vineri, 29 februarie 2008

De Bucuresti

Cica o sa faca 9.000 de locuri de parcare. E, nu zau?

joi, 28 februarie 2008

De primavara

Nu am racit toata iarna, am racit acum cind sunt 20 de grade afara.
Pisica a inceput sa napirleasca, de, a venit primavara
A reaparut praful, asa ca -de jena- ma simt nevoita sa spal masina mai des de 3 luni
Daca imi pun cizme e prea cald, daca plec in pantofi da frigul
As deschide geamul la masina sa ma bucur si eu de primavara asta, dar zgomotul e infernal
Si nu, nu e astenie de primavara

marți, 26 februarie 2008

Un pic de mov

Initial s-a insinuat in garderoba. A inceput cu un fular, niste sosete, hai un pic pe la lenjerie, apoi tricouri, camasi, o bratara, niste cercei..... relatia noastra a avut suisuri si coborisuri. Au fost perioade in care l-am detestat. Altele in care incercam macar asa, un accent. Mai constanta am fost la machiaj, unde nu l-am prea dat uitarii.
Recent am parasit french-ul, caruia ii eram credincioasa de 10 ani la manichiura, pentru inca un pic de mov. Am avut nevoie de vreo 6 luni ca sa fac pasul asta, recunosc.
Apoi mi-am facut vreo 2 suvite....Asta in conditiile in care in adolescenta mi se parea ca parul mov e de-a dreptul gretos. Acum suvitele sunt vreo 20 si imi plac la nebunie. Si nu, povestea nu are nicio morala. Este doar despre relatia mea cu movul.


luni, 25 februarie 2008

Tot eu








E o leapsa de la Victor
cu poze din copilarie. Sorry pt calitate, dar decit sa le car pina la scanat, le-am pozat :)

Turbo-storcatatorul

Precizez de la inceput ca sunt atehnica. Si asa, atehnica fiind, m-am dus sa cumpar un storcator de fructe nou. Mi-au placut 2- fizic, evident, ca altfel habar nu aveam ce e cu ele. diferenta de pret era de vreun milion. Si zic sa o intreb pe o tinara domnisoara care se plimba importanta printre rafturi cu tricoul Mediagalaxy pe ea. O strig, vine intr-un sictir total, cu o privire goala. O intreb care e diferenta intre produse. Si imi spune (pe tonul "nu e evident?????") "DE PRET SI DE MARCA" Ma uit uluita.
"-Doar atit?"
"- Pai nu stiu ce vreti sa stiti"
"-Pai e clar. Vreau sa cumpar unul, nu doua si as vrea sa mi-l recomandati pe cel mai bun"
Sictirul din privirea ei se adinceste. Deja trecusem la genul "uite-o si pe idioata asta, vine la noi in magazinul select fara sa citeasca trei manuale inainte"
"-Unul are putere 700 si celalalt 800. Unul are 2 viteze si unul are viteza turbo"
Acum, cu puterea m-am prins eu ca unul e mai tare. Dar cine e mai destept intre 2 viteze si o viteza turbo, habar nu aveam. Plus ca nu imi era clar care dintre cele doua e ala turbo si care e ala mai fraier....Domnisoara, vazind ca nu reusesc sa ma hotarasc odata, dupa atitea detalii cite imi oferise, s-a intors si a plecat. Cred ca i-am stricat ziua de lucru

vineri, 22 februarie 2008

Din trafic

Vineri la prinz. Coada la semafor la Baneasa. Cred ca l-am prins de vreo 15 ori. In dreapta, o skoda cred cu un tip imens, cu burta pina in volan, care se scobea in nas. Profund. Si studia ce scotea. Cu atentie. Ceva mai in fata, un el si o ea. Cit am stat la semaforul ala, cel putin 15 minute, nu au schimbat niciun cuvint. Nu s-au uitat unul la celalalt. In fata o Dacie papuc plina cu muncitori. Se hlizeau la mine. In spate, iar un el si o ea. Intr-o Dacie Solenza rosie. Ea, foarte tinara. Cel mult 18 ani. Si nu cine stie ce frumusete. El tinar si el, blondut. 15 minute s-au sarutat non-stop. Au ris. Iar s-au sarutat. Ea se aseza in brate la el, el o mangaia. Iar risete, iar pupaturi. Ea se mai uita in oglinda sa isi aseze parul. El o mangaia. I-am invidiat nitel, pentru ca nu aveau alta treaba decit sa fie fericiti.

