miercuri, 1 februarie 2012

Un subiect de dezbatere

E cel legat de Spitalul de Pediatrie din Sibiu. Unde copiii sunt internati fara parinti. copii de 2 luni, 3 luni, un an sau 2. Copii care n+au fost vreodată despărtiţi de părinţi şi care sunt luaţi la propriu din braţele părinţilor şi închişi undeva, prin clădire. Motivul oficial e că nu sunt locuri şi pentru mame. Aşa o fi. Dar oare s+o fi gândit cineva vreo secundă cum se simte copilul ăla, şi bolnav şi singur? Fără mamă, fără tată, fără nimeni pe care să cunoască? Scos din mediul lui de acasă, fără patul lui, fără jucării?
Am vorbit astazi la telefon cu una dintre mame. Care nu a stiut nimic despre copil 4 zile. 4 zile, va dati seama???? Copilul avea un an si opt luni. nu stia daca plange, daca doarme, daca mananca, daca e mai bine sau mai rau....Externarea fetiţei s-a făcut în cea de-a patra zi. În tot acest timp mama ei nu a putut să o viziteze niciodată, nu i-a putut trimite pampers, hăinuţe, fructe, jucării… nimic. Niciun pachet nu a trecut de mâna de fier a portarului, în ciuda tuturor insistenţelor familiei.

Ce spun mamele, putine, care au reusit sa se interneze cu copiii lor, despre ce se intampla cu ceilalti:
“Sa nu mai vorbim despre copiii ce erau internati fara mame, cum erau lasati sa planga pana oboseau si adormeau sarmanii, cum le puneau sticla spijinita pe pernuta si daca cumva se miscau si cadea sticla era ghinionul lor trebuiau sa astepte urmatoarea masa!”
O altă mamă spune aşa:
“Poti sa o vezi la geam daca dai peste o asistenta de treaba. [...] Sa faci tot posibilul sa ti-o dea la telefon, sa iti auda vocea si sa-i spui ca nu ai abandonat-o si ca o iei acasa cand se face bine. Fetita prietenei mele, avea vreo 4 ani cred cand a fost internata, si cu prima ocazie cand a fost mama ei internata, a zis: acum stai si tu singura in spital, asa cum m-ai lasat pe mine. Asistentele iti pot zice ca e mai bine sa nu vorbesti cu ea, ca ii faci si mai mult rau.“

Romania, februarie 2012.

15 comentarii:

CRIS spunea...

Doamne Dumnezeule!

Anonim spunea...

Dumnezeule, este inuman ceea ce se petrece! Aproape ca nu-mi vine sa cred! Trebuie sa facem ceva sa se schimbe aceasta situatie! Iris

Ionela spunea...

Din pacate, este cat se poate de adevarat. Sora mea a fost intr-o astfel de situatie, baietelul ei cel mic a fost internat 5 zile singur fara ea, fara ca ea sa-l poata vedea, pe motiv ca le-ar fi greu cadrelor medicale sa se mai inteleaga cu el dupa aceea. Sora mea se ducea in fiecare zi sa se intereseze ce face, cum este, i se spunea ca e bine, mananca, e vesel si toata lumea il ia in brate. Cand sa-l externeze, nu s-a putut, baietelul se imbolnavise de bronsiolita. Abia atunci a fost internata si sora mea, cica se eliberase o rezerva... Au iesit din spital dupa alte 4 zile, ambii bolnavi (a luat boala si sora mea), cu o reteta cu antibiotice. Deci netratati. A, pana sa faca bronsiolita, i s-au facut baiatului analize pentru a depista problema pentru care a ajuns la spital. Nu a fost depistata. Pe biletul de externare scris "infectie cu bacterie necunoscuta"...

Adela Onete spunea...

Maria, îţi spun sincer, că eu muream cu ei de gâtt! Făceam atâta scandal, că s-ar fi auzit până pe lună! Îţi spun sincer, eu nu aş fi stat nici măcar un minut fără copilul meu, bolnav în spital. Nu ştiu, aş fi chemat televiziunile, Protecţia copilului, poliţia, habar nu am, dar nu aş fi rezistat aşa! Nu vreau să condamn, să acuz, spun doar ce aş fi făcut eu!

Micky spunea...

groaznic. cretini

Ceska777 spunea...

Am stat internati aproape trei zile pentru o enterocolita. In aceeasi camera cu copilul cu patul meu si baia noastra. Sigur se petrece in alta lume veti zice dar asistentele ne-au spus ca nimeni nu reuseasca sa faca copiii sa se simta mai bine si psihic in recuperare decat propriile male. Nu mai doare asa tare cand te tine mama in brate...
Nu inteleg cum pot argumenta doctorii ca nu se mai inteleg cu copiii dupa ce le pleaca mamele si de ce ele nu au voie langa copiii lor. E absurd! Oribil! Criminal! In ultima zi am facut si eu enterocolita dar nu am plecat de langa copil nici ca sa il las pe tati sa vina in locul meu la copil. M-au tratat asistentele si pe mine odata cu el.

Ada Demirgian spunea...

Maria, au raspuns ceva cei de la Spital?

