marți, 6 septembrie 2011

Despre lipsa de toleranță

E o leapsa care n-a fost leapsa. A inceput la Zu, a continuat la Roxana . Care au scris despre mame. Despre mame bune si mame rele, in acceptiunea unora dintre noi. Care impart fără discernământ totul în alb şi negru, care califică și ierarhizează. . E foarte ciudat, iar eu personal am fost uluită după ce am început să citesc diverse bloguri, forumuri și grupuri de mame, câtă intoleranță este tocmai acolo unde ar trebui să fie toleranță. Să nu exagerez, am cunoscut, tot printre bloguri, mai multe mame de la care m-am inspirat. Pe care le admir pentru cum își cresc copiii. Pentru alegerile pe care le-au făcut și pe care și le-au asumat. Și sunt multe. Foarte multe. Cele mai multe. Acum, despre alegerile mele. Acele alegeri criticabile, condamnabile, reprobabile sau cum vreți să le spuneți :))
Aşadar:
-nu am dormit cu copilul în pat. Aşa ni s+a parut noua ca e in regula, asa i s-a parut si copilului ca e in regula. Da, a dormit cu noi in primele luni. In aceeasi camera. Da, a dormit cu noi in vacante. Da, a dormit cu noi cand plangea noaptea. Da, a dormit cu noi daca o durea burtica. Da, probabil ca va mai dormi cu noi. Dar e exceptia, nu regula...Şi nu, nu mi s-a părut niciodată ciudat sau de neînţeles co-sleeping-ul. E o problemă de opţiune până la urmă. Dar zău dacă înţeleg de ce, dacă dormi cu copilul în pat să încerci să îmi ţii teoria bietului copil care se trezeşte singur într-o lume neprietenoasă.
- am spălat copilul pe cap în ciuda faptului că o perioadă nu i-a plăcut. Şi da, a plâns. Am încercat în toată perioada asta să o distrăm, să îi distragem atenţia, să o spăl doar cu mâna, fără duş, ca să nu îi intrer în ochi spumă, cu prosopul, cu capul în sus, cu capul în jos, toate variantele. Dar nu, nu am lăsat-o nespălată, deşi mi se rupea sufletul când plângea. Da, acum e ok.
- am lăsat copilul la bunici cu un stres enorm din partea mea şi inexistent din partea ei. Eu îmi imaginam cum n-o să doarmă, n-o să mănânce, n-o să, n-o să....Ea n'a avut niciun stres, n-a plâns, a mâncat, a dormit. S-a simţit abandonată şi resemnată, de aia n-a protestat, vor spune vocile conştiinţei, cele care ştiu totul despre noi toţi.
- ies încă în club. Mai rar, dar de oboseală, nu din cauză ca am copil. Nu cred ca viața mea s-a terminat. Am nevoie de momentele mele cu mine.
- da, m-am întors la serviciu. Pentru că îmi place munca mea foarte mult. La fel de mult ca atunci când nu aveam copil.
- da, am ținut copilul în scaunul de mașină - pentru că da, și aici e o problemă :))- din fericire n-a protestat. Dar sincer, am fi ținut-o și dacă protesta. PEntru că mi se pare mult mai mare riscul în cazul unui accident de circulație decât un protest minor, pe care îl poți potoli altfel. Cu un biscuite atât de hulit, de exemplu :))

Și ar mai fi. Dar prefer să mă opresc aici.

31 de comentarii:

Ambasadoarea spunea...

Si n-ai atins subiectul alaptarii :D

Noi am dormit cu ea in pat 3 luni pt ca-mi era frica sa nu i se intample ceva si eu sa n-o aud la timp. Dar niciodata nu mi s-a parut ciudata alegerea mea sau a altora. Si-n general, desi fac unele lucruri altfel, in ceea ce o priveste, nu am nici o problema cu alegerile altor parinti, atata timp cat nu intram in sfera: mici si sarmale la 6 luni, ca-i e pofta copilului, biscuiti cu ciocolata, semipreparate, margarina, carbogazoase and stuff, situatii cand mi se face sila si mila in acelasi timp.

Sper sa am si eu odata timp sa fac leapsa asta, care n-a fost leapsa :)

Simona spunea...

