duminică, 27 iulie 2008

Stiti sau nu

Dar plec in concediu. See you. Sa fiti cuminti

miercuri, 23 iulie 2008

Things I don't do

1. Nu reusesc sa sa nu citesc finalul unei carti inainte de vreme
2. Nu maninc masline. Niciodata. Mi se par de-a dreptul gretoase. Daca cumva intrezaresc o maslina in pizza, o arunc pe toata (noroc ca nu maninc des pizza)
3. Nu pot sa ma abtin sa incerc sa conving pe oricine ca ce spun eu e absolut corect. Imi gasesc argumente pentru orice

4. Nu stiu sa pun benzina in masina, de fapt nu stiu mare lucru despre masina. Aflu lucruri considerate absolut banale cu o totala surprindere. De exemplu recent am aflat ca centura se poate da mai in jos. Inteleg ca si la Daciile comuniste se putea. Mie mi s-a parut o mare descoperire
5. Nu am rabdare. Deloc. Orice asteptare care depaseste 5 minute ma scoate din sarite.
6. Nu reusesc sa tin minte lucruri importante, in schimb am memoria plina de inutilitati
7. Nu imi plac comediile. Daca aud de "Scary Movie" ma apuca depresia. Si tot aici, chiar daca nu sunt comedii, sa nu aud de "Razboiul Stelelor"
8. Nu calc.
9. Nu stiu sa fac clatite. Am incercat de vreo 15 ori in viata mea, iar primul succes- pe care il bag la categoria intimplari-miraculoase-care-nu-se-vor-repeta- l-am avut foarte recent

Si cred ca ar mai fi, revin cind imi mai aduc aminte

E o leapsa de la Manole, despre lucruri pe care oamenii le fac in mod curent, iar eu nu. Daca doriti, feel free...

luni, 21 iulie 2008

Am reusit. Sau nu?

Va aduceti sau nu aminte ca ma chinuiam sa mut masina de la un sector la altul. Transfer auto se numeste oficial. In fine, asa cum v-am povestit deja, transferul asta auto nu e asa, floare la ureche....
Trebuia sa ma intorc atunci cind mi-a dat termen sexy-functionarul ca sa aflu daca nu cumva cererea mea a fost respinsa. Ma duc. Pe la prinz, ca imi permite programul. Imi iau o marja de eroare de o ora juma fata de urmatoarea treaba pe care o aveam, pregatita sa stau acolo vreo 30 de minute. Nici ca se putea un calcul mai gresit
Ajung. 37 de grade afara, 45 inauntru. 2 ghisee deschise din 3, la fiecare cam 5 persoane. Iar calculez gresit, ma gindesc ca 5 persoane, 5 minute fiecare, numai bine, imi iese programul. Dar evident, nu a fost sa fie.
5 persoane X 20 de minute fiecare inseamna vreo ora juma pina sa ajung la ghiseu. Intre timp, o doamna extrem de importanta in spatele meu, facea ordine cu toata lumea.
"-Domnu, domnu, va rog, nu ati stat la coada"
"- Am stat doamna, dar nu m-ati vazut"
Cineva intreaba daca are altcineva marunt, ca nu avea sa ii dea rest la casa. Doamna
"Incercati la cofetarie linga. Sau daca nu la supermarket. "
Functionara striga un domn. Domnul Iordan. Doamna mea se implica:
"-Domnu Iordan, unde e dom'ne omul asta? Sa mearga cineva sa il caute afara...."
Din fericire gaseste un cunoscut. Probabil fost coleg. Caruia ii povesteste ultimii 20 de ani din viata ei ("sotul a murit acum 2 ani, Dumnezeu sa-l odihneasca, eu am iesit la pensie ca ma minca generalul X, stii, ala care a venit dupa Y, sef la cadre. Aveam 38 de ani vechime si au vrut sa ma faca, dar nu au reusit ca eu am mers cu lista de argumente. Asa ca mi-au dat si compensatorii si tot. Da ' aia importanta care era colega cu tine de birou ce mai face? Cum care, aia care a plecat in America. Ah, a venit dupa ce ai plecat, da, nu mai tineam minte exact")
Deja nu se mai putea respira. Stateam toti, umar la umar, cu speranta ca se va termina odata. In fata mea, mai multi conationali. N-am nimic cu ei, doar ca venisera 6 pentru problema unuia si nu mai era aer deloc. Saracii insa nu reuseau sa se inteleaga cu doamna de la ghiseu. Ei spuneau ca au radiat o masina acum 3 ani si ca de ce trebuie sa plateasca in continuare impozit. Ea zicea ca nu e asa. Si ca mai bine o declara furata. (in spatele meu, experta in orice comenta la greu cum ca oamenii de fapt evita sa plateasca impozit, ca asa sunt ei, stim cu totii) Si sa vedeti discutii si explicatii, cum ca Vectra, cum ca Astra, cum ca unde e cartea, cum ca cum se scrie cererea....
Uf, ajung. Zic cu transferul meu auto. "Asteptati". Astept. 10 minute. Vine cu hartia. Rasuflu usurata. Domnul director a aprobat-o, in marinimia lui. Dar cred ca nu a fost de acord sa platesc si impozit. Eu, mai fraiera, zic ca ar trebui sa platesc. Si ii spun doamnei de la ghiseu. Care se enerveaza:"Nu e lucrarea mea, nu am de unde sa stiu". Insist, si mai fraiera, ca vreau sa platesc impozit. Il cheama pe colegu'. Colegu' zice ca nu platesc ca am platit la alt sector. "N-am platit, trebuie sa platesc aici".
Mai stau 5 minute. Vine cu o hartie. Ma uit, era pe adresa veche. Ma intorc la doamna cu ecuson. Ii zic ca mi-a gresit hartia. "Eu????????Pai ce eu v-am dat-o?Ati primit ceva din mina mea?" (ah, ajungem la impartirea corpurilor. Sa nu uit sa imi notez data viitoare din ce mina am primit hirtia, ca sa nu mai apara neintelegeri) "Nu doamna, dar colegul nu mai e...."(disparuse in spatele unei usi, de unde din cind in cind mai ieseau personaje iritate)In spatele meu deja spiritele erau din ce in ce mai agitate. Asa ca ma hotarasc sa platesc asa. Deja intarziasem prea mult. In concluzie, transferul auto a reusit. Dar nu stiu daca la anul nu ma trezesc cu restanta la impozit.
Si da, de data asta m-am enervat foarte tare. Pentru ca mi se pare o nesimtire sa tii deschise doar 2 ghisee din 3, cind e plin de lume. Pentru ca mi se pare o nesimtire ca nu poti sa faci toate lucrurile astea online. Pentru ca dupa parerea mea, functionarii astia ar trebui sa se poarte macar civilizat, atita vreme cit jumatate din salariul meu se duce la stat si pentru salariile lor. Nu e problema mea ca au salarii mici si ca le accepta.

