luni, 2 aprilie 2012

Clasic e Fantastic

Cine are copil stie si ca oferta de ocupat timpul liber e scazuta spre inexistenta. Muzeul Taranului e cea mai buna varianta, cu piese de teatru si sambata si duminica, piese scurte, numai bune pentru copiii mici. Dar numarul pieselor e limitat, nu poti merge chiar la infinit in acelasi loc.
Mai e Tandarica, n-am incercat inca, nu ne potrivim deloc la program. Cum nu ne potrivim nici cu Ion Creanga.
Am mai fost pe la diverse ateliere, detalii alta data. La opera mi se pare cam devreme.
Am zis sa incercam Clasic e Fantastic, auzisem o gramada de lucruri bune. Ce e drept, ma gandeam ca e cam mica, dar incercarea nu strica....
Prima problema e cu biletele. Care se vand o singura zi pe luna si e omor la propriu. Se cumpara cu zecile. Roxana va povesteste exact, pentru ca prin bunavointa mamei ei am avut si noi.
Inainte sa gasim solutia asta, am incercat sa vorbesc cu cineva dintre organizatori sa le sugerez sa vanda si online, ca e mai simplu. Mi-au raspuns prompt, ca nu se poate :) Ca legea nu permite, ca nu e bine in contabilitate, in fine....imposibil. Si nu va imaginati cum se framanta lumea mamiceasca bucuresteana inainte de punerea biletelor in vanzare. Cum se agita, organizeaza, ce ne facem, nu mai poate merge x, cine se duce, vai, cine se duce...
Bon, online e imposibil. Mai scump- ca sa fie mai multe spectacole- iar imposibil.
Cu biletele greu obtinute ne prezentam in grup duminica dimineata la Ateneu. Unde inauntru, in sala, maaaaama, nimic n-am intels. Haos, vanzoleala, prea multi copii, prea multa galagie, doamna de pe scena care ne certa ca @daca un copil nu poate sa stea fara banana nu merita sa fie aici@. Inghitim cearta, ne cautam locurile, ne asezam....Incepe spectacolul, foiala continua. Copii prea mici, mai mici chiar si decat Smaranda, plang, se agita. Noi ne ducem langa scena unde intr-adevar a fost mai bine. Dar in spate, sala a frematat, plans, ridicat, asezat, tot timpul. Tot timpul.
Acum, concluziile mele: poate ca sala Ateneului e prea mare si atit de multi copii nu pot fi gestionati unitar, cert e ca pe mine experienta m-a obosit groaznic, n-o s-o mai repet in curand.
Din punct de vedere al organizatorilor, initiativa e foarte buna, dar mi-as permite, pe langa ce am spus mai sus, inca 2 sugestii:
- poate spectacolelel ar trebui sa fie mai clar impartite pe grupe de varsta.
- poate alegerea temelor ar putea fi un pic mai populara, sa zicem. Noi am fost la personaje de poveste, alese au fost Motanul Incaltat, Hansel si Graetel si cateva din Flautul Fermecat. Ma indoiesc ca stie vreun copil personajele din Flautul fermecat, de exemplu.
-

6 comentarii:

Degetica spunea...

pai d-aia se duce, sa le invete, nu?:))
Eu cred ca astfel de spectacole nu sunt pt copii sub 5 ani...poate ca ma injuri :)), dar chiar nu e o idee f buna. Eu am dus-o pe Sofia la Flautul fermecat la 9 ani de pilda.
Strainezii intr-adevar le fac pe grupe de varsta si e mult mai ok asa.
Faza cu biletele insa e tare aiurea, nu sunt deloc de acoprd cu asa ceva, in orice tara civilizata e o limita de cate bilete ia o persoana.

g.cojocaru spunea...

Smarandei i-a placut?

Maria Coman spunea...

degetica- da, de aia se duce, dar ma gandesc ca daca pleci de la personaje mai cunoscute le faci mai accesibila invatarea. altfel, nu te injur, si eu cred ca e pt copii mai mari, dar foarte multa lume merge cu copii mici si am zis sa incerc si eu. mai stam deocamdata. nu e vorba despre limita de bilete, sunt unii care cumpara pentru gradinite, etc. ci despre cum sunt puse in vanzare
gabi- acum ca zici vad ca am vorbit doar din perspectiva mea :)) nu stiu ce sa zic. imediat dupa ce a inceput a vrut sa plecam. ne-am ridicat, am iesit un pic afara, ne-am intors si ne-am mutat in fata, la scena, unde i-a placut. nu stiu insa cat a inteles

Zu spunea...

Sa completez cu perspectiva celor ramasi pe randul abandonat de voi: haos :D. Nu se vedea prea bine si era galagie asa ca omuletulse cam plictisea, spectacolul nu era suficient de antrenant cat sa ii capteze atentia in permanenta (pauzele in care doamna vorbea pentru el erau plictisitoare si imi zicea "gata, sa mergem"), alt copil mananca banana si ciocolata (ah, a inceput sa-mi ceara), un bebe plangea de mama focului si parintii nu ieseau cu el din sala (evident ca au inceput si altii se agite)... Bref, am incercat, acum stim, nu mai mergem, nu e pentru varsta lui, m-a indus in eroare numarul mare de copii de varsta lui care merg insa da, e pentru cei de peste 7 ani si asa ar trebui sa si ramana ca sa inteleaga totusi cineva ceva din spectacolul asta. Mie nu imi iese din cap ce veseli alergau toti cand am iesit, ai vazut si tu - distractia abia apoi incepuse, e clar ca ce fusese inainte nu ii marcase nicidecum si nici nu a reprezentat ceva "distractiv" :-)). Dincolo de asta, ma intreb daca nu cumva e si pentru alt gen de parinti, m-a uimit cum se purtau multi dintre cei aflati in sala, nu ca sunt eu scortoasa, dar, totusi...

Degetica spunea...

uite, cu invatatul si personaje cunoscute, la Viena exista operele astea mari condensate pentru cei mici, se canta doar fragmente pana la un spectacol de maximum o ora, e valabil pt Flautul fermecat, pt opere de Wagner (reunite sub numele de Die Feen, zanele), acolo isi duce omu copilu, invata personajele :) si cand se face mare rezista si la opera de 3 ore. Adica i se pare normal sa mearga la opera.
Sa mai vb despre toate muzeele cu rampe pt carut si lifturi si locuri pt bebelusi, inclusiv masa de schimbat scutecul la toalete? Mai bine nu, ca ma apuca jalea :D

shmeny spunea...

deci mai bine tandarica