Hihihi, abia astept sa-ti sara mamele "bune" in cap :-))) Glumesc, n-o sa se ia nimeni de tine pe tarlaua ta, ar fi si culmea. Chiar daca unele o gandesc. Si eu sunt aia pentru toleranta, si de cand sunt mama zau ca incerc sa nu judec pe nimeni (inainte eram super experta in puericultura, normal, dar mi-am luat-o repede peste bot) in ce priveste alegerile pe care le fac in cresterea copiilor. Si nu-mi place nici mie cand imi sunt contestate alegerile mele, pentru ca normal, sunt ale mele si nu stie nimeni altcineva de ce am ales cum am ales.
Nici noi n-am dormit cu copiii. In sensul ca atunci cand au fost bebelusi, au avut patutul in acelasi dormitor cu noi, ca sa fim aproape unii de altii, sa ne privim cu drag printre gratii :-) A functionat (la noi). Pe la 7 luni, amandoi au trecut la camera lor. Si cand sunt bolnavi sau au vreun discomfort nu dorm cu noi, ci dormim noi cu ei, la ei in camera/pat (adica pentru cateva minute/ore). Da, si ai nostri au dormit intre noi in vacante si ne-a fost asa greu la toti ca la venirea acasa am rasuflat toti usurati ca ne-am regasit paturile personale. Si nu judec pe nimeni care doarme cu copilul, nu mi se pare nimic in neregula - pana cand nu vii, ca o prietena de-a mea, sa te plangi ca viata ta sexuala e inexistenta pentru ca copilul de 6 ani refuza sa-l lasa pe taica-sau in pat langa mama, si de 6 ani tati doarme in patul cu printese al fiicei - e alegerea ta, e problema ta, asa mi se pare mie...
Si eu am spalat amandoi copiii pe cap, continuand cu spalarea vomei din cada, de atata plans si protest. Si pana la urma s-a rezolvat, dupa ce am incercat o mie si una de solutii, tot timpul a rezolvat tot. Dar mi se pare ca nu exista compromis cand e vorba de igiena corporala - nu fac exceptii de nici un fel la baie, spalat pe dinti, etc.
Si noi am lasat copiii cu bunicii, am cautat sa reducem la minim iesirile in doi, dar nu le putem taia de tot, suntem adulti tineri si traim in societate inca. Unde s-a putut am luat si copiii cu noi, dar unde era riscul ca stresul sa fie mai mare decat distractia, i-am lasat pe maini bune. Si de obicei numai noi am suferit, de dorul lor.
Scaunul de masina, ah ce durere. Mica e ok cu el, avand exemplul fratelui mai mare. Care cand era bebelus tragea niste urlete insotite de voma si altele, de mi se facea parul maciuca. Dar de asta tot nu fac nici un compromis in privinta securitatii lor. Am prietene care ma critica pentru ca "sunt prea stransi copiii in centura", "poti lasa si tu scaunul ala mai pe spate, cine te vede?!", si altele de gen, dar am vazut in viata mea lucruri atat de urate si copii nevinovati morti sau schiloditi pe viata din cauza comoditatii parintilor incat nu sunt dispusa sa dau inapoi nici macar un milimetru...
Si exact cum spui, ar mai fi ele multe, dar nu are rost sa ne intindem, concluzia e clara. Fiecare isi face alegerile proprii, dupa care traieste cu ele - sau cel putin asa ar fi intr-o lume ideala, nu?! :-))))

g.cojocaru spunea...

si cat a durat perioada cu plansete la spalatul pe cap? ... noi ne chinuim de cca 4 luni. :( ... dar n-am ce-i face. In secunda in care inchid apa se linisteste.
N-o stiam pe asta cu nespalatul copilului in caz de plange la contactul cu apa. :D

... despre scaunul de masina, nici nu-mi vine sa mai zic ceva - am mari probleme sa o reobisnuiesc cu el... cat timp am fost in spital au invatat-o ai mei sa stea LANGA scaun, iar unul din ei statea in spate cu ea... ca pe vremea noastra. Acum e jale cu statul in scaun.

g.cojocaru spunea...

Am uitat ce era mai important: La multi ani, Maria! Fie ca oate dorintele sa ti se implineasca!

alina spunea...

