luni, 11 iunie 2007

Povestea lui Stuart





Dimineata. Toamna. 2005. Din spatele blocului se aud niste zbierete ingrozitoare. Ma duc repede sa vad cine a fost ucis. Rasuflu usurata. Nimic grav. O pisica mai mica decit palma. O duc in casa. Zbiera in continuare, dar s-a oprit cind a vazut mincarea. Lipicioasa foc. Dupa indelungi deliberari uraaaaa o pastram. Parea foarte "cintareata" asa.... Si numele a venit firesc. Shakira. Surpriza a venit fireste de la veterinar. Shakira era motan. Asa ca repede repede i-am schimbat numele. Si asa a devenit Stuart. Inca era mic si simpatic. A urmat perioada ucigas. Zgaria non stop. Musca non stop (prietena mea mara nici acum nu vrea sa il vada dupa ce a insingerat-o de citeva ori, de zici ca a incercat sa se sinucida taindu-si vasele de singe de pe picioare). Perioada urmatoare- perioada lene si dezinteres. Cind 20 de ore din 24 dormea. Se trezea cu o lipsa de bun simt fantastica pe la 5 dimineata. Cind, fireste, vroia mincare. Si cum sa ii atraga atentia unei "proprietarese" care cu tupeu dormea la ora aia? Incepea delicat cu aruncatul pe jos al oricarui obiect aflat pe noptiera. Ochelari. Buf. Telefon 1. Buf. Telefon 2. Buf. Carte. Buf. Creme, pixuri orice era darimat. Si daca tot nu binevoiam sa ma trezesc, direct cu laba pe fatza. Macar era fara gheare. Mai departe- etapa socializarii. I-am dat drumul afara, cam cu frica de caini ce e drept, ca fraierul se crede un arnold sau van damme. A venit acasa plin de ciulini care nu mai puteau fi scosi decit la doctor (precizare: la 2 noaptea), in goana alergat de caini si mai nou, aduce prieteni acasa. Motiv pentru care stai linisit cu laptopul in brate si cind ridici ochii in fata ta apare o pisica ce cu siguranta nu e Stuart. Roscate, brunete, vagaboande, de rasa, prietene sau dusmance, casa asta a devenit un adevarat bulevard. Si galerie foto acum, pentru mama lui Darius.

20 de comentarii:

Darius spunea...

Huooo! Mâţu' debilu'!!! Tu şi cu mumă-mea, ameţite. "Să ne uităm la mâţe", câh! Ptiu! Moarte mâţelor. Noua dreaptă. Etc. Bun, examen.

celia_cruz_rumana spunea...

Minunata poveste. Am trecut de doua ori prin asfel de etape. Mitzi (pisica mea in varsta de 7 ani) are cateva obiceiuri interesante:

1. Noaptea, cand vrei sa te duci linistit la culcare si sa te bucuri de perna ta, surpriza: perna devine brusc ocupata de domnisoara noastra.

2. Daca nu o primesti pe perna este musai sa o primesti sub patura. iar daca te incapatanezi sa nu o lasi atunci Mitzi se gandeste ca nu ar strica sa iti curete tenul aidoma propriei blanite.

3. Daca stai pe fotoliu sau pe pat si te uiti la televizor, e musai sa o tii in brate.

4. Dimineata se duce la cutia cu nisip din baie doar atunci cand mergi si tu sa te speli pe ochi.

5. Cand vrei sa faci baie te pazeste sa nu cumva sa patesti ceva, dand meticulos din coada, iar cand iesi din cada gaseste ea niste locuri pe picior pe unde considera ca mai este nevoie sa te spele.

6. nici o dimineata fara pupaturi, asta asa...ca sa fie sigura ca te trezesti s aii dai de mancare.

Ar mai fi, dar nu imi amintesc acum.

Darius spunea...

Mda, Mitzi. Ce inspirat. Măcar are 7 ani. Deci un pic şi moare. Aştept impacient.

maria coman spunea...

@celia- ei bine stuart nici nu stie ca exista perna. E mult prea domn ca sa se amestece cu plebea. insa in baie si el face de paza non stop. Sa nu cumva sa inchizi usa inainte sa apara
@darius-hmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm

Adriana Popescu spunea...

Nu ai precizat cum procedezi atunci când îţi este invadată casa de mâţe vagaboande...

maria coman spunea...

@adriana- e simplu. cind te uiti la ele dispar. ca in filmele cu fantome

Adriana Popescu spunea...

