vineri, 22 ianuarie 2010

Poate putem face ceva

Ioana Spahiu, o fata de 18 ani, are nevoie de ajutor.

Pe 15 Ianuarie 2010 a fost diagnosticata cu o formatiune tumorala mai mare de 4 cm, foarte grava care din pacate s-a dezvoltat rapid si fulminant in nasofaringe.
A fost operata de urgenta la Spitalul Militar Central Bucuresti si tumoarea a fost extirpata.
Greul insa abia acum incepe: vor fi necesare multe sedinte de chimioterapie si radioterapie pentru a stopa revenirea acestei cumplite boli.
Tratamentul Ioanei costa aproximativ 80.000 Euro, un efort material mult prea mare pentru familia unei invatatoare si a unui tata pensionat pe caz de boala, cu diabet zaharat si hipertensiune arteriala.

Donaţiile pot fi făcute pe numele:

Spahiu Laura

Cod IBAN EUR: RO21RNCB05000834973 60002

Cod IBAN RON: RO48RNCB05000834973 60001

Banca Comercială Română – sucursala Sebastian

marți, 19 ianuarie 2010

O luna

Asa, in teorie mi se pare incredibil ca a trecut o luna. Si nu a fost o luna usoara. Bine, sper ca de acum inainte sa fie ceva mai usor, dar tare mi-e ca raman cu speranta :)
In fiecare zi mi se pare ca incep sa descopar o urma de rutina, pentru ca Smaranda sa mi-o dea brusc peste cap. Ieri a dormit toata ziua, azi e treaza de la 8 si nu da multe semne de oboseala.
Creste. Mie mi se pare dificil sa remac, dar asta arata cantarul. Plus ca are deja gesturi noi, priviri noi, scoate sunete noi.
Se plictiseste uneori si o auzi suparata ca nu e bagata in seama. Nu ca ar fi prea multe momentele astea, dar si alea o enerveaza tare.
Eu sunt in continuare chiauna din cauza somnului- apropo, aveam ceva mai demult o discutie cu o doamna, nu mai tin minte care, pe blogul Bogdanei, care sustinea ca nu o sa imi mai pese de somnul pierdut. Si ca sa nu vorbesc fara sa stiu. Ei bine, acum, dupa o luna, pot sa zic cu mana pe inima ca mie imi lipseste rau de tot dormitul. Poate trece cu timpul, deocamdata nu pare :)
Macar am trecut de perioada plansului din orice motiv. Unde motiv poate fi definit ca orice.
si inca ceva. Nu punem poze cu Smaranda pe blog sau Facebook. Nu vrem sa ajunga la fel de celebra ca Natasha, care a aparut in tabloide deja. Pe mail, pe mess, oricand. Ca normal, vreau si eu sa ma mandresc cu ea. Din casa nu prea iesim din cauza vremii, poze nu....

miercuri, 13 ianuarie 2010

Stat vs privat

Ca sa nu ma duc cu anestezia pentru operatie de acasa. Si sa nu am stocuri de analgezice, vata, medicamente pentru copil, fese si alte balarii, pregatite in valiza transatlantica, pentru nastere.
Ca sa nu ma tarai printre etajele unui spital mizer, ca sa ajung la copil.
Ca sa nu fiu nevoita sa ii dau spaga liftierului de fiecare data cand vreau sa ajung undeva.
Ca sa nu am bani marunti impartiti prin sutien si halate, pentru o simpla schimbare de cearsaf.
Ca sa nu stau sa ma intreb cat ii dau doctorului si cat anestezistului.
Ca sa nu aud ca nu am nevoie de calmante pentru ca nu am 300.000 la indemana.
Ca asistentele sa stie si sa vrea sa iti explice ce sa faci cu copilul si ce sa nu faci, fara sa se rasteasca la tine ca la ultima scursura.
Ca sa evit privirile acre si scarbite de atata munca prost platita.
Si pentru nenumarate alte motive (cele de mai sus fiind experiente reale ale diverselor mele prietene), am nascut la Euroclinic. As fi facut-o probabil oricum pentru ca doctorita mea, Emet Nuraltay, lucreaza doar acolo. Si imi spunea ca are colegi care lucreaza la stat si care vin cu vata si spirtul de acasa.
Pentru ca de cand s-a nascut Smaranda am ajuns- pentru analize- in 2 spitale de stat. Unul de copii, unde m-am ingrozit. Si unul obisnuit, unde in saloane dormeau oameni pe canapele improvizate in mijlocul camerelor.
Si m-am felicitat inca odata pentru alegere.
Da, ok, daca ai o sarcina cu probleme, e mai greu la privat. Dar in cazul meu si al Smarandei a fost cea mai buna solutie. Si probabil va fi optiunea numarul 1 si de acum inainte.

duminică, 10 ianuarie 2010

miercuri, 6 ianuarie 2010

Daca as fi fost

Leapsa, asadar. De la Oana
o lună: mai
o zi a săptămânii: duminica
o parte a zilei: noaptea
o direcţie: habar n-am, greu cu directiile
o planetă: pamantul
un film: Meet Joe BLack
un lichid: apa
o piatră:smarald (stiu, sunt modesta)
un tip de vreme: de plaja
un instrument muzical: pian
o emoţie: panica :)
un sunet: ploaia
un element: apa
un cântec: Rolling on the river
o carte: nu ma pot hotari
un scriitor:Petru Dumitriu
un personaj de fictiune: Mary Poppins
un oraş: londra
o aromă: iarba
o culoare: negru
un material: aş fi fost fier;
un cuvânt:
o parte a corpului: cap;
o expresie a feţei: ironica
un personaj de desene animate: in niciun caz musette
o formă geometrică: triunghi
un număr: 2714
un mijloc de transport: bmw x1;
o haină: uggi

luni, 4 ianuarie 2010

Despre mine

Azi am fost la Carrefour. M-as fi dus si la Ikea, dar a fost inventar.
Taaare m-am mai bucurat sa vad oamenii. Pe cuvant. Si cozile de la case. Si taranii din parcari. Si pe toata lumea, zau.
Aud ca au inceput reducerile, poate prind si eu ceva saptaman asta. Nu de alta, dar nu mai am cu ce sa ma imbrac. Din fericire am ramas cu 5 kgin plus doar, asa ca deja pot sa ma destrabalez cu colectiile de toamna iarna la care nici nu m-am uitat pana acum.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Party girl

Greu va fi sa tinem copilul asta departe de cluburi. Ziua doarme aproape neintoarsa. Noaptea in schimb, undeva intre 2 si 5, imcepe distractia. Maninca ceva si pe urma ioc somn. Motiv evident pentru intrebari gen a mancat destul, daca nu poate sa respire, daca ii e prea cald sau prea frig.
N-avem raspuns deocamdata. Cica ar trebui sa o invatam diferenta dintre noapte si zi. Dar cum, nimeni nu stie.