Eu nu stiu de unde a iesit asta cu mamele rele si intoleranta ... ?!?
Ce stiu este ca s-a discutat recent in blogosfera mamiceasca despre cartea de child-rearing a unui domn predicator american, care propavaduieste cu patos pedepsele corporale drept metoda de educatie inca din fasa. Acolo era aia cu mamele-rele! :(
Altfel fiecare isi alege cum stie si poate mai bine drumul si optiunile. Sunt copii care dorm usor singuri (putini!), sunt copii care nu dorm decat cu parintii. Sunt mame carora alaptarea le este mai usoara, altele carora le este chin si tortura. Sunt mame care fac eforturi mai mari, altele care fac eforturi mai mici, insa nu e nimeni in masura sa judece si sa cantareasca si sa compare.
Nu vad de ce trebuie sa ne justificam pentru alegerile noastre (si eu o fac uneori, marturisesc). Dar exista perceptia asta (gresita in majoritatea cazurilor) din partea mamelor care au urmat un drum mai putin alaptator/co-sleep-uitor/purtator etc ca mamele din-celalalt-fel le judeca si le critica de pe margine.
Sunt foarte multe vinovatii interioare care razbat cumva in justificarile astea. Cand nu ar trebui sa fie. Ce e consumat, e consumat, faci mai bine data viitoare, ori de acum inainte. Sau, daca esti impacat cu ce ai facut si rezultatele sunt frumoase, ce rost are sa aduci argumentatii pentru ce-fel-de-mama-esti ...??
Chiar nu inteleg.
Si stiu ca de data asta a pornit de la treaba cu predicatorul ala nenorocit. Adica de la o discutie revoltata, si pe buna dreptate, pe tema abuzului, ajungem la lamentari din astea. Cui folosesc, serios? :(
O mama buna este o mama care isi iubeste copilul. Punct.
Prin urmare o mama care isi abuzeaza copilul, nu-l iubeste, deci nu este o mama buna! Iarasi punct.
Faptul ca dormi sau nu cu el, ca il alaptezi sau nu, ca il tii in brate sau in carut, ca ii dai sau nu pufuleti ... astea-s amanunte nesemnificative.
Discutia era, repet, despre abuz.

Maria Coman spunea...

alina- nu a pornit de la pastor. a pornit de la niste comentarii. iar revolta mea pleaca de la mesaje gen "de ce sa creem pediatrul cand putem citi pe net. mi+am schimbat uleiul la masina invatand pe net, de ce n+as repara si copilul..." si nu vad nici eu de ce trebuie sa ne justificam, iar eu nu ma includ in nicio categorie pentru ca nu fac categorii, simpla impartire a mamelor mi se pare gresita. cum gresit mi se pare sa ii spui unei mame da, tu nu intelegi cum e sa dormi cu copilul in pat. de aici revolta mea. si sincer, citind comentariul tau, imi pare rau ca am scris. pentru ca pare o justificare si nu e

Maria Coman spunea...

ambasadoarea-eu nici n+am simtit+o ca pe o alegere :)) mi s-a parut firesc din start
simona- si la noi e greu rau dormitul la comun :)) eu ma trezesc ca batuta. bine, de fapt si sunt, ca iau la picioare in gura cat pentru o viata....
gabi- multumesc de urari :) iar spalatul pe cap oribil a durat luni bune....abia de vreo 2 saptamani s-a mai potolit. nu a trecut de tot, dar macar nu mai e chinul de pe lume. bine, recunosc, o clatesc mai mult cu mana cu apa decat cu dusul, dar ce sa fac....

Anonim spunea...

La multi ani Maria!
Si urat din partea ta ca nu ai grija de copila, minunata de altfel, ati merita (atat tu cat si Adelin) sa fiti decazuti din drepturile parintesti ... :-P
Cum adica copilul doarme singur ... nu cu mami, tati, bunici, etc.? Pai asa se pierde total copilul, va fi un insensibil ...
De la 3 saptamani fetita mea a dormit in camera ei, in prima saptamana am dormit in aceeasi camera cu ea, apoi gata, au fost si sunt exceptii chiar si acum la aproape 6 anisori, dar sunt situatiile speciale (daca e bolnavioara sau suntem in vacanta si nu avem posibilitatea de pat separat sau maximul de exceptie o mica "rasfateala"), iar la bunici desi poate ar mai usor sa fie rasfatata sa doarma cu bunica, tocmai ca refuza sa doarma cu cineva. Singura concesie, sa stea cineva cu ea pana adorme.
Le spun tuturor, copilul intr-o famile nu insemana sfarsitul vieti de cuplu, exista viata si dupa nasterea unui copil, a, ca in orice decizie pe care o ei te gandesti in primul rand la el, e altceva.
Ce folos sa iti cari copiulul mic (pana in 8, 9 ani) dupa tine sa vada Parisul in 2 zile cand poti merge cu el la munte, undeva cu topogane si locuri de joaca?
Si multe s-ar mai putea spune ... dar sa lasam mamicile.

shmeny spunea...

