miercuri, 31 octombrie 2012

Consideratii pe marginea cazului Veronica

Gasiti aici, daca nu stiti deja, cum vorbeste invatatoarea Veronica Bereanda cu elevii ei. De clase primare, caci e - repet- invatatoare. Daca nu aveti chef de ascultat, pe scurt ii ameninta in toate felurile, cum ca ii arunca pe geam, cum ca sunt puturosi, prosti, samd. Sunt 40 de ore de inregistrari, daca am inteles bine.
S-a scris mult despre subiect. Si in online, pe bloguri si pe Facebook. Si in presa. Sunt materiale facute de Pro Tv, Antena 1, Antena 3, probabil si de altii, eu nu am vazut. S-a scris in ziare, in cele mai multe dintre ziare. Daca dati google gasiti mai exact ce si cum. Unul dintre materiale este aici 
Ei bine, stiti care sunt rezultatele? Nici unul. Doamna preda in continuare la clasa respectiva, pentru ca ea a contestat veridicitatea inregistrarii, iar inspectoratul, in lipsa oricaror altor probe, nu  o poate suspenda in baza unei inregistrari anonime publicate in online. Ba mai mult, atita vreme cat lucrurile raman in acest stadiu, doamna poate linistita sa dea in judecata pe cei care o acuza. PEntru ca, nu e asa, nu s-a dovedit nimic.
Nu s-a dovedit nimic, dar dupa aparitia inregistrarii a aparut aceasta marturie.  A unui parinte care a avut copilul la doamna Veronica Bereanda si a fost nevoit sa il mute, pentru ca devenise depresiv, speriat, etc.
Nu s-a dovedit nimic, dar unii parinti au ajuns cu copiii la psihiatru, pentru ca au amenintat ca se sinucid.
Nu s-a dovedit nimic, iar putinii parinti care au avut curaj sa vorbeasca au fost amenintati si jigniti. De alti parinti ai unor elevi din clasa. Pentru ca ce am uitat sa va spun e ca Veronica Bereanda este cotata ca a patra invatatoare din capitala. A scris si culegeri, pe care le vinde acelorasi elevi pe care ii terorizeaza. Si e bataie sa iti inscrii copilul la clasa dumneaei.

Acestea sunt faptele.
Acum, eu sincer nu stiu cum as reactiona in cazul acestor parinti. Sper ca as reactiona asa cum trebuie. Nu am avut inca legaturi cu sistemul educational de acum al Romaniei, decat din perspectiva job-ului. Nu m-am lovit inca de batalia pentru un loc in scoala cea mai buna, in clasa cea mai buna, pentru invatatoarea cea mai buna. Nu ma intereseaza inca. Si poate cine stie, in 3 ani se mai schimba ceva. PRefer sa cred insa ca daca voi ajunge in aceasta situatie voi spune. Voi spune cu voce tare. Voi spune tuturor. Voi face plangeri. Ma voi certa cu directorul scolii. Voi mobiliza alti parinti sa reactioneze. Voi face petitii. Habar n-am. Voi face. Poate nu o sa fie asa. Poate cine stie ce m-ar putea determina sa nu fac lucrurile astea, firesti intr-o societate normala.
Nu inteleg deloc lipsa de reactie. Nici aici, nici in alte cazuri. Nu inteleg pasivitatea. Nu inteleg de ce ne uitam in jur si acceptam lucrurile asa cum sunt. Nu cred ca sunt greaua mostenire, toti am fost crescuti in acelasi sistem si cu toate astea, unii reactioneaza, altii nu. Nu inteleg nici seninatea inspectorului sef de la educatie care spune ca acest comportament e mai putin ortodox...Nu inteleg nici reactia directorului scolii respective, care inteleg ca o tine bine de tot pe invatatoare in brate. Nu inteleg nici reactia parintilor care i-au brutalizat pe cei care au vorbit. Si nu inteleg nici de ce cei care au vorbit s-au razgandit. Habar n-am. Ma ingrijoreaza insa ca nu stiu deloc cum sa iau acest sistem de care vrand-nevrand ma voi lovi destul de curand.