Maria Coman spunea...

ada- balarii, nimic serios
ionela - imi pare rau pt sora ta, mie mi se pare incredibil....
micky- de acord
ceska777- se poate si la noi, dar in privat, dar costa de te usuca

Adelin Petrisor spunea...

Sa nu te duci sa le pui o bomba? Macar una cu cacat!

Carla spunea...

Am urmărit întreaga dupamiază ştirile naţionale şi reacţiile din presa locală. Ceea ce li se răspune acestor mame este doar praf în ochi, de la pateticele scuze legate de lipsa spaţiului de cazare, până la aminţări gen "internarea mamelor va determina consecinţe dramatice în ceea ce priveşte sănătatea micuţilor pacienţi", ca şi cum în toate celelalte spitale din România în care internarea este permisă colcăie viruşii şi microbii pe mame, dar nu şi pe personalul medical... ca şi cum nu se poate instaura carantină şi cu mamele înauntru, iar acestora să li se dea (contra cost, cum altfel) halate şi papuci de unică folosinţă, să se instituie un regulament interior de igienă etc.

Toate aceste răspunsuri, atât de "diplomate", nu sunt decât insulte la adresa inteligenţei oricui le ascultă.

Ceska777 spunea...

MariaComan, dar Protectia Copilului Sibiu nu se autosesizeaza sau nu poate fi sesizata? Sunt lezate drepturi ale copilului acolo: nimeni nu poate lua un copil (mic) de langa parintii lui etc., sunt citate din lege parca in postarea de pe blogul Carlei. E inacceptabil mai ales ca sunt spitale unde e acceptarea co internarea mamelor langa copii lor. De ce e Sibiul asa particular ce Mamele nazist e la conducerea spitalului????

roxana spunea...

Buna ziua! Este de neimaginat ce se poate intampla cu acesti copii.Am mai citit pe un blog al unei mamici despre situatia asta, dar am zis ca e doar un caz izolat. Din pacate, nu e asa, e o regula mizerabila de 2 bani sa te fac niste nenorociti sa-ti abandonezi un copil bolnav intr-un spital ( astia nu au psihologi acolo, sa le spuna cineva ce inseamna prezenta mamei pentru un copil bolnav?) Dar cei care suntem parinti, si, mai ales mame, stim cel mai bine cum ne cauta copiii nostri si cum vor sa ne simta atunci cand ii supara ceva chiar daca sunt in mediul lor de acasa. Ce sa mai zic de un spital, unul romanesc mai ales, unde cand ajungi tu, adult, iti vine sa o iei la fuga incotro vezi cu ochii. Oameni buni care lucrati in televiziune, va rugam faceti ceva! Numai asa se pot schimba lucrurile, datorita voua! Si mai ales, cand e vorba de copii nu trebuie sa lasam sa treaca aceste situatii pe langa noi! |Cu speranta ca se vor schimba lucrurile, va multumim! Roxana

Carla spunea...

A sosit si raspunsul oficial... poate fi descarcat si citit aici:

http://dl.transfer.ro/transfer_ro-02feb-8f6d2a5495525.zip

Eu ii dau nota 10 pentru acesta emotionanta compunere juristului spitalului. S-au ingropat, intradevar, in legi si directive, spalandu-se pe maini de orice responsabilitate, inclusiv cea morala. Diplomat, dar nu suficient de convingator, zic eu. Mingea pe care ei au ridicat-o la fileu este impachetata frumos intr-un smoc de legi, cu intentia clara de a ne descuraja pe noi, "necunoscatorii" intr-ale legislatiei. Eu nu am cunostinte juridice, insa daca se doreste cu adevarat continuarea acestui razboi abia inceput, e nevoie de sustinere legala si pentru mame. Si nu doar sfatul prietenesc al cuiva, ci serviciile angajate ale unui avocat, care sa descalceasca aceste prevederi legale si sa caute portitele de scapare (care exista intotdeauna!).

Altfel, de ce in alte spitale din ROmania se poate, iar in Sibiu nu?!

Cantemir spunea...

Off-topic: E oficial! Romania are numai 19 milioane de locuitori:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2012/02/02/romania-are-numai-19-milioane-de-locuitori/

Anonim spunea...

Eu am fost internata in spitalul de Pediatrie din Brasov acum 1 an. erau si copii neinsotiti, DAR mamele refuzau internarea pe motiv ca au multi copii acasa (majoritatea erau de etnie rroma. si eici e un DAR: erau destule mamici rrome internate important era sa iti doresti...)
Eu am fost foarte marcata de copiii singuri, plangeam pentru copilul meu, dar plangeam si pentru aia.
Era unul mai cu seama plangea in patut era amricel de se tinea de gratii si statea asa si plangea incontinuu. eu nu am auzit sa planga cineva atata si sper sa nu mai aud. tacea daca era luat in brate sau daca dormea. Ma mai duceam pe culoar si vorbeam cu el, insa "stationarea" nu era agreeata pentru ca puteai sa iei tu sau sa duci la copilul tau alti brontozauri, altii decat cei cu care ai venit.
Erau voluntari, niste straini, cred, care veneau zilnic si stateau cu copiii singuri 1-2 ceasuri.
Pentru mine una si pentru fiica mea experienta cu spitalul de copii e una care clar ne-a marcat pe viata.
Doamne fereste atat pot sa zic!