da, imi place berea, mai ales in weekenduri. imi place sa am oameni in preajma. olga e parte din acesti oameni cu care ma inconjur. e copil si tovaras. e prietena mea de care trebuie sa am grija. nu a dormit cu noi in pat, dar, daca ar fi vrut, as fi luat-o fara comentarii. nu a fost alaptata la san si zau daca regret vreun moment asta. asta poate veni ca o surpriza pentru unele, dar guess what? imi iubesc copilul la fel ca si ele, il plimb, il hranesc, il gadil si ne face sa radem reciproc. ii citesc, ii cant (fals, evident), o duc la teatru (chiar daca ea nu sta). dar maria are dreptate. m-am saturat sa vad cum se intristeaza diverse necunoscute cand citesc pe net ca fetita mea nu a fost alaptata si a dormit singura de la 0 zile. nu mai fiti asa de triste, ca nu e nimeni in pericol

Cris spunea...

nu sunt doi copii la fel, gemeni de ar fi, cu atat mai putin mame sau stiluri de a educa copiii. fiecare are dreptul de a alege ce considera pentru copil, asa cum a avut dreptul de a alege sa-i de viata.
anca doarme singura de la nastere si pana in prezent, nu a dormit nici macar o data in pat cu mine si daca incerc atunci cand e bolnavioara sa o pun cu mine in pat, se ridica si vrea la ea.
e perfect corect din punctul meu de vedere, fiecare are nevoie de spatiu.
asta e un punct de vedere, oricum si noi am incercat sa o crestem cum am vrut noi nu cum ne-a dictat uneori ea prin mofturi, fitze, proteste.

Anonim spunea...

La multi ani, Maria!

Roxana spunea...

Maria, vezi...cum o dai tot nu e bine:)). Daca nu zici nimic, te simti prost de pe margine, cand incepi si povestesti, se interpreteaza ca te justifici...
Desi nu asta era intentia, nici a mea, nici a ta.
In alta ordine de idei, a mea urla si acum la spalatul pe cap. Si are 2 ani si.
Uneori e mai usor, alteori mai greu, dar nu accept sa o las nespalata.
In ceea ce priveste lasatul la bunici pentru cateva zile, eu niciodata nu mi-am imaginat ca ar putea fi considerat ca nasol. Pentru ca eu am petrecut zeci de vacante la bunici si mi s-a parut superb. La fel cum am petrecut zeci de concedii cu ai mei si iar mi-a placut. Dar sa fii considerata un fel de less-mother pentru ca rezisti o saptamana fara copil, mi se pare exagerat...
Oricum, Smaranda e super simpatica, curajoasa si independenta, dovada ca ceva bine ai facut tu pe acolo:)

Maria Coman spunea...

roxana- independenta inseamna ca e resemnata, stie ca n-o va juta nimeni :)) nimic n-ai inteles
cris- eu i-am acceptat cam orice, dar la chestii grave i-am pus limite
shmeny- eu nu ii cant. ar fi prea mult pt un copil :))

Oana spunea...

ce-i asta cu spalatul pe cap ca m-a amuzat rau?:))
'corect' e sa nu-i speli sau ce? oricum, nici ilinca nu mai vrea:)
si tot aud de grupurile astea de mame de care eu in schimb nu stiu nimic, dar inteleg ca mai bine, nu :)
La multi ani!!

Strumful spunea...

LA MULTI ANI!

Victoria spunea...

La multi ani Maria!

Simona spunea...

Pentru cine are dubii, la noi urletele la spalat pe cap au durat 4 ani (Robbie) si 2 ani (Mica) - cu inca vagi urme in prezent, cand trebuie sa-mi folosesc toate calitatile de negociator si pana la urma iese fara victime :-)))
Shmeny, nu-ti doresc, dar eu am mania lalaitului in masina (si am o voce de paun ce nu s-a pomenit) - sa auzi amandoi copiii in cor cum implora "mami, pleeeease, nu mai canta!" - e de-a dreptul umilitor (si de aia tot nu ma pot abtine uneori :-)))

Zu spunea...

Mmmm... Adica acum trebuie sa scriu/ scriem un post in care sa explicam ca nu ne justificam :D.

alina spunea...

Maria, eu nu am citit comentariile respective. Adica alea la care, cred, tu te referi.
Eu stiu doar de MoniQ si postarile ei despre mamerele, de altfel mi-am spus si la ea parerea, si o mentin ferm, ca e greu si inutil sa etichetezi, pentru ca in mult prea putine situatii chiar cunosti ce se intampla in familia respectiva si cum e copilul crescut. Pe mine una m-a iritat la culme cand mi s-a sugerat, oricat de delicat, ca ar fi cazul sa las copilul sa planga pana adoarme singur!!

