joi, 20 noiembrie 2008

Despre dorul de duca. Sau ai grija ce-ti doresti

Vine asa, cand nici nu te astepti. Si ai lua valiza, sa pui repede ceva in ea, sa pleci. Ai verifica biletele de avion, rezervarile de hotel, te-ai grabi spre aeroport, check in 4, lasa bagaje, cauta poarta, fumeaza repede o tigara, avion, aterizare, cautat bagaje, cautat iesiri, cautat taxi, iar check in dar la hotel, fugi la filmare, prinzi o juma' de ora bifezi 2 obiective stabilite ca prioritare de acasa, fugi la live, inapoi la hotel, cautat restaurant, ales mancare, un pahar de vin, rasete, vizitat in graba noaptea, trezit, cafea repede, mic dejun de hotel, plecat la filmare, facut ocol sa mai bifezi din obiecive, 5 poze, iar live, intrat in primul magazin, cumparat fara probat, iar filmare, iar aeroport, iar check-in, iar check-out.
Vreo patru ani la rand asta devenise rutina. O rutina de care ma saturasem pana peste cap. Iar deplasare? Iar avion? Iar bagaje? Iar organizat? Iar decizii? Iar multe necunoscute? Nu, nu, nu, nu mai vreau. Azi Egipt, maine Germania, joi Washington 36 de ore dintre care 20 pe drum, Budapesta, Cluj, Budapesta, Paris- 3 zile, super oferta, Bruxellex, Strasbourg, Bruxelles, Strasbourg, iar Bruxelles, niste New York, un pic de Londra- prea putina de fiecare data, Istanbul, Berlin, Haga, Sofia, Hong Kong....
Si de patru ani incoace le duc dorul. Oraselor astora pe care le-am vazut in majoritate pe fuga. Deplasarilor astora obositoare si cu prea mult de munca. Bagajelor facute si desfacute la minut. Zilelor in care plecai in mod normal la serviciu si ajungea in cine stie ce colt al lumii. Sau al tarii

25 de comentarii:

robin simion spunea...

Ai putea sa faci stanga(sau dreapta) cand pleci din antena, seara. Cine stie unde ai ajunge?

Maria Coman spunea...

mda e o idee, ca e aeroport aproape

hadean spunea...

da, dar macar stii unde ai vrea sa te duci:-)

Maria Coman spunea...

adi- da, all over

ana spunea...

ce mi-ar placea si mie asa un job...

Maria Coman spunea...

ana- bine ai venit- da, e foarte foarte misto. obositor uneori, dar misto

eu... spunea...

...aveai si alta disponibilitate...acum nu cred ca o mai ai...dar nu se stie niciodata...macar un pic!

Maria Coman spunea...

da teo, asa e, era alta varsta, era alt entuziasm, alta energie. dar nostalgia ramane. de aia am eu pica pe unii dintre astia mai mici. ca n-au niciun pic de drag pentru asta. si stii la ce ma refer

Anca Sandu spunea...

Ai grija ce-ti doresti. ;)

eu... spunea...

@da, Maria...intr-adevar, din pacate stiu exact la ce te referi. Dar e alta generatie, alta mentalitate...
Eu cred ca noi am fost generatia norocoasa...avem ceva din mentalitatea de supravietuitori. ne-am descurca in orice situatie...e nu mai au nevoie de aceasta mentalitate. Lucrurile sunt mai asezate, mai simple, parca, ei judeca mai usor, pun etichete mai repede, viata e alba sau neagra...si nu sunt decat 10 ani intre noi si ei...cel mult!

Maria Coman spunea...

anca- da stiu :) de aia am zis ca le duc dorul, nu ca vreau inapoi
teo- si eu cred ca am fost norocosi. dar am si muncit. acum live la 21 e considerat o mare problema, iar noi stateam nopti intregi

ilinca dima spunea...

pai, maria, li s'a urcat la cap, ce vrei? ei nu vor jurnalism, ei vor sa fie vedete si basta. ma rog, acuma sa nu generalizez, ca's si exceptii :)

marc spunea...

O, tempora! O, mores!

:-)hi-hi-hi!

Maria Coman spunea...

ilinca- din fericire sunt
marc- :)

pushthebutton spunea...

Ce pot să zic în afară de :D

cristina spunea...

E o nostalgie frumoasa, esti o rasfatata a sortii pentru ca poti vorbi de asta chiar si asa, la un timp al aducerii aminte.
M-am temut si eu odata de necunoscutul asta repetabil dar si mai tare m-am temut de banalitate, asa ca am ales cat a fost sa fie prima varianta ;)

eu... spunea...

@Maria- da...imi aduc si acum aminte de COCOPO-urile interminabile de pe vremea lui Ciorbea....cand se terminau la 12 noaptea eram fericiti si ne intrebam ce facem asa devreme acasa...

yesterdayman spunea...

as vrea si eu...
n-am facut chiar ca tine, dar a fost o vreme cand am batut trei sferturi din europa asta... acuma nu mai pot... si asa mi-e dor s-o mai pot face...
mi-e dor sa dorm in avion
mi-e dor de suieratul motorului cu reactie, de cozile de la security, mi-e dor sa trec de vama si sa ma intoarca politia spre checkin doar pentru ca am luat o crema de corp mai grea de 100 de grame si sa trebuie sa iau cozile de la cap,... mi-e dor de vinul rosu din avioanele taromului,...
eh...
ma scuzati.
(alt subiect nu puteai sa-ti alegi si tu, maria?!)

T.o spunea...

Hmmm... chiar ca ce vremuri! Mie imi lipseste uneori perioada in care lucram la ziar si plecam in deplasare prin diverse orase cam la 2 saptamani, iar in week-end-ul de stat acasa nu imi gaseam locul. Iar cand plecam "afara", toata nebunia si agitatia, stresul sa nu ratezi ceva sau graba sa fai corespondenta te tineau in priza dar, vorba ta maria, nu stiu cat de bine am vazut orasele alea in care am fost. Oricum, acum nu cred ca ar mai avea acelasi farmec daca le-as revedea. Poate as fi prea relaxata! :))

Maria Coman spunea...

teo- eu am fost pe economic. adica la negocieri cu fmi. mai devreme de 4 dimineata nu se terminau
t.o- o data la 2 saptamani era bine
yesterdayman- ma bucur ca intelegi :)nici eu nu stiu daca as mai avea energia sa o iau de la capat. dar mi-ar placea

Lucian spunea...

si mie-mi suna bine munca asta a ta :)

Maria Coman spunea...

lucian- multa adrenalina. prea multa uneori. dar frumos. hai ca si tu ai bagat drumuri....

Someone spunea...

Pe naiba te săturaseşi. Când ai rămas în studio, 3 luni ai făcut mutre acre la mine, m-ai urât de-a binelea :-) (ca să fiu cinstit, te-am înţeles perfect, dar n-aveam încotro)

Maria Coman spunea...

someone- trei luni e o apreciere optimista :)

Dan Gheorghe spunea...

dorul de duca vine in fiecare zi. dar are atat de mult bun simt, incat stie cand si cum trebuie sa plece. singur. fara noi, cei prea ocupati ca sa-l mai observam...