joi, 21 februarie 2008

Alo, cine e acolo

Nu reusesc sa nu ma mai minunez de aberatiile din tara asta. Cica ar fi trebuit sa platim niste impozite noi si foarte dubioase. Si mi le si imaginez pe simpaticele doamne de la contabilitate stand noptile ca sa ia la verificat fiecare apel dat de fiecare dintre sutele de angajati. Imaginati-va cum ar suna ele pe numerele de pe factura"- Buna seara. Cu cine vorbesc va rog-?-Da, as vrea sa stiu daca ati vorbit cu dra X, in data de 20 ianuarie, in interes personal sau in interes profesional -Pai nu mai stiu exact. Suntem colegi, dar e posibil sa ma fi sunat ca sa ma roage sa iau tigari in drum spre serviciu"Si atunci, e in interes personal, nu? Mie asa mi se pare. Mai adaugam 10 bani la impozitSau sa sune la diversi ministrii. Tot cu buna seara, tot cu detalii despre convorbireBine, eivdent pentru operatiunea asta sinucigasa ar fi nevoie de angajati speciali...Un angajat cu telefon, unul care sa ii numere apelurile. La fel si la masini. Si la cadourile pentru copii. Stiti, pungile de Craciun pe care le primesc angajatii.....Impozitul pe masinuta, pe papusa Barbie sau pe ciocolata. O cutie de bomboane de 10 lei, impozit 3 lei, ca de, asa e regula....La sfarsit de luna, adunam leu cu leu cu leu, si statul se imbogateste. Numai ca dupa ce anunta circul, statul se razgindeste. Si iese domnul ministru Pacuraru si ne spune ca asta e asa, un fel de bonus. Ca la anul poate iar se razgindesteSi statul se razgindeste si cu taxa auto. Ba intra, ba iese, ba e pe emisii de CO2, ba e pe vechime, va e, ba nu e...Eu ma gindesc serios sa il dau in judecata si sa imi iau banii. Si se razgandeste si cu medicamentele. Ba sunt retete pentru produs, ba pentru substanta. Evident, nici nu apuci sa te obisnuiesti bine cu un sistem, ca incepe altul. Motivatiile imi scapa. Cert e ca ma astept ca in curind sa schimbam prioritatea in sensul giratoriu cam asa, la 3 luni. Ca sa fim siguri ca mentinem haosul.

miercuri, 20 februarie 2008

Sigur, sigur

De data asta chiar sunt sigura ca vine primavara. Simt eu....Deja soarele are forta. Deja noroiul de pe strada e mai putin vizibil. Deja oamenii zimbesc mai mult.

luni, 18 februarie 2008

ufff, a trecut

Adica am facut si 30 de ani. Primele citeva zile au fost mai dubioase. In care nu ma puteam obisnui cu ideea asta. Pentru ca eu, cind eram mica, imi imaginam ca la 30 de ani esti o doamna serioasa, imbracata in taior, care isi ocupa timpul cu lucruri importante cum ar fi ciorbele si tocanitele. Si ca nu mai ai timp pentru prostii. Si nu imi imaginam ca o sa fiu tot eu. Imi imaginam o alta persoana. Vorbeam despre zilele alea in care nu ma puteam obisnui cu ideea. Pina la urma m-am linistit. Nici nu trebuie sa ma obisnuiesc. Sunt tot eu, uraaaaa. Nu am devenit doamna serioasa cu taior.