Evolutie






joi, 17 iulie 2008

When I ruled the world



Uraaaa, am ultimul album Coldplay. Multumesc.
Update: pe care album l-am uitat acasa de dimineata. Multumesc, Ilinca

miercuri, 16 iulie 2008

Ma dau in vint dupa cumparaturi la Bucuresti

Scurta oprire la un supermarket de mall, pentru niste urgente. 2 sticle de apa, 1 cutie de cafea (9,3 RON- precizare importanta), niste lapte si iaurt.
La casa: cer punga, domnisoara (draguta, imi spun eu) zice lasati ca le pun eu. Ok, platesc, 29 RON (precizare la fel de importanta), plec.
La serviciu, discutie de fete cum ca nu mai avem nimic prin frigiderele de gospodine perfecte. Eu ma pling ca nu mai am nici macar cafea, imi amintesc ca am luat si brusc ma loveste imaginea pungii. Parca nu imi aminteam nicio cafea acolo....Ma duc la masina, verific, nu, cafeaua nu e in punga.
La un calcul simplu, mi-am luat tzeapa de o treime din cit am cumparat. Plus ca dimineata nu voi bea cafea.

marți, 15 iulie 2008

Nici fitzele nu mai sunt ce au fost

Buuun, a venit noul primar la Bucuresti si s-a apucat de treaba. A inceput cu terasele din Herastrau. Habar nu am daca sunt sau nu legale, sunt absolut de acord ca spatiile verzi trebuie conservate, dar "Fitzele" exista de cind eram eu in liceu. Nu stiu pe cine deranjau terasele alea, sunt insa curioasa daca vor fi plantati copaci in locul lor.
Oare si pe ponton e nevoie de spatiu verde?
Nimeni vad ca nu se agita insa in legatura cu gropile de pe soseaua Nordului, fix aia de la marginea teraselor. De fapt nu sunt gropi, sunt cratere in care iti rupi masina daca mergi cu mai mult de 15 km pe ora. Insa probabil e mai simplu sa darimi decit sa construiesti.
In fine, am mai fost eu si prin strainatate cind eram mai mica si parca parca erau ceva terase....La Jardin du Luxembourg erau sigur, in Central Park erau parca de asemenea, in Hyde Park gaseai cu siguranta unde sa bei un suc.
La noi va trebui sa plecam cu provizii de acasa.

Si off topic, cica e oficial Cohen pina la urma, pe 21 septembrie.