DAR, atentie, sunt nuante si nuante.
Sigur ca nu esti mamarea DACA (nu dormi cu copilul, nu-l tii numai in brate, nu il alaptezi cinci ani etc). Dar poti sa fii o mama-mai-putin-informata, ori mai-putin-atenta la ce iti spune/cere copilul, o mama confuzata, o mama coplesita, o mama prea obosita - ca sa mai discerni graul de neghina. Face bine sa ai acces la lucrurile astea, care sa te ajute. Sa razbesti ori sa-ti fie mai bine. Cand ai probleme alaptand, sa vezi cum poti trece peste.
Pentru ca, mi se pare mie, in foarte multe cazuri (ulterior aparand vinovatiile de care ziceam) e o simpla conjuctura nefavorabila, cand apare un obstacol de trecut. Exista adica solutii. Si faptul ca nu ajungi la ele e trist, nu rezolvarea in sine.
Mie de exemplu mi se pare trist si nu-mi voi cere scuze pentru asta, e fix ceea ce simt, cazul oricarei mame care nu a putut (da?!) sa alapteze. E trist si cu asta basta. Pentru ca ar fi putut fi o experienta minunata.
Asta nu inseamna, in ochii mei, ca mama aia e mai putin mama, ba poate e chiar mai mama, ca a avut de luptat mai mult decat altele (vezi Gabi Cojocaru!).
In niciun caz nu este o mamarea.

Problema insa ramane.
Iar a baga-o sub presul "ei, lasa, nu-i mare branza, nici eu, nici ea, nici ea, nici ea n-am putut, asta e, viata merge mai departe" e o mare mare tristete.

Co-sleepingul iarasi, are foarte multe nuante. Una este un copil care pus in patut adoarme dupa trei scancete. Si alta copilul care pus acolo de o mama care a "auzit"/citit de la alte mame ca e chestiune de incompetenta materna sa nu-l obisnuiasca sa se adoarma singur, plange neconsolat cu orele. Si sa nu-mi spuneti ca nu stiti cazuri. EU STIU. O prietena de-a mea, coplesita (si CONVINSA ca face bine, doar a CITIT despre asta!) si-a lasat baietelul de numai sase sapte luni sa planga cate 2-3 ore in sir, pana l-a "obisnuit". "Ah, copiii astia ne manipuleaza cum vor ei, in trei zile/nopti problema era rezolvata, atata ca a trebuit in prima dimineata sa curat patutul de voma, a plans pana cand a vomitat!". Da, o mamabuna (eu asa o consider, inca!). Dar o situatie trista. Dati cu piatra, daca asa credeti ca merita senzatia mea.

Si mai am in tolba. Eu fiind intr-o societate foarte child-friendly, unde abuzul chiar e rar si familia protejata.

Nu vad de ce nu se poate milita pentru alaptare, de ce nu se poate oferi ca solutie (acolo unde este cazul) co-sleepingul si/sau purtatul (ah, ce minuni face pentru colici uneori!!)? Pentru ca e lezata sensibilitatea mamelor care nu au ales asta ori nu au putut asta (din diverse motive)???

E asa o agitatie pentru political correctness de mi se ia cu totul. De parca cineva militeaza pro alaptat doar ca sa le streseze pe mamele care nu au alaptat!! Cand, de fapt, ideea e ca nu se lauda nimeni ca a avut norocul sa-i iasa, alaptarea asta, ci ca e un lucru minunat si de dorit pentru toate cele care VOR FI mame.

Si mai sunt doldora subiecte din astea. De fiecare data se imparte lumea in doua si fiecare incepe si toarna argumente. De ce asa si de ce invers. Exact ce am facut si eu cumva, mai sus. Doar ca am facut-o in scopul de a demonstra ca sunt si situatii bleu, si situatii verzi. Nu e cazul sa ne pictam portretul cu adaugiri - sunt o mama-de-culoarea-x PENTRU CA.
Hai sa spunem, cand putem ajuta pe cineva intr-o situatie care ne pare familiara "la mine a functionat asta etc etc, daca vrei, poti sa incerci si tu".
Asta e constructiv. Restul sunt polemici sterile. Pentru toate partile implicate.

