vineri, 30 septembrie 2011

Invazia jucariilor

Sunt peste toooot. E incredibil cum se raspandesc. In baie, printre cosmetice nu poti sa nu dai de o ratusca. Sau de un delfin. Sau de o broasca testoasa. Sau bucati de d-alea de se lipesc. Jucarii de baie, ar trebui sa stea in baie. Macar. Dar nu. Se intind peste tot. In living, unde se amesteca printre magneti, puzzle-uri, cuburi, pinguini cantatori si iepurasi vorbitori. Printre piramide logico- inteligente cica. Dar care cred ca imi dezvolta mai degraba mie inteligenta, atentia si rabdarea, cand caut bucatile aruncate pe sub mese, canapele, fotolii.
Sunt si in biblioteca, pe cuvant. Printre carti dai de o stampila. Sau de o papusa. Sau de o bucata de jucarie pe care greu o mai poti recunoaste. Sau de un snur de snuruit, nefolosit vreodata in scopul lui initial.
Creioane? Carioci? Peste tot. Si in bucatarie si in dressing si in dormitor.
Asta ca sa nu mai zic ca usa e pazita- pe dinafara- de bicicleta mica, tricicleta mare, caruciorul papusii, caruciorul copilului, uneori alta tricicleta, care in mod normal sta in casa. Caruciorul papusii mai intra si el in casa si ramane stingher pe unde il uita proprietareasa.
Si uite asa, zau daca mai e vreun locsor in casa asta neinvadat. Solutii? Ca eu zau ca imi aduc aminte ca atunci cand eram mici jucariile noastre nu erau peste tot asa, nu se opreau pe unde le apuca oboseala. Plus ca in curand n-o sa mai avem loc si noi

luni, 26 septembrie 2011

O anti-recomandare

Gradinita Disney. Pe scurt, Zu a avut copilul acolo. Timp de un an, nimeni nu i-a spus nimic, n-a sugerat ca ar fi probleme, abia acum a aflat ca incaperea in care dormeau cei mici era nearesita si posibil plina de igrasie. Copilul lui Zu a fost bolnav destul de des anul trecut, ea a pus pe seama imunitatii si deja legendrului "prim an de grainita". Dar daca nu e asa? Dacă e din cauza camerei respective? Citiţi şi vă feriţi.

vineri, 23 septembrie 2011

Despre căciuli

Ați înțeles cumva de ce caciulile pentru copii pe care le gasesti la noi sunt ATÂT de urâte? Zău dacă pot să îmi explic. Am fost nițel la Baby Expo si am văzut numai orori. Bine, cu excepția căciulii din merinos de la Hiphip pe care am luat-o pentru material și din cauza reticenței Smarandei la orice i se pune pe cap.
În rest, am găsit căciulițe cu niște urechiușe oribile, căciulițe cu multe fundițe și cu mulți ciucuri, totul foarte încărcat, cu niște forme sinistre, nici nu vreau să îmi imaginez cum arată pe capul bieților copii. Câteva care erau mai frumoase erau complet inutile. Adică eu n-aș lua o căciulă care să nu acopere urechile....
Așa că dacă aveți vreo ide...

miercuri, 21 septembrie 2011

Red or nothing

Istoria mea - sau in fine, a parului meu- e luuuunga. Si ar fi putut sa fie si mai lunga. Pe la 15 ani parca am inceput cu roscatul. Inai morcoviu, pe urma visiniul ala de florareasa, pe urma negru, pe urma iar rosu, genul rugina (d-aia horror, nu va imaginati...) Am trecut cam prin orice. Cand am inceput sa lucrez in televiziune m-am mai potolit. Fara voie, din cauza unor reguli ce trebuie respectate si din cauza stilistilor care stabileau linia. Si care evident nu erau incantati de ideile mele de geniu in domeniu. Bine, acum nu va imaginati ca m-am potolit pe bune. Nuuuu, ce nu stiti e ca mi-am facut constant ba suvite verzi, ba suvite mov, ba rosii, ba jumatate din par blond, jumatate saten....Dar facut asa, smechereste, sa nu se vada la televizor. Noroc cu Anca, fata la care ma duc de ani de zile si care e plina de imaginatie si stie si cum sa ascunda dezastrul.
Acum, problema e ca m-am plictisit de suvite. Si vreau mai mult. Mult mai mult. Adica red or nothing. Hai, macar un aramiu sa fie...