(audio doar)

Nehotarire

luni, 14 iulie 2008

Pentru Mihai

Care are 24 de ani, o tumora craniana si nevoie de 40.000 de euro. A reusit sa stringa o mica parte din bani, cu ajutorul colegilor de facultate si al parintilor. Dar mai trebuie. Conturile sunt astea

Contul in lei : RO69BRDE360SV19860083600

Contul in euro: RO22BRDE360SV69519203600

Deschis la BRD Timisoara pe numele Popescu Mihai
Iar detaliile sunt aici: mihaipopescu.com

duminică, 13 iulie 2008

Another cup of coffee

Daca e cu lapte, zahar si e fierbinte, daca are alaturi un fresh,



Atunci pot sa beau cafeaua din orice cana. Mare sa fie


Stiu, soferul, de la care vine leapsa, astepta The Cana. Dar nu am, ce sa fac

vineri, 11 iulie 2008

Domnule Director, va multumesc

Episodul 1
La sectorul 3, o singura functionara se ocupa teoretic de nefericitii ca mine. Teoretic, pentru ca practic primele 20 de minute mi le-am petrecut urmarind umil din usa biroului cum doamna, cu un tinerel alaturi, verifica daca are dosar in regula ca sa isi inmatriculeze propria masina. A doamnei. Tinarul doar o ajuta. Dupa ce a terminat- nu a putut fi intrerupta, am incercat, dar m-a apostrofat cealalta functionara, care nu lucra cu publicul, mai exact nu lucra deloc - m-a informat sec ca imi trebuie niste copii autorizate pe care le pot face undeva la vreo 10 minute de mers pe jos. Plec prin cele 38 de grade, le fac, ma intorc, sper intr-o victorie. De unde, primesc prima foaie alba. Pe care trebuie sa scriu o cerere catre "domnul director". In care sa il rog frumos sa ii dea voie masinii sa se mute si ea.....Scriu, semnez, doamna bufneste, trinteste, printeaza, stampileaza, semneaza si imi pune in brate "Dosarul". Cu care sa ma duc la sectorul 1.
Episodul 2- trei zile dupa, ca nu am avut timp mai repede
La sectorul 1, 4 ghisee, doua deschise. Ma duc la ghiseul numarul 1, mi se pare cu noroc. Acolo, "The Functionar". La vreo 30 de ani, tatuat delicat pe mina, parul usor lung, ochii mici, grasut, atitudine de macho. Ii spun problema mea, ii intind hartiile. El imi intinde si el o foaie si imi spune uitandu-se sexy in ochii mei albastri "Domnule Director...." In lipsa mea de perspicacitate nu inteleg ce vrea...Omul imi dicta cererea pe care trebuia sa o fac. Din nou. De data asta il rugam pe domnul director sa fie de acord ca masina mea sa locuiasca la aceeasi adresa cu mine. Scriu dupa dictare, ii intind victorioasa foaia si astept. Liniste.
"aaaaa, si acum ce fac".
"Pai trebuie sa va dau un termen de rezolvare a dosarului".
"Adica nu se face pe loc?"
(ride usor pe sub buza transpirata) "Nu pe loc domnisoara, veniti dumneavoastra....vinerea viitoare"

Asa ca pe aceasta cale, va multumesc anticipat Domnule Director, pentru ca binevoiti sa primiti masina mea in sectorul dvs. Si ca imi dati voie sa platesc impozit

joi, 10 iulie 2008

AMR

16 zile pina la concediu. A ramas Franta. Si deja visez satele din Provence, vinul rosu, cimpurile de levantica, mirosul de paine, statiunile luxoase.
De fapt, planurile si visele de vacanta ma fac sa reusesc sa functionez in lunile de vara. De fapt de aia prefer sa plec in a doua parte, ca sa nu consum totul inca de la inceput. Si sa imi petrec vara intre betoane. Poate de aia nici macar nu am chef de mare acum, pentru ca sunt deja pe undeva pe drumuri.
Vise placute

marți, 8 iulie 2008

Obsedant


Am auzit-o simbata. Si de atunci nu-mi iese din cap.

luni, 7 iulie 2008

Jucarii

Am fost cit pe ce sa-l tradez pe Mini week-end-ul asta. Din cauza lui Fiat 500. Cu care m-am jucat vreo 3 zile (prea putin totusi). E incredibil cita atentie pentru detalii au avut oamenii care au facut masina asta. Ma asteptam la o masina fragila si am dat peste una extrem de puternica. Si obraznica, infipta, tupeista. Ma asteptam la o masina mica si m-am trezit ca e la fel de lata ca si a mea, ce e drept nitel mai mica in lungime, dar nu semnificativ. Ce e cu adevarat distractiv e cum poate fi personalizata. E fascinanta, stai si configurezi la ea si nu te mai saturi. Are la optiuni zeci de feluri de stickere, de cromuri, de culori, de roti. Inclusiv difuzor de parfum in doua culori- negru sau bej - si umeras pentru haine.
Ceasul de bord este genial, optiunea city- cu volanul mai usor de manevrat pentru parcare- la fel de geniala.
Bucata de cer, despre care ne tot vorbeste Pisicot intra si ea la avantaje.