Imi aminteste de mare

Nu stiu de ce, dar imi melodia asta imi aminteste de mare. Si de stat pe dig, cu ochii in valuri

vineri, 15 februarie 2008

Ninsoarea, ordonanta 92 si bataia de joc

La ora asta ninge deja 4 ore. Am facut in 35 de minute un drum de cel mult 10 minute. Nu am vazut niciun utilaj de deszapezire. L-am auzit pe domnul Murgeanu spunind ca primaria capitalei nu mai are nicio atributie, din cauza unei ordonante 92. L-am auzit la News FM, la Antena 3 si la Realitatea spunind acelasi lucru: ca daca nu se da cu antiderapant maine Bucurestiul va fi un mare patinoar. Relaxat, viceprimarul, pentru ca nu mai are atributii. Dar ce imi pasa mie de ordonanta, ne-ordonanta, primarii de sector sau de ne-sector? Eu maine trebuie sa ma duc la serviciu. Si nu stiu cum va fi. Nu imi pasa a cui e responsabilitatea. Sunt un contribuabil care plateste taxe. Si care vrea sa fie respectat pentru asta. Acum, la noua si ceva, responsabilii cu celebrele utilaje spun ca nu pot sa intervina ca e blocaj. Pai si cum a aparut blocajul fratilor???????

De ris?

Multumita lui shalimar, am descoperit asta http://inaki.weblog.ro/2008-02-14/289459/achizitii-bune-sau-proaste%3F.html
Mie mi se pare deocamdata amuzant. Dar sper sa inceteze totusi
Update. Acum e parolat. In esenta, doamna sau domnisoara copiaza posturi de la mine si le posteaza la ea pe blog. Plus diverse detalii, gen "nervii zilei".
Noroc ca mai aveam fereastra deschisa. Asta era postul de pe inaki.weblog.ro, cu titlul visele se implinesc
"
Inaki

achizitii bune sau proaste?

As scrie despre investitiile bune. De shopping, of course. Eu as putea scrie romane despre cele proaste. Despre rochiile care imi iau ochii in magazin si pe care le cumpar, in conditiile in care eu port fusta cam de patru ori pe an. Despre pantofii cu toc care sper ca ma vor transforma intr-o doamna si care transforma dulapurile intr-un depozit de incaltaminte nefolosita. Despre camasile pe care le cumpar in cantitati industriale. Despre paltonul pe care l-am luat acum doi ani, indragostita fiind de el, si pe care nu l-am purtat decit o data. Despre zecile si zecile si zecile de tricouri care se inghesuie la mine in rafturi si ale caror etichete atirna....Despre gentile pe care nu le pot lasa in magazin, dar pe care nu le mai pot scoate din dulap. Despre cremele pentru maini, unghii, cuticule, ochi, coate, calcaie, picioare sau cine stie ce alt petic de piele care mai trebuie acoperit de diverse protectii. Anticelulita, antirid, pentru luminozitate, pentru hidratare, pentru nutritie, cu vitamina c, cu aminoacizi, cu scortisoara, cu caramel, cu ciocolata, cu mere, cu acizi din fructe, ......E clar, e boala.....
azi ma gandeam cand stateam la conferinta si aruncam priviri de ansamblu daca as fi putut sa aleg altceva sa ma imbrac. ma simteam foarte bine asa dar eu tot mai credeam ca puteam sa iau pantofii negrii cu toc (ultima achizitie), sau ce stiu eu...orice altceva de pe umerasele deja inghesuite in sifonierele mele. dupa ma razgandeam, si ma simteam bine in pielea mea.
as scrie despre primele zambile pe anul asta pe care le voi cumpara maine dimineata sa le am pe birou si sa miroasa frumos toata ziua. as scrie despre cum mi/a placut cat de frumos m/ai iubit. as scrie despre biciclete. as mai scrie despre conexiunile cu pamantul si despre maketele de micsorare a lucrurilor, sau cum ar fi totul reciclabil.
despre ciocolata...despre prajiturele gustoase asezate in platouri in fata mea sa le mananc eu pe toate. as mai scrie multe dar tare mi/e somn si dor de tine.
cu mine sa fie liniste! si sa am multe prajitui proaspete"

joi, 14 februarie 2008

miercuri, 13 februarie 2008

Azi




am cumparat primele zambile :)

