vineri, 30 ianuarie 2009

Madonna la Bucuresti

Deocamdata nu se stie cand, cica candva pe la sfarsitul lui iulie. Dar vine. Si sursa

joi, 29 ianuarie 2009

Economie sa fie

"BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - Un director al Secretariatului General al Guvernului, însoţit de un electrician, a început, joi, să stingă parţial luminile pe holurile Palatului Victoria, inclusiv pe culoarul care leagă cabinetul premierului şi sala de şedinţe a miniştrilor, pentru a reduce consumul şi costurile cu iluminatul.
Pentru a ajunge la lustrele mai înalte care nu pot fi închise din comutator, cei doi au folosit o scară şi au deşurubat becurile.
Întrebat de ce procedează în acest fel, directorul SGG a arătat că astfel se încearcă reducerea consumului de electricitate în sediul Guvernului şi, implicit, a costurilor cu iluminatul."


Va dati seama ce economie fantastica se va face asa? Ce exemplu da guvernul risipitorilor?
Felicitari. Asa da.
PS: plec acasa, sa scot calculatorul din priza

miercuri, 28 ianuarie 2009

No one left behind

In cursa de la Madrid se urca la 5 dimineata fata machiata de bal, cu sclipici la ochi si pe buze, cu rochia alba, scurta, imaculata, cu cizmele cu toc, cu pardesiul bej.
In cursa de la Madrid se urca 4 generatii ale aceleiasi familii: strabunicul cu clop (da,da, clop) si carje din lemn, bunicul, care a inlocuit clopul cu un sacou din stofa groasa, in al carui buzunar tine biletele intregii familii si cateva pixuri, bunica in pardesiu, dar cu basma pe cap, fiica, pe tocuri, cu un copil in brate si unul de mana. Pe cel mai mare il cheama Anhel. Bilingv: Anhel la spanioli, Angel la Romania. Anhel zice ca la difuzoare oamenii vorbesc ingles.
In cursa de la Madrid se urca si conationala, cu fustele ei obisnuite. Si cu fiica ei probabil. Care si-ar lua o apa, dar mama protesteaza. Ca e doi euro juma. Si ce daca, zice fata, ca oricum "se expira banii"
In cursa de la Madrid se urca si grupul lor, al baietilor cu tricouri D&G. Completat jos, cu explicatia, Dani& Gabi. Tricourile sunt bineinteles mulate. Lanturile sunt de aur, la fel ca bratarile. Iar gecile sunt, evident, de piele
In avionul de la Madrid se urca si adolescentele de 16-17 ani, care invata in Spania si merg acasa in vacanta. Usor speriate de amestecul din jurul lor.
In avionul de la Madrid se urca si menajerele spaniolilor. Femei de peste 40 de ani, pentru care munca in strainatate a reprezentat singura sansa dupa inchiderea intrerpinderilor unde au lucrat 20 de ani. Si care discuta despre patronii lor zgarciti. Care le dau doar 150 de euro pentru lucratul in week-end si care se tot fofileaza cu plata. Le ofera cecuri, ele cer cash, ca se duc acasa la copii. Si nu se pot duce cu buzunarele goale. Si patronii se scotocesc prin buzunare si le umplu de maruntis.
In avionul de la Madrid se urca si cei de 20-30 de ani, care au fost in vacanta. Socati de reintalnirea atit de brusca cu Romania de acasa.
In avionul de la Madrid se urca si omul de afaceri, in costum impecabil, proaspat ras, cu laptopul pe umar, cu diplomatul plin de dosare. Poate singurul care nu care dupa el un morman de pungi si pungulite.
In avionul de la Madrid se urca si batrina dintr-un sat uitat de lume, care si-a vizitat copiii si care se-ntoarce acum cu povesti despre hamon si tarheta si despre cum la dus au lasat-o cu valiza iar la intors i-au oprit-o. E speriata, nu stie exact pe unde sa o ia, daca trebuie sa astepte sau sa mai stea, ce inseamna AB scris pe biletul ei, unde e avionul care trebuie sa o duca la Bucuresti. Si cealalta batrina, tot cu basma, tot dintr-un sat uitat, dar care deja, de 10 ani, s-a invatat cu aeroporturile. Si stie ce poate si ce nu poate sa faca, ce trebuie si ce nu.
Suntem toti in avionul de la Madrid.

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

marți, 20 ianuarie 2009

luni, 19 ianuarie 2009

Un pic de depresie. Doar un pic

M-am trezit prima data pe la vreo 5. motanul- suparat in continuare de aparitia cainelui- simtea nevoia de socializare. Si nu poti sa il refuzi, pentru ca are metode clare de a te trezi. Incepe cu aruncatul oricarui obiect de pe noptiera. Telefonul, trosc. Ochelarii, buf. Cartea, poc. Crema de maini, out. Cumva nu reactionezi? Trece la etapa a doua. Vine si iti da cu laba pe fata. Intai fara gheare, dar insistent. Deja nu prea mai poti sa il ignori. Si te ridici. Vrea doar sa traga o fuga pana in living. Si de acolo nu te mai baga in seama. Te culci la loc. Si adormi. Si te trezesti din nou. Nu, nu e 9, ai mai putea dormi. Teoretic. Practic a navalit peste tine cainele. Foarte entuziasmat ca a patruns in dormitor, pentru ca de obicei nu are voie. Iar saritul in pat- ce poate fi mai interesant decat sa te tavalesti abia venit de afara?
Si cedezi. Te scoli. Te-mbraci. Si te duci la serviciu. Sperand ca e mai liniste. Nu e. Si apoi afli ca - cine altcineva- cercetatorii britanici au stabilit, pe baza unei formule matematice, ca 19 ianuarie 2009 e cea mai deprimanta zi din istorie.
Concluziile lor: Milioane de oameni se vor simti astazi atat de posaci, incat vor decide sa ramana in pat de dimineata, iar cercetatorii cred ca pana la un sfert dintre angajati isi vor suna superiorii sa-i anunte ca sunt bolnavi.
E abia ora 13.15

duminică, 18 ianuarie 2009

joi, 15 ianuarie 2009

Alta dilema

Daca nu m-a dus sa dau iama la reduceri inca din prima zi, ca de obicei, inseamna ca am inteles ca e criza?
Sau dimpotriva, ca acum era momentul si ca in restul anului trebuia sa stau linistita?

