joi, 13 decembrie 2007

Scene de revolutie

Scena 1
(cred) 21 decembrie seara. Stateam undeva linga academia militara. O seara linistita. Abia mincasem. Cind se aude un vuiet. Sau un uruit extrem de puternic. Eu cu mama ne imbracam. Iesim in strada. Vecinii erau la porti. Undeva, in deal, se vedeau tancuri coborind. Am urcat si noi, sa vedem de aproape. E o scena pe care nu o voi uita niciodata. Erau zeci de tancuri, veneau dinspre Drumul Taberei, cu soldati in pozitie de tragere. Zeci. mergeau extrem de incet, iar soldatii aia erau de fapt niste copii. Nici barba nu le crescuse inca. Si tancurile serpuiau spre centru. Uruitul a continuat citeva ore bune atunci. eu il mai aud si acum uneori

Scena 2
Dupa o noapte plina de susoteli, ai mei pleaca la serviciu. Ne incuie in casa, cu promisiune ferma ca nu vom iesi. Dar aveam 12 ani. Ne-am adunat vreo 3-4 copii din cartier si am plecat la revolutie. Cu cainii. Eu aveam un setter (care ulterior a fost si la mineriada), un amic cu un ciobanesc german, mai era si un caniche...In mintea noastra ca sa avem acoperire, daca ne intreaba unde am fost. Si o luam asa pe bulevard pina ajungem la Cismigiu. Pe tot drumul, oameni cu steaguri care ne tot intrebau unde ne ducem singuri. Oameni fugind. Oameni cazuti pe strada. Agitatie. Fum. pina la urma, un om mai responsabil ne-a intors din drum si ne-a dus la casele noastre. vine si mama cu un brad. il carase prin toata nebunia aia, ca sa nu "pierdem" craciunul.

scena 3
de afara se aud impuscaturi. rafale de mitraliera cred. nu ma pricep la arme. extrem de aproape de casa. ne culcam in sufragerie toti (era in spate, nu la strada ca restul camerelor). rafalele continua toata noaptea. din cand in cand se aud strigate. si ordine.

Scena 4
dimineata, ies cu fratele meu in curte. si culegem gloantele din poarta. erau multe. le avem si acum cred, pe undeva..... ai nostri pleaca iar la serviciu, dar nu ne mai lasa singuri, ci la un vecin. aflasera ceva din povestea de cu o zi inainte. ne uitam toata ziua la televizor fara sa intelegem mare lucru. ne suna mama "ceausescu a cazut". noi ne continuam joaca.....

scena 5
pe 25 decembrie mergem la bunici, la masa de craciun. mergem pe jos......pe undeva, pe la razoare, vedem din nou tancurile. in jur, morti, plini de sange....lasati pe jos de zile intregi....pe o turela un cap. cu cascheta pe cap, fata manjita de sange si o tigara in coltul gurii....scena asta m-a urmarit ani de zile..... cu toate ca atunci nu m-a impresionat la fel
ne continuam drumul. eu aveam un palton rosu. si acelasi caine setter, jane......unii dintr-o masina zbiara la noi "uite-o pe zoe ceausescu cu cainii"....

asta a fost revolutia mea. atit imi aduc aminte. din pacate. pentru ca intre timp ai mei si-au asumat riscul de a scoate un ziar, un alt ziar decit era informatia bucurestiului, fara sa stie daca nu cumva lucrurile vor ramine la fel. intre timp au murit atita oameni. intre timp s-a schimbat o lume. iar schimbarea asta mi-a oferit un alt viitor. poate daca stiam atunci, incercam sa retin mai multe....

12 comentarii:

mirmen spunea...