Maria Coman spunea...

alina, eu am senzatia ca faci un proces de intentie absolut gratuit
1. eu nu stiu cine e moniq si nici ce a scris
2. postarea mea a pornit initial de la acele comentarii- printre care si cel cu putem fi cu totii pediatrii, thanks to google- care propovaduiau cai unice. si care sustineau, daca vrei caut si citate, ca "daca nu dormi cu copilul nu intelegi co sleeping+ul". ei bine, dimpotriva. il inteleg daca asta ai vrut. nu cred insa ca e un capat de tara si ca ti+ai abandonat copilul singur pe lume daca n+ai dormit cu el. da, smaranda a dormit pe burta mea primele luni din viata ei. pe urma in patul ei. si nu, nu am incercat nicio secunda, ba mi se pare chiar absurd sa bag vreun gunoi sub vreun pres. odata pentru ca nu vad de ce sugerezi tu ca ar fi vreun gunoi de ascuns. tocmai despre nuante am vorbit si eu, ne+bagand in nuantele astea tocmai situatiile de copii lasati sa planga cu orele ca sa se invete. de unde pana unde? de unde pana unde parerea ca cine militeaza pro alaptat le streseaza pe cele care nu au alaptat? cine a zis ca se simte lezat? eu nu am incercat sa ma situez in nicio categorie, ba dimpotriva. e treaba ta daca asta ai ales sa intelegi din postul meu. adica sa intelegi doar ce ai vrut.

Anonim spunea...

Va rog din suflet sa-mi raspundeti si mie la niste dileme?
Eu locuiesc in UK si slava domnului mamele sunt mai relaxate aici. Care e problema cu alaptarea? Am vazut mame care scriu ca si cum ar fi dus o cruciada a crestinatii nu au facut un lucru absolut normal in natura. Am vazut multe atitudini extremiste de imi e frica.

Va rog din suflet sa imi spuneti si mie de ce sunt privite cu dispret pe bloguri urmatoarele chestiuni: omleta, iaurtul Danone( care e diferenta cu altele ca innebunesc), biscuitii, cascavalul.

Daca generatia parintilor nostri se chinuiau sa puna cascaval pe masa, acum nu mai e tolerabil. Am vazut unele bloguri de mame parvenite care strambau din nas.

Eu cred ca optiunea fiecaruia trebuie respectata. Sunt momente in viata unei mame cand ajunge la extreme de oboseala si nu trebuie judecata ca vrea sa puna copilul in patutul lui sa doarma chit ca va tipa un pic. Daca esti singura si fara ajutor credeti-ma ca este pentru salavarea ta psihica sa fii si tu in forma.Dupa ce citesti povesti, baie si toate activitatile vrei si tu sa iti tragi sufletul dupa 14 ore de munca?
Car seat-ul in masina nu e subiect de negociere. poate sa tipe cat vrea pentru siguranta e mai presus de orice.Iulia

Cristina spunea...

Eu am incercat sa-l tin pe Costin sa doarma numai in patutul lui, de la noi din camera, vreo luna si ceva dupa nastere. Si apoi am renuntat de lene, ca il adormeam greu in brate si se trezea cum il puneam in patut si o luam de la capat. Si l-am pus in pat langa mine, fara sa am vreo idee de co-sleeping&beneficii. Dorm inca cu el din comoditate, pentru ca se mai trezeste inca des noaptea (are aproape 11 luni) si mi-e mai usor sa-l readorm asa. Plus ca mi se pare o mare bataie de cap pentru moment sa-l invat sa doarma in patutul lui (si are doua- si de lemn, si gen tarc). Dar le invidiez si pe mamele ale caror copii dorm in patutul lor fara probleme, precum si pe cele care cred cu tarie in cosleeping.:)
La mine nu e vorba de vreo "inspiratie", de ceva citit prin carti sau pe net, asa cred eu ca ne este mai bine noua, acum. Nu mi-am propus sa dorm cu el pana la majorat si stiu ca va fi greu sa-l dezobisnuiesc, dar va fi un alt drum de parcurs in doi.
Si Costin se sperie cand il clatesc pe cap, desi pana atunci sta cuminte si se distreaza la baita, si inca il spal in fiecare seara (da, e pletos, nu i-am luat motul si tranpira mult).
Cu scaunul de masina e alta poveste, nu prea rezist sa-l tin urland in el, incerc sa-l pun, dar la final ajunge la mine in brate, desi sunt constienta de riscuri...mi-am zis ca o sa insist mai mult cand mai creste un pic. Eu am iesit demult din grupul de pe facebook, ma oboseau foarte tare discutiile.
Imi place mult cum scrii!:)

Maria Coman spunea...

iulia- si eu cred in respect, evidenty, atita vreme cat viata copilului nu e in pericol.