Bun aşa. Credeam că îţi rămâne casa pe post de "mâţărie" ore întregi....

maria coman spunea...

nuuuu........ de fapt nu stiu pina cind le vezi

Dr. B spunea...

Mie nu-mi plac pisicile. Sunt parsive. Si nici nu au acea recunostinta pentru cei care le dau de mancare si le primesc in casa lor. Acea recunostinta pe care o au cainii, de exemplu. Eu l-am avut pe Balthasar. Si am vazut, nu de putine ori, in el ceva din salbaticia si spiritul ucigas al felinelor.

mirmen spunea...

buna sunt eu, mama lu' darius si contrar rautatilor JEGosului cum-c-as sta tot pe 'net,iata numa' amu ajung la pauza placuta a "8-ului productiv"...sper sa pot conta pe celalalt fiu al meu pentru contributie la galeria foto (draga)pisiceasca cu imagini ale lu' nikita(7 ani),birmaneza bej-sidef si thomas(2 ani) bali gri perlat,ambii cu ochii albastri fascinanti..numele nu-s prea originale..cum ii trendu' la mitzi..ca la oameni...pe la noi prin satu' zalau un' te-ntorci toti motani-s thomas...
...da' cind ma uit la scumpicu' tau, cind era pui,draga maria,imi amintesc de acel soricel stuart....si sa nu-i vad p'aci rinjetu' acelui JEGos mai sus pomenit ca blogosfera-i mare...ne lesi...noi la agentie.trei maturi,la 5o de ani,ne lansam zilnic in a ne povesti ispravile odraslelor pisicesti,apoi ne-luam-sama ca parem caragiosi in ochiisi... celor care n-au animalute pe linga sufletul lor..propun o sectiune in blogu' tau dedicata dragelor noastre feline..d'acord??...si...@dr b...pisicile pasive... ori..salbatice cu spirit ucigas...spiritual esti ciine docil/recunoscator...alea...alea...ce cauti tu printre feline...pina si balthazar a fost mai pisica decit tine...

maria coman spunea...

mirmen- pai da, ca tot de la little stuart i s-a tras si lui. acum insa nu i se mai potriveste deloc deloc. dar nu pot sa ii schimb numele in fiecare an. desi poate e o idee

Dr. B spunea...

@mirmen: daca ti-ai propus sa imi aduci vreo ofensa intr-un fel sau altul (ceea ce nu inteleg e de ce te iei de mine) ar fi bine sa o faci intr-un mod mai putin agramat. Ca sa pricep si eu cat de aprig ma injuri. Si daca ai zis ceva despre mama ori ba...

Darius spunea...

Bă, te iei de maică-mea? Ahahahaha.

mirmen spunea...

...draga dr.b...de la baiat sensibil...cum ziceam..cu litere ala-n-dala...cum mi felu' si agramat cum,de mult,is marca inregistrata pe blogu' de unde provin...nu-mi revin din uimire c-am dat peste asa iubitor de ciini asemanatori pisicilor salbatice si cu spirit ucigas... da' respingator de pisici pasive...na ca m-am incilcit in paradoxuri,reluari de ieri si mirari din pricina animalutelor cu caractere mutante...ce voiam sa zic..sper ca nu esti vreo acritura de mosnegut decrepit..nu? ca de esti, totusi, atunci mi de scuze...altfel, io credeam ca flecaresc glumet Cu-n "ciine printre pisici"...

maria coman spunea...

dr b&mirmen- of, bine ca ne-am lamurit :))

celia_cruz_rumana spunea...

Pentru tine maria si pt doamna mirmen si in ciuda lu' jeg va invit sa invatam pisiceasca :)


www.celiacruz.wordpress.com

Dr. B spunea...

@mirmen: numai sa ne lamurim. Nu pasive le-am zis ci...parsive. Hm, hai sa incercam asa PARSCHIWE, mama lor de diacritice...Altfel, mosnegut nu sunt, dar ma tem ca sunt acritura...

mirmen spunea...

...@dr.b : "eram preciiisa" sau nu?!...te declari "acritura" numa' pentru ca am apucat sa promit "mi+i de scuze"??

Dr. B spunea...

@mirmen: Scuzele tale deveneau valabile daca indeplineam ambele criterii. Daca m-as fi dat la ele poate poate ma declaram "acritura de mosnegut". Asa am ramas doar cu acritura, fara scuze dar si fara apelativul "mosnegut". Eu zic ca am facut un deal bun.

dani spunea...

fain pisic, sa-ti traiasca :)