Ps: nu uitati de vestimentaria.

miercuri, 14 septembrie 2011

Bibi, David si Antonia

Campania pentru Bibi, initiata de Bogdana, continua. Eu tocmai ce am pus niste parfumuri. Bogdana a mai pus si ea diverse
Lilutesa, cea care face niste haine taaare dragute pentru cei mici, are si ea o propunere pentru voi, pentru Bibi și pentru Antonia.
Bibi, cum stiti, are nevoie de transplant de măduvă, și pentru asta de o grămadă de bani.
Daca va mai amintiti, mai am si eu colierul de la Dana Marijuana
Si mi-a mai scris astazi cineva pe blog despre David. David a implinit recent un an, dar din pacate nu isi poate folosi nici mainile, nici picioarele. David are si el nevoie de bani, pentru tratament de recuperare la o clinica din Ucraina. Pentru ca nu am foarte multa imaginatie, va propun sa veniti voi cu idei. Ce putem face sa il ajutam pe David? In afara de donatii, evident. Cum putem strange mai multi bani pentru el?

joi, 8 septembrie 2011

Bodybebe

Pentru că roz pentru fete și bleu pentru băieți nu sunt singura opțiune.
Pentru că un tatuaj la timpul lui merită toți banii.
Pentru că toamna asta se poartă negru
Pentru că Desigual nu face haine pentru bebeluși, iar bebelușii merită și ei haine cool.
Pentru aceste motive și multe altele, prietena mea cea mai bună, Mara, și-a făcut magazin pentru copii. Pe Natalia, fina mea, a făcut-o fotomodel.
Să nu vă speriați de prețuri. Nu, nu că sunt mari. Dimpotrivă. Sunt mici. Și arată cât plătim în plus, prostește uneori, pentru lucruri în realitate ieftine. Și de calitate.
Eu să știți, sunt foarte, dar foarte supărată că am ratat să fiu primul client. Dar mă apuc acum. Spor la cumpărături.