maria, la zalău pînă spre jumătatea dimineţii aveam informaţii vagi; chiar şi despre timişoara,cum trecuseră căteva zile,parcă se mai înăbuşise veştile sau,deliberat,se pornise maşinăria "întocxicării"... totul părea incredibil...ireal...cînd,la rînd la pîine pe cartelă, VESTEA!! noi locuim şi lucrăm în zona "centrului civic"...spre platoul din faţa consiliului judeţean şi-a casei de cultură,clădiri cu arhirectură standard ca în toate reşedinţele de judeţ unde nu erau clădiri monumentale înainte de l968,curgeau pîlcuri mai mari de trei persoane...de la restaurantul hotelului "reprezentativ" pentru urbe se precipită zelos şeful gărzilor patriotice sfătuind filozofic lumea "să margă cătă casă,că nu să ştie ce-a hi"...darius şi dacian-la grădiniţa elitistă unde directoarea,tovarăşa primarului, viziona cu celelalte tovarăşe mitingul şi propaga ideea că ar fi mai nimerit să stăm fiecare pe la serviciile noastre...soţu' nu s-a conformat întru-totu' şi-a cumpărat,preventiv, toată panglica tricoloră de la merceria unde eram cunoscuţi, noi agenţii de turism,că obişnuim să tîrguim, special trimişi de directorul diabolic în lucrătoarea zi de 25 decembrie din precedenţii ani,te-miri-ce pentru activităţile de 30 decembrie, cine-şi mai aminteşte...eeei dar asta pînă cînd VESTEA s-a confirmat şi de atunci consiliul judeţean a început să devină neîncăpător mulţimii de competenţi întrprinzători, în ciuda strigătelor autoritare ale bătăuşului oraşului, cerber la poarta instituţiei:"nu mai intră nime'că-s proşti destui 'năuntru!!"...şi avea dreptate pentru că a doua zi,dimineaţa,pierzând şirul evenimentelor,to'a'şa prim-secretar chiar dădu şi domnia-sa să-şi urmeze conştincios vechiu' program da nu mai încăpu; rotaţia cadrelor se efectuase, ce-i drept, cu persoane la fel de profesional calificate la locul de muncă cum dăinuie cutuma şi-n ziua de azi... mai pe seară "rivoluţionarii" de zalau,ne avînd totuşi arme,n-au putut să-şi trnşeze optim funcţiile şi atunci şi-au amintit că-s,în principa, de două naţionalităţi şi-au început să se înduioşeze de soarta lui tokes,preot reformat,pe atunci mutat disciplinar la parohia mineu pe motiv de comportament şurlubatic cu enoriaşele din zona timişoarei;aşa vorbea lumea; desigur istoria a reţinut rafinamentu' cu "scînteia" de la timişoara...aşadar s-a impus constituirea unei delegaţii, mixte etnic,formată în principal, dintr-un muzeograf cu specializarea istorie şi un element de încrerdere al etniei împricinatului şi-au purces cu peripeţii, ajungind dramatic-triumfal transportaţi c-o macara la bucolica parohie mineu unde au constatat că sfinţia-sa, domiciliatul forţat, jocă cărţi cu organu' supraveghetor, vioi da'nedoritor de-a se implica în tumultoasa activitate din balcon' de la zalău(şi consiliul judeţean are balconul şi personajele lui)ar fi dat o declaraie scrisă ,tokes, cum că el nu are nici o treabă ideologică cu revoluţia;cu atît mai mare surpriza că a doua zi era la bucuresti, în acelaşi timp şi loc, cu doina cornea şi virgil măgureanu, care e fost văzut în balconul din zalău cind a fost citită spectatorilor revoluţiei declaraţia de dezinteres a lui tokes...în seara aceea mi-au sosit şi părinţii din herculane,prin bucureşti;plecaseră de acasă în apăsătoare dictatură,numeni nu îndrăznea nici să rostească "timişoara" şi-au coborît în bucureşti în strigătele ceferiştilor,miliţienilor,militarilor:ceauşescu a fugit!!! a doua zi,euforică, am consimţit să-mi donez bradul împodobit cu panglica tricoloră BALCONULUI...cam aşa mi-am petrecut "rivoluţia" şi trcusem de treizeci de ani...

Anonim spunea...

FELICITARI PENTRU ADELIN PETRISOR!LE MERITA DIN PLIN!BRAVO!
UN FAN TITI BIANU

just lethal spunea...

daca era o fana io zic ca era mult mai grav

Maria Coman spunea...

just lethal- toti avem necazuri :)

Anonim spunea...

Mai dureza mult plumbul asta de Bacovia in fundal? Sa stiu sa-mi procur o muzica adequata...

motanes spunea...

Mda. Reportaj peste ani. Frumos.
Poti sa ne spui despre ce ziar e vorba? Sunt fan ziare, ma fascineaza povestea lor...

Maria Coman spunea...

motanes- informatia devenita libertatea

motanes spunea...

Multumesc, Maria!

pantacruel spunea...

maria, off topic.
vezi ca ti-am dat o leapsa :)
sper sa iti placa
si pune-ma dom'le si pe mine in blogrol-ul matale... :)))

Maria Coman spunea...

panta- gata, am rezolvat...raspuns si la leapsa mai tarziu

petrisorsokol spunea...

O adoua revolutie, macar de catifea pe cand? :lol:

Maria Coman spunea...

petrisor-pai la mine si prima a fost pe linga baricade....