La fel de distractiva e reactia oamenilor. E o masina care atrage atentia. Ca femeile acelea din reclame dupa care se intorc toate capetele. Si nu, nu imi schimb masina. A fost doar o joaca. Mai astept pina ii pun si trusa de machiaj la optiuni

duminică, 6 iulie 2008

Too drunk to fuck


Nu auzisem decit cu citeva zile in urma de Nouvelle Vague. I-am vazut la Bestfest si sunt geniali. Din pacate din inregistrarile de pe youtube nu e clar ce spectacol fac. Dar merita, credeti-ma.... Show=ul lor e absolut genial. Mi-ar placea sa ii vad intr-un club

vineri, 4 iulie 2008

Obiceiuri de consum

M-am mutat acum vreun an dintr-un capat al celalalt al Bucurestiului. De fapt din centru la margine. Si m-am trezit ca viata mea e cu totul si cu totul data peste cap. Habar nu aveam cit de dependenta sunt de supermarketul din colt si de micul magazin din scara blocului, de unde cumparai la orice ora tigari sau paine sau fructe. Plus altele. Salonul unde merg la manichiura, cel de cosmetica si cel de tuns. Si nu, orict m-am straduit, nu am reusit sa le unesc pe toate. Adica serviciile sa fie ok la toate, astfel incat sa nu fiu nevoita sa imi pierd o zi intreaga pe drumuri. Ah, uitasem de masaj....Al patrulea salon.....Macar erau toate pe o raza cit de cit decenta de casa. Acum insa sunt in partea cealalta a orasului. Si de un an de zile ma straduiesc sa gasesc macar unele dintre servicii mai aproape. La tuns clar nu renunt, pentru ca deja e o relatie de ani de zile, "bazata pe respect si incredere". Accept si suvitele mov, ce e drept la cele verzi inca am reticente. Am incercat sa gasesc cosmetica, manichiura si masaj mai aproape. Dar e mai greu decit sa te inscrii pe lista de asteptare la vreo geanta celebra. La prima incercare am reusit sa imi fac programare la doua saptamini dupa ce am sunat, si doar la manichiura. Nu, la pedichiura nu se poate. La al doilea aveau liber la opt dimineata- nu multumesc, nici chiar asa. La al treilea cosmeticiana isi face singura programarile si nu mai vrea clienti noi. E full toata vara. Poate in toamna. Si uite asa, am ramas tot la manichiurista mea. Pe care daca o sun acum, ma primeste intr-o ora. Si la cosmeticiana. Care nu are agenda plina pina de revelion. Ce inseamna asta- ca odata pe saptamina bat orasul dintr-o parte in alta. O data pe luna adaug al treilea traseu. Si caut in continuare un salon cu masaj.

Felicitari

Alexa, fetita care are nevoie de o operatie in Germania, a reusit sa stringa banii necesari. Va pleca pe 13 august

joi, 3 iulie 2008

Joi

Ca sa fiu in ton cu Miki, ma intreb care ar fi solutiile pentru ca in zilele libere sa am si timp liber. Pentru ca am atitea restante adunate, incit nu imi ajunge ziua nici pentru jumatate din treburi. Ieri am plecat la 12 de-acasa si am ajuns la 9 seara. Am taiat de 3 ori Bucurestiul in mijlocul zilei si tot nu am terminat. Azi o iau de la capat, dar de la 10 dimineata. Tot cu taiat Bucurestiul, tot cu ore fixe, tot cu restante. Singurul lucru bun e ca mi-a revenit somnul. Numai ca evident, daca la 11 trebuie sa fiu in centru, nu pot sa dorm pina la 10. Of. Si uite si o melodie, asa, de joi...

marți, 1 iulie 2008

1 minut pentru citit, 10 minute pentru donat, 11 minute pentru o viata

O fetita de 1 an si 9 luni. Are nevoie de niste aparate medicale scumpe ca sa supravietuiasca.
Cont RON: RO22RZBR0000060009884200
Contul este deschis pe numele mamei ei: Ana M. Anghel
Raiffeisen Bank SA AG. Lujerului
Detaliile sunt la chinezu

Povesti

Am privit-o intai de departe.

Apoi m-am apropiat

Am vrut sa plec in lume pe o corabie cu pinze

Sau macar cu o barca

Am vorbit cu localnicii. Unii mai veseli

Altii molesiti de caldura

I-am intrebat daca stiu al cui e foisorul de pe faleza. Si daca e de vinzare

Sau macar casa. O fi de inchiriat?

Nu erau. Asa ca pina la urma am plecat. Nu inainte de a-mi lua la revedere