luni, 31 octombrie 2011

Pe ce dam milioane de euro. Si altele

Pe recensăăăăământ, desigur. Care ba e cu CNP, ba fără, ba iar cu.
Care cică te lasă, în generozitatea lui, să te autorecenzezi semionline.
Și care se termină azi.
Ce să vezi, la noi acasă n-a venit nimeni. Nici picior de recenzor. Și am așteptat. Cu cafeaua facută, că o fi omul obosit. Cu o mâncare caldă, că o fi înghețat.....nimic. N-a venit. Deloc
Și atunci revin, recensământul ăsta nu e făcut ca să dea o situație exactă a populației, etc? Și cum va fi ea exactă dacă așa s-a făcut? Dacă cele 50 de familii din complexul ăsta nu există? Și câte or mai fi?
Dar până la urmă, ce contează. Banii s-au cheltuit, asta e important

*********
Firma de paza de la stadionul din Ploiesti- aia cu scandalul- a fost amendata cu 500 Ron. Cred ca sunt devastati patronii.....

luni, 24 octombrie 2011

Despre o tzeapă cu repetiţie

Update: credeti ca vine astazi dupa ora 23? Ca până acum niciun semn....
Update 2: stiam eu ca am mai zis undeva....
Ştiam că am mai scris despre relaţia mea cu elefant.ro, dar văd că nu. Oricum, am vrut. Ceva mai dubios din punct de vedere al livrărilor, eu n-am văzut. Prin vară parcă m+au ţinut o grămadă cu o comandă. Acum, in prostia mea, comand din nou. Si ce sa vezi, am comandat joi cu livrare in 24 de ore. Azi, nimic. Si sun eu. Trecand peste faptul ca m-au tinut o gramada-ca au hotline d-ala ca la bancă- pana la urma a răspuns o domnişoară. Întâi m-a pus să repet adresa de mail. După aia numărul comenzi, că n-o găsea după mail. O găseşte după număr, o confirmă fix pe adresa de mail pe care o spelluisem. Zice că mă sună înapoi. Şi mă sună. Că cică vine azi. Sigur, sigur. Şi că n-a venit vineri, că a fost week-end-ul la mijloc. Ca să înţelegem exact, week-end-ul a fost între joi şi vineri. Sau nu?
O să vă întrebaţi de ce insist să comand la ei. Insist pentru că zău, îmi place conceptul şi e singura librărie online care pare ok. M-am cam plictisit însă, aşa că aveţi vreo sugestie? Propunere?

joi, 20 octombrie 2011

O poveste

Mi se pare foarte ciudat si urat si greu de suportat si de inteles cum traiesti bine merci pana intr-o zi cand poate te doare capul. Putin. A doua zi te doare mai rau. Nu te duci la doctor, ce sa fie, e doar o durere de cap. TE lasa cateva zile, iar te ia. Nu te duci la doctor, ce poate sa fie. Un fleca. Dar vine iar. Si la un moment dat te duci. Si te analizeaza. Si investigheaza. Si intr-o zi iti spun ca ai cancer. O forma rara, doar 200 de cazuri.... Si tu ai 25 de ani, tocmai ai terminat Facultatea de Medicina. Si tocmai te intrebai cum vei putea spune vreodata unui pacient ca are cancer, o forma rara, cu doar 200 de cazuri in lume
Nu e utopie. I s-a intamplat lui Catalin Sandu.
Si ce te faci cand vine si estimarea costurilor tratamentului si afli ca e nevoie de 200.000 de euro.
Vorbeam cu o colega astazi, in redactie, apropo de cazul lui Catalin. @Si noi ne plangem ca am racit@....
Hai sa il ajutam pe Catalin. Nu doar cu bani. Ci si cu idei despre cum sa strangem banii astia. Poate cu mesaje, pentru ca probabil are nevoie de multi prieteni acum. Are, cu siguranta, multi prieteni, pentru ca ei sunt cei care au inceput campania. DAr prea multi nu pot fi vreodata.
Conturile:
EURO:
RO03RNCB0079124149020002 DOLARI:
RO46RNCB0079124149020004 RON:
RO30RNCB0079124149020001
SWIFT: RNCBROBU (valabil pentru ambele conturi)

BANCA: BCR, B-dul Basarabia, Nr. 156, Sector 3, Bucuresti
Conturile sunt deschise pe numele Unga Raducu (tatăl lui Catalin).

miercuri, 19 octombrie 2011

Ce nu stiti

E că sunt reduceri la Bodybebe. Eu v-am mai zis că sunt fan, mai ales al colecţiei black.

marți, 18 octombrie 2011

O chema Magda

"O chema Magda. Noi, colegii ei liceu am numit-o întotdeauna Magda Cazacincu, chiar şi atunci când era căsătorită cu colegul nostru poreclit Archimul - de la Arhimede- pentru talentul lui la matematică.