marți, 12 februarie 2008

Investitii proaste

Pisicot scrie despre investitiile bune. De shopping, of course. Eu as putea scrie romane despre cele proaste. Despre rochiile care imi iau ochii in magazin si pe care le cumpar, in conditiile in care eu port fusta cam de doua ori pe an. Despre pantofii cu toc care sper ca ma vor transforma intr-o doamna si care transforma dressing-ul intr-un depozit de incaltaminte nefolosita. Despre camasile pe care le cumpar in cantitati industriale, desi nu le mai port de15 ani. Despre paltonul pe care l-am luat acum doi ani, indragostita fiind de el, si pe care nu l-am purtat decit odata. Despre zecile si zecile si zecile de tricouri care se inghesuie la mine in rafturi si ale caror etichete atirna....Despre gentile pe care nu le pot lasa in magazin, dar pe care nu le mai pot scoate din dulap. Despre cremele pentru maini, unghii, cuticule, ochi, coate, calcaie, picioare sau cine stie ce al petic de piele care mai trebuie acoperit de diverse protectii. Anticelulita, antirid, pentru luminozitate, pentru hidratare, pentru nutritie, cu vitamina c, cu aminoacizi, cu scortisoara, cu caramel, cu ciocolata, cu mere, cu acizi din fructe, ......E clar, e boala.....

luni, 11 februarie 2008

Offf, cita dreptate am avut

Da, eternul candidat a ramas eternul candidat. Adica Norica.
Si update: ma mira blocajul asta din pnl......chiar trebuie sa invirta aceiasi oameni la infinit?

marți, 5 februarie 2008

Super oferta

Un luciu de buze foarte ieftin, care diminuează pofta de mâncare ajutând femeile să piardă în greutate, a fost creat de o companie de cosmetice din California. cica accelerează si metabolismul şi contribuie la creşterea nivelului de energie a organismului. La numai 12 euro
Oricum, eu astept luciul de buze care face si masaj

luni, 4 februarie 2008

Smoking Area


in jurul meu toata lumea se lasa de fumat. prietena mea cea mai buna a fost prima. s-a lasat de 9 zile cred....e un pachet de nervi :). e si normal, dupa 15 ani de fumat inrait.... cealalta prietena e insarcinata si nu mai fumeaza....sotul meu s-a lasat de jumatate din tigarile pe care le fuma. prin blogosfera circula fel de fel de intentii similare. unii rezista ca la vreo 3 ore, altii merg mai departe. Paul a rezistat doua zile.....Dono vreo 6 ore....o fi o moda? daca e, pentru mine nu e inca...am zis

Update: Ionela promite ca e alaturi de mine

Update 2: am schimbat poza, pentru ca prima a nemultumit-o pe pisicot. Ce e drept, astea sunt mai vechi. dar dovedesc consecventa :)

sâmbătă, 2 februarie 2008

O zi cu soare

Zic sa ma duc pina la ikea. Sa iau niste icre - si yummy si ieftine. Afara, cum stiti, soare, 9,5 grade. o zi super ok de plimbare. Conduc relaxat, cu geamul deschis, ca parca parca se simtea aer de primvara.....Ajung la Ikea. Unde cred ca era jumatate din Bucuresti. Am mai vazut aglomeratie la ikea, dar asa.....Masini parcate in mijlocul drumului, zeci lasate de avarii, oameni cu dulapuri in spate, toata lumea cara si cara si cara....In magazin, "bara la bara". Eu ma duc direct la mincare, cautind icrele alea nenorocite. ma strecor din nou printre dulapuri, cosuri, paturi, ghivece, ajung la raft, icrele nu erau..... partea buna e ca acelasi soare ii facea pe toti sa fie binedispusi. Nu injuraturi, nu da-te mai incolo...Dar tot nu inteleg. De ce sa imi petrec ziua cu soare la ikea?