marți, 6 septembrie 2011

Despre lipsa de toleranță

E o leapsa care n-a fost leapsa. A inceput la Zu, a continuat la Roxana . Care au scris despre mame. Despre mame bune si mame rele, in acceptiunea unora dintre noi. Care impart fără discernământ totul în alb şi negru, care califică și ierarhizează. . E foarte ciudat, iar eu personal am fost uluită după ce am început să citesc diverse bloguri, forumuri și grupuri de mame, câtă intoleranță este tocmai acolo unde ar trebui să fie toleranță. Să nu exagerez, am cunoscut, tot printre bloguri, mai multe mame de la care m-am inspirat. Pe care le admir pentru cum își cresc copiii. Pentru alegerile pe care le-au făcut și pe care și le-au asumat. Și sunt multe. Foarte multe. Cele mai multe. Acum, despre alegerile mele. Acele alegeri criticabile, condamnabile, reprobabile sau cum vreți să le spuneți :))
Aşadar:
-nu am dormit cu copilul în pat. Aşa ni s+a parut noua ca e in regula, asa i s-a parut si copilului ca e in regula. Da, a dormit cu noi in primele luni. In aceeasi camera. Da, a dormit cu noi in vacante. Da, a dormit cu noi cand plangea noaptea. Da, a dormit cu noi daca o durea burtica. Da, probabil ca va mai dormi cu noi. Dar e exceptia, nu regula...Şi nu, nu mi s-a părut niciodată ciudat sau de neînţeles co-sleeping-ul. E o problemă de opţiune până la urmă. Dar zău dacă înţeleg de ce, dacă dormi cu copilul în pat să încerci să îmi ţii teoria bietului copil care se trezeşte singur într-o lume neprietenoasă.
- am spălat copilul pe cap în ciuda faptului că o perioadă nu i-a plăcut. Şi da, a plâns. Am încercat în toată perioada asta să o distrăm, să îi distragem atenţia, să o spăl doar cu mâna, fără duş, ca să nu îi intrer în ochi spumă, cu prosopul, cu capul în sus, cu capul în jos, toate variantele. Dar nu, nu am lăsat-o nespălată, deşi mi se rupea sufletul când plângea. Da, acum e ok.
- am lăsat copilul la bunici cu un stres enorm din partea mea şi inexistent din partea ei. Eu îmi imaginam cum n-o să doarmă, n-o să mănânce, n-o să, n-o să....Ea n'a avut niciun stres, n-a plâns, a mâncat, a dormit. S-a simţit abandonată şi resemnată, de aia n-a protestat, vor spune vocile conştiinţei, cele care ştiu totul despre noi toţi.
- ies încă în club. Mai rar, dar de oboseală, nu din cauză ca am copil. Nu cred ca viața mea s-a terminat. Am nevoie de momentele mele cu mine.
- da, m-am întors la serviciu. Pentru că îmi place munca mea foarte mult. La fel de mult ca atunci când nu aveam copil.
- da, am ținut copilul în scaunul de mașină - pentru că da, și aici e o problemă :))- din fericire n-a protestat. Dar sincer, am fi ținut-o și dacă protesta. PEntru că mi se pare mult mai mare riscul în cazul unui accident de circulație decât un protest minor, pe care îl poți potoli altfel. Cu un biscuite atât de hulit, de exemplu :))

Și ar mai fi. Dar prefer să mă opresc aici.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Silicoane la 4 ani


Copilul ăsta are 4 ani. Și e dat la televizor fără nicio problemă machiat și cu sâni falși, cu fund bombat, cu perucă, cu toate imbecilitățile care i-au trecut prin cap unei mame idioate.
Aceeași mamă care spune că e de fapt un bonus pentru copil. Noi, aici, în România, o dăm digitizată. La ei, în America, țara tuturor posibilităților, e deja un star. Care face bani. Produce, desigur, că doar ăsta e scopul ei în viață. A câștigat concursul și probabil în câțiva ani o să vedem la același concurs și striptease cu fetițe de 3 ani.
Oare femeilor ăstora de ce li se lasă copiii? Ca să îi facă să câștige titluri de miss la 1 an? Ca să le epileze la 3? Ca să le siliconeze la 4? Ca să aibă ele bani de-o votcă? Pentru că da, până la urmă tot la bani ajungem....

vineri, 2 septembrie 2011

Vineri seară acasă

9.30. Smaranda doarme. Ar trebui să fie liniște. Ar trebui....Dar la vecini, vecinii mei celebri, e petrecere. Maaare petrecere, că taie moțul unui nepot. Și s-au pregătit oamenii, au făcut masă mare, au adus stație, formație să cânte live.....Și se aude de parcă ar cânta la mine în living. Jur, am închis toate geamurile, stăm ca sub asediu și degeaba. E abia 9.40. Urmează o noapte luuungă

22.07 - Haideți, vă rugăm frumos, invitați și neinvitați care aveți plăcere, vă rugăm să vă legați centurile de siguranță....Vă rugăm frumos....Vă rugăm frumos....Haideți, vă rugăm frumos....Vă rugăm frumos.....Hai vă rugăm foarte frumos...Un ordin din partea conducerii, din partea nașului, din partea conducerii....Toată lumea la masă...Haideți, vă rugăm frumos
Oare ce îi tot roagă? S-o fi întâmplat ceva?