miercuri, 31 august 2011

Tot despre comert. Si despre taxiuri

Nu inteleg cum traieste inca reteaua Mic.ro. La cele 3 pe care le am prin zonă niciodată nu găseşti nimic. Rafturile de ţigări sunt goale. Ieri primiseră DOUĂ pachete de Lucky Strike. Două....Tot ieri un vecin a cumpărat ultima sticlă de apă plată. Se dusese să ia un bax, dar n-a fost să fie.
*****
Vreau să o înscriu pe Smaranda la Fast Track Kids, să mai umplem timpul toamna asta cu ceva util. Zice pe site că să îţi faci programare online, că te caută ei să stabiliţi o dată pentru întâlnire. E, zău, nu ştiu cât durează căutatul ăsta, că am sunat eu după o săptămână. Şi nu, săptămâna asta nu cred că ne întîlnim, că cică trebuie să fim mai mulţi părinţi. Poate nu se strâng nici până la anul.
****
Şi insist cu ce se poartă toamna asta. Ori m-am prostit eu, ori n-am văzut nimic să-mi atragă atenţia prin magazine.
******
Taximetristul cu care am mers aseară asculta radio "Vocea Sperantei". Va recomand cu caldură. E cu predicatori, farisei, haine peticite. Eu am prin emisiunea Apelul de Noapte.

luni, 29 august 2011

Diverse consumerisme

Următoarea mea maşină o să fie automată. Am mers o săptămână cu una şi m-am convins :). Bine, rămâne întrebarea când o să fie momentul pentru următoarea mea maşină, dar astea deja sunt detalii.
***
Pentru că tot vorbim despre bio, mă întreb ce mai înseamnă bio când sunt pline supermaketurile de produse bio. Au game proprii la fel de variate ca cele nebio. Şi dacă citeşti scrisul mic de pe etichetă vezi că au câte un ingredient bio şi cu asta basta. S-au biocizat cu totul
****
Ce se poartă în toamna asta? Că zău dacă am înţeles ceva din numerele de septembrie ale revistelor glossy. Şi tot apropo de glossy, n-am înţeles care e şmecheria cu pictorialul 3D din Unica, al Andreei Raicu.

miercuri, 24 august 2011

Bio- lux

La celebrul Biogood, o idee care mi-a placut cand a aparut, un borcan de dulceata de zmeura costa 62 de lei. 620 de mii de lei vechi. Or fi si cumparatori?

luni, 22 august 2011

Week-end la Cheia

Drumul: 100 si ceva de kilometri, facuti la dus in aproape 3 ore, la intors in 2 ore si un pic.
Locul: superb. muuult, mult mai frumos decât pe Valea Prahovei. Mai sper natura, casele mai frumoase, locurile mai aerisite.
Pensiunea: Găinuşa de Munte. La fel, foarte foarte mişto. Terasa mare, camere mari şi decorate cu bun gust, nimic kitsch. Loc de joacă pentru copii, pădure, teren de fotbal şi tenis, închiriat biciclete.....Sistem cum am văzut în Franţa- recepţie doar până la ora 20, în rest notezi pe caiet ce consumi şi plăteşti la final. Însă cu angajatul român zău adcă merge sistemul. Aici erau 3 persoane- un bucătar care era şi chelner, o doamnă la menaj care cred că ajuta şi la bucătărie şi încă un domn, la recepţie şi pe'acolo.. De cum am ajuns, n-am apucat să ne aşezăm, că ne-a luat bucătarul repede. Că să ne hotărâm ce mâncăm, că el la 8 pleacă, că face naveta încă 20 km, că lucrează 7 din 7....Acum, nu că nu îl înţeleg, dar zău dacă simţeam nevoia să ascul asta. Plus că are un patron, să i se plângă lui propun.
A doua zi ne ceartă iar. Că el nu aduce mâncarea pe terasă, că doar în restaurant înăuntru, că e singur, că lucrează 7 din 7, că, că, că....Ok, lăsaţi mâncarea înăuntru, o luăm de acolo şi gata.
Omul, altfel simpatic, jur. Dar atât de supărat pe viaţă....Plus că zău, nu văd de ce ar fi fost nevoie de mai mulţi oameni. Că în timpul săptămânii presupun că e gol, iar acum erau 4 sau 5 camere ocupate. Plus că aveau suficient timp să stea relaxaţi să se uite la filmele de la Pro Tv.