luni, 12 ianuarie 2009

Compunere

Pe la inceputul facultatii era un exercitiu cu 10 cuvinte din care sa faci un text coerent, cu cap si coada. Si uite ce-ar iesi daca ne-am lua dupa cautatorii prin google.

Dragii mei,
Va scriu ca sa va spun ca Romania e o tara imputita si plina de prosti, asa ca eu caut de lucru k dansatoare la amsterdam. Nu prea gasesc niciun job si din cauza stresului, daca ma culc devreme sa ma trezesc mai obosita. Aici toata lumea cauta poze cu femeiblonde de 38, iar eu numai sunt ce am fost. Incerc sa gasesc o solutie, am auzit ca sunt niste vrajitoare care fac ghicit prin telefon, imi poate da cineva un numar. Voi ce mai faceti, e totul bine pe acasa? as vrea sa imi spuneti e daca au gasit-o pe Elodia si daca voi "credeti ca si-a facut cioaca nevoile intre rucar si Bran. . Nu e bine nici la Amsterdam sa stiti, uneori ma gandesc ca ce nas da sa mor deseara si sa scap odata de enervare cu spume la gura. . Ca sa inchei pe un ton mai optimist, imi doresc de Craciun draga mosule,o carte de colorat sa`mi colorez visele.
Fifi si floricelele

joi, 8 ianuarie 2009

Poze de pe front

Natasa, nu, Natasa, da-te jos, Natasa, lasa bradul, Natasa, lasa pisica, Natasa, nu musca, Natasa, nu fura telecomanda, Natasa, lasa tigarile, Natasa, nu varsa scrumiera, Natasa, nu smulge florile, Natasa, nu scoate pamintul din ghivece, Natasa, nu mai bea apa cu detergent, Natasa, nu roade peretele, Natasa, nu fura de pe masa, Natasa, iesi din frigider, Natasa, iesi IMEDIAT de acolo, Natasa, NU rufele abia spalate. (Adica o luna cu Natasa in vorbe)
O luna cu Natasa in cifre inseamna asa: 3,5 kg pe 6 decembrie, 7,5 pe 5 ianuarie. In schimb Stuart s-a injumatatit. De nervi. Consum triplat de hartie igienica, diverse solutii de curatat. Mancarea pt menajerie nu se mai cumpara la juma de kilogram ci de la 5 kile in sus. Ceva perechi de sosete distruse. Bradul cu jumatate din globuri si ramuri ramase. Si dovezile:







(asta, ultima, e o exceptia. o scena care nu s-a mai repetat)
Si asa am rezolvat si leapsa de la Costin

luni, 5 ianuarie 2009

Istanbul. Pehlivanii

PEHLIVÁN s. v. escroc, hoţ, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan (sursa- DEX online)



La turci preturile sunt relative. Foarte. In special la taxi si la mancare.
Un drum cu taxiul- acelasi- poate sa coste de la 10 la 44 de lire (o lira fiind cam juma de euro). Totul depinde de ce vrea soferul.
Aparatele de taxat sar ca la noi prin anii 90. De la o lira la 8, apoi pe la 15, apoi brusc 27, 33, 44. Gata. Ai ajuns. Te certi. El zice ca nu e adevarat. Ameninti cu politia. Zice "big traffic, problem, problem". Nu cedezi. Te-ntelegi pe la 15.
Te prinzi la a doua cursa- cu sofer cinstit si aparat nemasluit- ca pretul corect e 10 lire. Cu trafic cu tot
Apoi banii. Afli repede ca nu e bine sa ii dai din mana fara extrem de multa atentie. In mijlocul negocierii pretului cursei, tu ii intinzi o bancnota, prezumata de 50 (vedeti mai jos de ce). Te mai certi un pic, ajungi la un pret, el iti intinde inapoi una de 5. Genul "bine, bine, ne-am inteles la 15, dar chiar sa-mi dai 5...". Ii dai diferenta, usor jenat. Cobori si brusc ai o revelatie. N-aveai cum sa ai una de 5. Poate daca doar te-a furat bancomatul. Ca abia ce scosesei suma rotunda, fara 5 in coada.
In 4 zile faci si portretul robot. Soferul prietenos, care-ti arata pe stanga palatul x, pe dreapta bazarul, in fata moscheea si lateral Bosforul, e ala care te fura. Soferul care ofteaza la ambuteiaj te fura si el. Soferul tacut, posomorat, care n-are chef de conversatie si conduce cu o privire sumbra, fix ala pe care ai incercat sa il eviti, e ala al carui aparat functioneaza corect.
La restaurant, la fel. Da, preturile sunt afisate. Dar cand vine nota, poti afla cu surprindere ca e obligatoriu un bacsis de 15-20%. Sau ca o cafea dubla costa cam cat la Hilton. Sau ca o sticla de vin de juma' costa cat aia normala, fara vreo 3 lire. Sau ca poti sa dai pe micul dejun cat pe masa de cu o seara inainte.

sâmbătă, 3 ianuarie 2009