Maria Coman spunea...

cristina- asta spuneam.....ca daca tie si copilului tau va e ok co sleeping-ul foarte bine. nu vad de ce, daca nu dorm cu copilul in pat, sa imi spui ca l-am abandonat intr-o lume nesigura :))

alina spunea...

Maria, tu ai pus un titlu anume postarii tale, ai legat-o nu doar de acele comentarii de care eu continuu sa nu am habar, ci si de mesajul Roxanei, de cel al lui Zu de mai demult ... Eu asta observ. Iritabilitatea lui "mamelebunesiintolerante", care nu lasa restul lumii in pace (respectiv, conform fix enumerarilor voastre, si clar nu intamplatoare, ca doar s-a mai discutat in virtualul mamicesc si stii si tu foarte bine despre ce vorbesc  - dormit cu copilul, alaptat mai mult sau mai putin prelungit, lasat si cu alte persoane in grija, etc si samd). Acolo e imparteala de care te dezici, acolo e acel political correctness solicitat in numele unei generale si absurde nevoi de toleranta (cand toate fatetele astea ale maternitatii sunt manifestari ale normalului vorbim de convietuire, nu te toleranta!!), acolo incape justificarea (inutila, dar implicita) si vinovatia ca nu esti aprobat pe toate canalele.
In acelasi timp am vorbit de necesitatea ca informatia sa existe in diversitate, tocmai pt ca ea nu e diseminata/militata retroactiv, nici drept autopropaganda, ci pt viitorul celor interesati/atinsi.
Nu vreau sa intram intr-o disputa, doamne feri, tu ma cunosti, doar ca postarile astea au un aer cat se poate de defensiv, asta m-a deranjat. Ca in continuare se merge pe linia asta dezbinatoare, ca se fac mistouri ieftine pe seama celor cu alegeri diferite.
Adica sa inteleaga una ca mine, care a alaptat, cosleepuit, purtat etc ca e o "mamabuna" si prin urmare intoleranta, in cautarea perfectiunii si a tapilor ispasitori cu alegeri / intamplari de maternitate opuse sau cum?! Pentru cine si pentru ce tonul asta al vostru - justificativo-indignat?
Sa ne intelegem, nu iau absolut nimic in nume personal. Atata ca m-am saturat de razboaie intre baricade inexistente, in loc de dialog colaborativ, de suport firesc. Mai ales cand asta o vad la voi, fete de care ma simt legata.
Asta era mesajul meu.

Maria Coman spunea...

Da, alina, poate toleranta nu e cel mai bun cuvant. Poate ca normalitate era cuvantul potrivit. Dar ce sa ii faci, daca tot tii la categorisiri, nu putem face parte cu totii din categoria destepti. Unii dintre noi trebuie sa mai treaca si in partea cealalta, ca sa fie un echilibru, sa mai si greseasca cineva. Ce inseamna enmuerari clar neintimplatoare? Ti s-a parut ca vreodata eu am spus pe undeva ca nu e bun co-sleeping-ul? Ca nu e bun alaptatul? Ca nu e bun purtatul? In schimb stii cam cate pareri cum ca acelasi co-sleeping e cel mai bun lucru pentru un copil? Ce sa deduc? Ca daca n-am facut-o nu i-am oferit ce e mai bun? (nu bag alaptatul in aceeasi categorie, mi se pare altceva)
Sau poate vorbim despre toleranta, totusi. Pentru ca, daca nu putem intelege, macar putem privi cu ingadunita ceea ce fac altii. Nu enuntand- repet, pe tonuri delicate si pisicoase, neacuzabile de nimic in fond- ca asa cum am facut e cel mai bine, universal. Imi tot spui de vinovatia asta pe care ce sa inteleg? Ca o simt undeva pe ascuns? Ca incerc sa ma justific? Sa ma justific fata de cine si cu ce? Nu, alina, departe de mine gandul asta. Incercam doar sa arat ca orice varianta e buna pt tine si copilul tau daca vi se potriveste. Ca nu e neaparat necesar sa dormi cu el in pat, iar asta e doar un exemplu. Ca pana la urma e decizia ta daca il vaccinezi sau nu si ca iti respect decizia daca e una informata, oricare ar fi ea. Nu erau niste exemple menite sa ofenseze pe cineva, mai aveam multe altele, ca asta cu vaccinul. Ca cel cu pediatrii. Asta parandu-mi-se insa chiar absurda- sa pui sub semnul intrebarii tot ce iti spune un doctor si sa spui ca toti putem fi medici citind pe internet. Desigur, sa operam pe creier atunci, poate gasim pe google niste indicatii. Si scuza-ma, razboiul incepe din comentarii ca al tau, nu din ce am scris eu

alina spunea...