miercuri, 10 august 2011

Saint Malo






PS: Plaja asta dispare cu totul la flux

vineri, 5 august 2011

Reclame

Pentru ca am tot vorbit despre vacante, o fosta colega, plecata in Provence (pe care evident o invidiez pentru asta) si-a facut blog de vacante. Sunt experientele unor oameni in diverse locuri. Au scris despre Provence, despre Londra, despre Coasta Amalfitana, eu zic ca merita sa treceti pe acolo. Au si o gramada de poze, multe idei, vedeti voi ce si cum.
Apoi, s-a lansat Vestimentaria. . Proiectul unei prietene bune, iar ideea e geniala. Ne-am golit dulapurile, am strans tot ceea ce nu purtam si le-am scos la vanzare. Un fel de garage sale, dar online.
Si s-a relansat site-ul magazinului meu preferat de cosmetice organice, Organik. Stiu magazinul cred ca de pe la inceputurile lui, eram gravida si am rugat-o pe Bianca, proprietara, sa-mi faca si mie niste recomandari, ce mi-ar trebui pentru copil. Si cu ce mi-a recomandat ea am ramas si acum dupa 2 ani. Plus ca sunt foarte seriosi, uneori am primit comanda chiar in aceeasi zi. Si au din ce in ce mai multe produse.

joi, 4 august 2011

Bretania si un pic de Normandia

Ce te socheaza din prima e peisajul. Adica agricultura. Fiecare colt de pamant e folosit. E cultivat cu ceva sau folosit drept pasune pentru nenumaratele vaci care se-nvart pe-acolo. Agricultura adevarata, nu vesnic potential, ca la noi. Unde nu sunt legume sunt fructe, unde nu-s fructe sunt cereale, unde nu-s cereale sunt vaci, unde nu-s vaci sunt cai, unde nu-s cai sunt vii...Mai putine acolo decat in Provence, evident. Dar sunt.
Apoi apele. Marile, oceanele, raurile :)) Agresive rau de tot. Poate ati mai citit despre ceturile bretone, despre legende, despre Regele Arthur, despre vrajitorul Merlin si despre ceturile din Avalon. Ei bine, ceturile nu le-am vazut, dar fluxul si refluxul suntt cu adevarat spectaculoase.
La Saint Malo, de exemplu, e un fort. La care in prima zi am ajuns pe jos, pe plaja. Plaja mare, cu nisip fin, nu ziceai ca dispare in cateva ore :))




A doua zi, la acelasi fort se ajungea doar inot sau cu barca.


Mi-a parut rau ca n-am fost acolo cand a inaintat apa, pentru ca la Mont Saint Michel de exemplu a fost spectaculos. Revenind, Saint Malo e un orasel extrem de dragut. Zona veche, Intramuros cum ii spun ei, e aparent o veche cetate din piatra, cu stradute inguste, cu cladiri destul de inalte. Cu restaurante geniale, cu mancare specifica si preturi normale. Am spus aparent veche pentru ca de fapt totul a fost reconstruit dupa al doilea razboi mondial de la 0. Si ne gandeam cum francezii astia stiau de pe atunci, daca nu chiar de cu mult timp inainte, ca istoria se pastreaza, se respecta si de ce nu, se exploateaza. Daca era un banal oras de coasta, Saint Malo n-ar fi atras probabil atita turisti in fiecare an.
Turistii, ca a venit vorba, sunt in special francezi. Perioada de vacante si pentru ei. Preturile, ca pentru francezi, ceea ce n-a fost rau. Scoicile marinieres erau pe la 10 euro portia, clatitele 4-5, oferte de meniu cu 3 feluri intre 15 si 30 de euro. Acceptabil, zic eu, pentru Franta. Sa nu uit de cidrul local, o bautura de mere acidulata si slab alcoolizata, dar tare buna. Vinul specific e Muscadet-ul, un vin alb destul de sec, dar bun.
Am mai fost la Cancale, portul cu stridii la botul calului . Se vindeau la taraba, pur si simplu si le mancai intr-o farfurie de plastic. 20 de metri mai incolo pretul stridiilor crescuse deja. La restaurant nu mai erau 5 euro, ci vreo 7. Si uite asa, pana ajung la noi la sute de euro.
Dinan e un alt orasel simpatic. Mic, dar relaxat asa. Si apropo de relaxare, oamenii in zona aia chiar sunt relaxati. Unele restaurante deschid la 9, altele la 10, unele inchid la pranz, altele nu, unele magazine sunt inchise luni si marti, altele doar miercurea dimineata, unele nu deschid joia... Nu exista o logica, nu e o industrie standardizata si fara personalitate. Nu, acolo fiecare proprietar face cam ce vrea si nu il imita pe vecinul de vizavi. Daca terasa vecina are deschis non stop, nu inseamna ca si tu faci la fel. Si tot apropo de relaxare, stateam la masa sine uitam cum un proprietar inchidea magazinul. Afisata avea ora 19.00. Pe la 19.30 s-a apucat sa stranga ce avea in fata. Adica 2 ghivece, un afis si o cutie cu cd-uri. A avut nevoie de 40 de minute pentru asta. Abia la 20 si un pic a reusit sa incuie.