O chema Magda. Ca o adevărată braşoveancă, a iubit muntele şi a ştiut să-l respecte, a mers pe munte o viaţă, a făcut ski o viaţă şi n-a avut niciodată nici un accident pentru că de mică a fost învăţată că lucrurile importante se fac cu rost, respectând cu sfinţenie nişte reguli, cu responsabilitate, faţă de tine şi faţă de cei din jur.

Aşa a făcut şi cu viaţa ei - şi-a trăit-o cu rost şi cu responsabilitate. Şi-a făurit o firmă de succes, Toledo, care mergea bine chiar şi pe criza asta. Nu avea foarte mulţi salariaţi, doisprezece, dar încercaţi să asiguraţi pâinea cea de toate zilele pentru doisprezece oameni şi pe urmă mai vorbim. Chiar dacă a avut eşecuri în căsnicie, şi-a găsit până la urmă sufletul pereche, un om de aceeaşi excepţională calitate, alături de care a înflorit.

O chema Magda şi era frumoasă. O frumuseţe care ţâşnea nu neapărat din nişte trăsături frumoase, ci mai cu seamă din zâmbetul aşa de cald, şugubăţ, puţin poznaş. Eu, care pe lângă ani am adunat şi destule kilograme, o admiram frăţeşte pentru silueta ei zveltă.

O chema Magda şi era veselă. O veselie şi un optimism tonic care contrasta cu firea ei rezervată, discretă, extrem de responsabilă. Pe Magda te puteai baza, dacă zicea că face un lucru ştiai că-l face negreşit.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că timp de patruzeci de ani Magda fost aici, la îndemână, la un pas de mine, de noi toţi colegii ei de clasă pe care un diriginte, excepţional dascăl, Domnul Profesor Victor Sasu, ne-a învăţat să fim nu colegi, ci fraţi şi surori şi uite că suntem o familie şi-acum, după patruzeci de ani de când ne norocul ne-a adus împreună.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că n-a rămas schilodită, nici ea şi nici sufletul ei pereche, epavă într-un scaun cu rotile sau într-un pat de spital.

Nu-l urăsc pe Huidu, nu-l blestem şi nu-l condamn cum atâţia alţii fac acum, poate că pe drept. L-am compătimit duminică, dar acum nu mai sunt în stare. Vreau doar să ştiţi, în acest imens vârtej mediatic, că întâmplarea crudă face ca toţi cei trei trecuţi din această lume într-o clipă crudă de dimineaţă de duminică, erau oameni minunaţi, cu suflet frumos şi bun. Şi că prietena şi colega mea era un om minunat pe care o chema Magda".


Scrisoarea unei prietene a Magdei Draghici, femeia care a murit in accidentul de duminica.

vineri, 14 octombrie 2011

Ugg's again

Ugg-ii cu paiete? I-ati vazut? Oare sunt de club?
Plus ca mie imi plac rau de tot tenisii astia

duminică, 9 octombrie 2011

Ne pregătim de Sărbatori. De Moș Nicolae mai întâi

Nico, o știți, la ea ajung cumva toate poveștile. Și vă propun, îmreună cu ea, să îi ajutăm pe copiii cu deficiențe de vedere din Buzău. De ce să îi ajutăm? Pentru că:
- trei sferturi din elevii de la Scoala de Nevăzători din Buzău au o situație financiară grea. Mulți dintre ei merg acasă doar în vacanță, pentru că părinții nu își permit să o facă în fiecare weekend.
- foarte mulţi părinţi săraci care au un copil cu deficienţe de vedere preferă să nu-l dea la şcoală, pentru că pierd ajutorul de la stat, în valoare de 600 de lei sau îl trimit foarte târziu. Din acest motiv în clasa a treia de exemplu, vârstele copiilor variază între 9 şi 16 ani.
- în momentul în care copiii sunt înscrişi la această şcoală specială nu mai primesc nici alocaţia lunară, de la stat. Ea intră într-
un cont la care au acces în momentul în care împlinesc 18 ani.
-şcoala are nevoie de cărţi scrise în braille. O astfel de carte se poate face la comandă, la Asociaţia de Nevăzători din
Bucureşti. O carte care are să spunem 20, 30 de pagini în mod normal, în braille are cam 100. Dar e nevoie de bani pentru asta.
-pentru a uşura viaţa unui copil nevăzător el are nevoie de un laptop cu sinteză vocală. (este vorba de un laptop obişnuit, pe care se pune un dispozitiv prin care informaţia scrisă este transformată în audio).