Pai Maria asa sa fie, sa ma insel eu, sa fiu eu cea care porneste razboaie imaginare. Ca in cazul asta rezolvarea ar fi simpla: le opresc tot eu, cerand iertare pentru intoleranta si detinerea adevarului suprem.
Numai cand ma uit la comentariile de mai sus vad insa altceva ... decat dictatura mamelor intolerante si habotnice intr-ale perfectionismului fara nuante si unilateral.
Sa dea deci Dumnezeu sa ma insel, eu.
Si, daca ti se pare ca ti-am gresit cu ceva, te rog sa ma ierti, nu asta a fost intentia, dimpotriva.

Maria Coman spunea...

alina- absurdul apare tocmai aici :)) pentru ca in orice caz eu nu te acuzam pe tine de intoleranta. era o pledoarie generala. si, daca asa cum spui, nu iei lucrurile personal, nu vad de ce ai spune asta. dar, in fine, e evident inutila discutia. mai bine lasam lucrurile asa, ascundem gunoiul sub pres, cum spuneai, si ne vedem de treaba. greseala mea, repet, ca am deschis subiectul.

Zu spunea...

Eu sunt cea care a lansat ideea cu "mamele bune si mamele rele", asa ca simt nevoia sa fac niste precizari pentru ca generalizarile nu sunt bune de nicio parte. Titlul meu pornea de la sentimentul de vina din interiorul meu, ca mama, nu de o categorisire venita din exterior, data de altcineva. Au fost nenumarate momente cand m-am intrebat daca fac tot ce pot pentru copilul meu, daca sunt o mama buna, ca uite... nu am facut aia, aia sau ailalta si sentimentul acesta de vina incercam sa mi-l decantez. O parte din el e si din cauza comentariilor de genul "imi e mila de copiii ale caror mame fac/ sau nu fac x lucru" - care ma deranjeaza, ma fac sa ma simt prost, sa ma indoiesc de mine, sa imi vina sa ma var sub pres, mica si umila, ca o mama "nereusita" (exagerez, evident, dar cam asta e ideea). Inteleg si sunt pro sustinera unei opinii, militarea pentru un lucru in care crezi, pentru un lucru bun (alaptarea de exemplu, chiar avem nevoie acuta de informatii pe acest subiect), dar tonul face muzica si asta e tot ce vreau de fapt sa spun. Alina, nu ma refer nicidecum anume la ce ai spus sau scris tu - departe de mine ideea ca toate persoanele care sustin cauze gen co-sleeping/ alaptare/ "purtare in brate\ etc - sunt radicale, multe imi sunt chiar "prietene virtuale" si putem vorbi linistite orice. Dar altele, si destul de multe, sunt vehemente si ranesc iar eu zau daca inteleg de ce e nevoie de explimari de genul "mi-e mila de...", corect, poti afirma ca "e pacat, sa e chiar trist din punctul tau de vedere ca x nu a putut alapta", dar... "mi-e mila, ii compatimesc, ce fel de mama e" etc sunt deja din alt registru, unul radical.

alina spunea...

Maria draga eu mi-am spus parerea, mi-ai raspuns ca am interpretat gresit mesajul tau, ca, dimpotriva, din comentarii ca al meu incep razboaiele. Asa ca m-am oprit, eu nu am nimic de bagat sub pres, pentru ca deja am spus cum vad lucrurile. Dar poate ca tu ai dreptate si eu ma insel, caz in care mi s-a parut de bun simt sa inchei, din partea mea discutia. Mai ales ca ultimul lucru pe care l-am urmarit a fost sa intru intr-o disputa, cat ar fi de eleganta, cu tine.
Deci am zis "as vrea ca tu sa ai dreptate", desi nu pot inca interioriza complet ca e asa, o sa zic ca tine, de dragul tau (si al Roxanei, si al Oanei, si al Simonei, pentru ca tin prea mult la voi ca sa vreau sa am dreptate eu!). Cam asta e. :)

Alinka's writing spunea...

Draga Maria, sper sa fie OK din partea ta: am share-uit :-D aceasta postare a ta aici: http://www.superficiala.com/Index.php?p=1220#comment-102569
daca intri si citesti articolul + comentariile, sper ca imi vei intelege impulsul caruia m-am "abandonat". Mamiceala cu succes!