marți, 2 august 2011

Cura de ingrasare. Rezultat garantat

Sau vacanta in Franta. De data asta in Bretania, Normandia si un pic de Paris. De ce cura de ingrasare? Simplu. Pentru ca:
1. in Bretania cantitatea de fructe de mare e imensa. Portia de scoici e de juma de kilogram. Si e cu cartofi prajiti. Sau poti sa mananci paste cu juma de kilogram de scoici. Sau orez.
2. in Bretania, daca te duci in port la Cancale, , dai de fermele de scoici. Care cand e reflux se si vad, ceea ce e mai putin important aici. Mai important e ca mananci stridii abia scoase din apa. Acolo, pe zidul portului, intr-o farfurie de plastic. 4,5 euro duzina de stridii. Si doar n-o sa ratezi ocazia

3. in Bretania exista clatite pe toate drumurile (de altfel cele mai multe restaurante sunt de fapt Creperies) si exista EA, Clatita. Clatita cu caramel si unt sarat. Daca ti-ai luat odata, o iei la toate mesele. Nu se poate fara ea.
4. In Bretania exista si clatita fel principal. Galette ii zice, facuta cu faina neagra. Si umpluta cu ce vrei tu, evident si cu scoici, crabi, creveti, somoni si alti pesti de prin zona. Nici pe asta n-o mai ratezi daca ai incercat-o odata.
Bine, clatitele astea si galettele sunt suuuper subtiri, ca o foaie, asa, nu ca ale noastre. In fine, de nerezistat
5. In Bretania si Normandia si peste tot in Franta e painea. Bagheta aia cu coaja crocanta si cu miez moale. Pe care o gasesti peste tot, la toate brutariile. E, acum e si una speciala, cu nume special. La Festive. Pe care daca o asociezi cu o branza.....
6. Pentru ca in Franta branza e la putere. Si e si ea peste tot. Camembert-ul provine din Normandia. Branza de capra in toate formele ei tot pe-acolo e. Brie, Beaufort si alte si alte
7. Mai e salata de chevre chaude. Tot cu branza, cu branza pusa pe o felie de paine si incalzitte amandoua numai cat sa se topeasca branza un pic.
Si acum, ca m-am intors? Mor de foame :)) De maine, regim

Cura da ingrasare. Rezultat garantat

Sau vacanta in Franta. De data asta in Bretania, Normandia si un pic de Paris. De ce cura de ingrasare? Simplu. Pentru ca:
1. in Bretania cantitatea de fructe de mare e imensa. Portia de scoici e de juma de kilogram. Si e cu cartofi prajiti. Sau poti sa mananci paste cu juma de kilogram de scoici. Sau orez.
2. in Bretania, daca te duci in port la Cancale, , dai de fermele de scoici. Care cand e reflux se si vad, ceea ce e mai putin important aici. Mai important e ca mananci stridii abia scoase din apa. Acolo, pe zidul portului, intr-o farfurie de plastic. 4,5 euro duzina de stridii. Si doar n-o sa ratezi ocazia
3. in Bretania exista clatite pe toate drumurile (de altfel cele mai multe restaurante sunt de fapt Creperies) si exista EA, Clatita. Clatita cu caramel si unt sarat. Daca ti-ai luat odata, o iei la toate mesele. Nu se poate fara ea.
4. In Bretania exista si clatita fel principal. Galette ii zice, facuta cu faina neagra. Si umpluta cu ce vrei tu, evident si cu scoici, crabi, creveti, somoni si alti pesti de prin zona. Nici pe asta n-o mai ratezi daca ai incercat-o odata.
Bine, clatitele astea si galettele sunt suuuper subtiri, ca o foaie, asa, nu ca ale noastre. In fine, de nerezistat
5. In Bretania si Normandia si peste tot in Franta e painea. Bagheta aia cu coaja crocanta si cu miez moale. Pe care o gasesti peste tot, la toate brutariile. E, acum e si una speciala, cu nume special. La Festive. Pe care daca o asociezi cu o branza.....
6. Pentru ca in Franta branza e la putere. Si e si ea peste tot. Camembert-ul provine din Normandia. Branza de capra in toate formele ei tot pe-acolo e. Brie, Beaufort si alte si alte
7. Mai e salata de chevre chaude. Tot cu branza, cu branza pusa pe o felie de paine si incalzitte amandoua numai cat sa se topeasca branza un pic.
Si acum, ca m-am intors? Mor de foame :)) De maine, regim