fara de care

o leapsa de la manole.
care sunt lucrurile fara de care ziua nu mai e zi....
la ea e diclofenac. la mine e ketorol. un analgezic bun si de dinti, si de cap si de oase. sa fie acolo, in geanta, si daca il am aproape sigur nu ma doare nimic. iar daca ma doare, iau pastila si gata :) mai sunt picaturile de nas. stiu, si de ele sunt dependenta permanent. si de telefon. si de laptop.
mai am unele dependente care variaza. acum e geanta galbena. o urmeaza adidasii cu funde. si e precedata de geanta maro, de cizmele gri si de burberry london. si uite asa, mergind in trecut, am o luuunga lipsa de dependente temporare. care lasa in umbra alte si alte posibile dependente, de care ulterior imi pare rau ca nu au devenit dependente. confuz, nu?
nu ma atasez in mod special de obiecte. dupa mutari succesive, am pierdut pe drum multe dintre cele ale copilariei. sunt citeva carti fara de care as simti casa goala. si cam atit.

vineri, 1 februarie 2008

etajul 13

(voi stiti sa cititi?)
azi am fost la municipal. cu o problema minora, din fericire. a fost asa
1. o ora am cautat loc de parcare. am gasit la vreo juma de kilometru distanta. acum 2 zile ii injuram pe austrieci ca e scumpa parcarea. acum as fi platit acei 4 euro pe ora, numai sa gasesc un loc. erau vreo 10 locuri intr-o parcare chiar in fata, dar niste domni de la paza ziceau ca acolo nu se poate, ca e rezervat. nu se stie pentru cine.
2. o juma de ora am incercat sa iau liftul. trebuia sa ajung la etajul 13. mergeau 2 lifturi din 6, unul la etajele pare, unul la impare. in fata, cozi de zeci de persoane. bolnavi, batrini, studenti la medicina care mergeau la curs....cind venea liftul- cam la 10 minute, toata lumea se arunca practic inauntru. de pe scaun, doamna liftiera incepea sa zbiere "vreau centrul liber. altfel nu plec". oamenii nu se lasau. doar asteptau de nu stiu cind...unii dintre ei chiar nu erau in stare sa urce atitea etaje pe jos. pina la urma m-am urcat cam in a cincea "cursa". doamna liftiera se plingea ca e salariul mic. vreo 6 milioane zicea....si ca munca e grea, ca trebuie sa ai grija de pacienti. nu stiu ce inseamna grija asta, dar oare nu ar fi mai simplu sa mearga toate lifturile, fara sa fie nevoie de niste doamne care sa apese pe butoane? o doamna ceva mai in varsta, extrem de eleganta, se plingea ca au dat-o afara din spital ca nu au paturi. si ca are un tub de drenaj si vine in fiecare zi la control...
3. ii spun doamnei respectiva ca trebuie sa ajung la etajul 13. la un moment dat zbiara "aici coboriti". cobor si incep sa intreb de doctorul pe care il cautam. prima asistenta- nu stiu, incercati la a2. ma duc la a2- nu avem, poate pe a3. la a3 era renovare. incerc la a4 si imi cad ochii pe placuta cu etajul. era 12, nu 13.
4. urc la 13...incep din nou sa intreb. aici nu e, poate la dializa. nici aici, poate pe 2, reiau circuitul cu a-urile, apoi salvator un tinar imi zice ca poate e la calculator. ma invirt pina descopar calculatorul. acolo un doctor. il intreb de doctorul meu. evindet, nu stie. insist- mare greseala. "nu e problema mea unde e, e a dvs!" deja nu mai puteam. incerc sa ii explic politicos ca firesc ar fi sa ajute pacientii, ca nu am de unde sa stiu topografia spitalului. si incepe si el sa se rasteasca. cum ca daca stiu sa citesc, ca daca as sti as vedea ca scrie la intrare ca nu au voie decit pacientii si personalul. Pai sunt pacient, ce nu ati inteles?????????????? O da la intors. Ca e voie doar pentru pacientii de la dializa. Pai nu scrie dom'le nimic de dializa pe usa matale. De jena ca ma va apuca vreo criza de nervi si ca nu e frumos sa faci spectacol, am plecat. Si am apelat la metoda clasica. Am sunat pe cineva, in 2 minute bietul doctor pe care il cautam a aparut la intersectia dintre a1,a2,a3, si a4. si am scapat.
update: si cel mai rau m-a enervat ca asa m-a blocat atitudinea celebrului domn doctor, incit pur si simplu nu mai stiam cum sa reactionez