Ce vrem să facem:

1. Sunt în total cam 40 de copii, de grădiniță plus clasele primare. Pentru fiecare dintre ei, Nico propune să facem un pachet cu dulciuri, fructe, eventual jucării și hăinuțe. Încercăm să găsim o fabrică ce ar putea face o donație, ca să fie lucruri noi, dar e puțin probabil (evident, dacă aveți vreo idee, e binevenită). Oricum, dacă nu, le ducem haine mai vechi.
Rugămintea noastră ar fi să fie doar haine în stare bună și spălate și călcate, dacă nu e prea dificil. Știu că pare dificil, dar copiii nu stau cu părinții lor și nu va avea cine să li le pregătească. Ei sunt la internat și se descurcă așa cum pot.
Strângem și haine și încălțăminte și jucării, pentru copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 3 și 18 ani.

2. Dacă aveţi idei, sugestii despre cum am putea ajuta pe termen lung aceşti copii sau dacă cunoaşteţi firme dispuse să-i sponsorizeze cu haine noi, laptop-uri sau cărţi braille daţi-mi vă rog de veste.

Termenul limită: 20 noiembrie. ÎN funcție de câți bani strângem, facem și cumpărăturile.

Un update pentru copiii de la Glodeanu: tot mulțumită Nicoletei, acolo a început construirea unei cantine sociale. Sunt în continuare foarte multe probleme, așa că vă așteptăm și cu lucruri pentru cei mici, dar cred că pentru ei ne vom organiza pentru Crăciun. Noutăți despre ei aflați aici
Ideea Nicoletei a plecat de la reportajul acesta. Este povestea lui Adelin, un băiețel orb și sărac din Buzău. Povestea lui o găsiți și aici


Povestea lui Adelin o puteţi citi si aici:

luni, 3 octombrie 2011

Despre stat, societate civila si reactii

Zu, cum stiti, a descoperit niste porcarii la gradinita copilului. La gradinita Disney, ca nu cumva să uităm despre ce e vorba.
ei bine, de vreo lună şi ceva, a trimis sesizări. La Direcţia de Sănătate Publică. La instituţia care se ocupă de acreditarea unităţilor. La Protecţia Consumatorului. La Inspectoratul Şcolar.
Niciuna nu a răspuns şi nici nu a făcut nimic în sensul ăsta. Nimănui nu i-a păsat.
La DSP i+au spus, după ce Zu a sunat de zeci de ori, că revin ei cu detalii. N-au revenit.
La ARACIP i-au zis să trimită fax şi să aştepte răspuns. Îl aşteaptă şi acum. >
La Inspectoratul Scolar al Sectorului 2 (unde au trimis-o de la Protectia Copiilor sector 2) nu sunt convinsi ca e de competenta lor
La Protecţia consumatorului am vorbit şi eu de câteva ori bune. Tot fără niciun fel de rezultat.
La ARACIP am făcut rost de un număr de la un şef, n-a răspuns niciodată. La DSP la fel. Dar nu e nimic. Mai încercăm. Nu poate statul ăsta să fie atât de indiferent. Sau poate că poate. Din păcate însă, şi noi suntem la fel. Preferăm să dăm năvală să acuzăm, în loc să facem ceva, în cazuri în care chiar trebuie. Oare n+ar fi mai bine să scriem pe site la instituţiile astea comentarii peste comentarii, în loc să chemăm protecţia copilului pentru un post pe un blog? Oare nu mai bine chemăm protecţia copilului atunci când vedem un copil cerşind la semafor, în loc să ne scandalizăm că o mamă şi-a lăsat copilul să plângă?