6 comentarii:

Simona spunea...

Mi-ai adus inapoi niste fiori demult uitati. Copil fiind, am fost data la "cea mai renumita" gradinita din oras, unde se bateau parintii sa-si inscrie odraslele, pentru ca ieseau de acolo "oameni". Povestind cu voce tare cuiva ce amintiri am eu de acolo am ramas brusc socata, Dumnezeule, am fost un copil abuzat!!! Si nu numai eu, toti nenorocitii aia care trebuia sa iesim "oameni" de acolo. Abuz si fizic si mai ales psihic, lucruri de o cruzime neexplicabila, mai ales in contextul unor copii de 3-4 ani. Si da, am ramas cu sechele permanente. De aceea m-am infiorat la gandul ca ar fi posibil ca si copiii mei sa treaca prin asa ceva. Asta a fost unul dintre motivele cele mai mari pentru care m-a pascut ideea emigrarii. Si acum sunt mult mai linistita (nu ca aici nu s-a intampla cazuri de abuz, insa sunt mult mai putine, de amploare mai mica si raspunsul este imediat si covarsitor, ceea ce nu pot spune despre cazurile din Romania), copilul meu iubeste sa mearga la scoala, vad rezultatele si vad ca psihicul lui e ajutat si sprijinit de mediul in care se invarte, o senzatie tare placuta pentru un parinte. Dar inapoi la articolul tau, trebuie sa se poata face ceva, este inadmisibil ca asemenea creaturi sa imparta legea in voia lor, si copii si parinti nevinovati sa sufere traume din astea care nu se mai vindeca. Ingrozitor...

cris spunea...

eu nu inteleg reactia parintilor acelor copii; daca dupa ce vezi acele inregistrari si vezi ca directia scolii si inspectoratul nu reactioneaza imediat, nu mai trimiti copilul la scoala pana invatatoarea este schimbata sau muti copilul la alta clasa/scoala
alfel eu inteleg ca parintii sunt de acord cu comportamentul invatatoarei fata de copii lor si ca si ei proceadeaza la fel acasa

Irina spunea...

Ma tem ca nu e vorba de pasivitate ci, mult mai grav, de acceptare. Parintii care continua sa-si duca copiii la aceasta invatatoare chiar cred ca asa ii ajuta sa creasca mai puternici. Dupa cum ati vazut inspectorului nu i se pare cine stie ce abuz ca mai tipa din cin in cind doamna invatatoare. E un caz foarte interesant pentru ca ne dam seama cum gindeste marea majoritate. Suntem foarte putini cei care ne revoltam in fata unei barbarii de asemenea gravitate. Mai e mult pina departe... dar nu ar trebui lasat subiectul asta sa moara. Trebuie sa putem face ceva.

Maria Coman spunea...

simona- eu am avut noroc, n-am avut parte de nimic de genul asta. ba dimpotriva, am avut o invatatoare care pe vremea comunismului m-a lasat sa scriu cu stanga, ceea ce era o mare problema
cris- nici eu nu o inteleg, dar e greu sa jdueci din afara
irina- da, probabil ca e acceptare, inteleg ca e bataie pe inscrierea la clasa asteia

Simona spunea...

Maria, oi fi avut eu in copilarie moaca care cerea bataie cred :-))) pentru ca si de asta mi-am luat-o consistent, ca scriam cu stanga. Si dupa ce am luat rigle peste degete intr-o veselie, m-am potolit si acum scriu cu ambele maini :-)))
Asta cu stanga zau daca o inteleg, si inca vad urmarile, fiu-meu e ambidextru ca mine, dar la scris a manifestat preferinta pentru stanga si el. Soacra-mea a reusit intr-un an de zile (macar nu l-a batut si nu l-a amenintat sau ceva, ca o scarmanam), dar a avut atata insistenta ca acum copilul scrie cu dreapta (desi cand ii oboseste mana muta creionul in cealalta si continua nestingherit :-))) Imi spui si mie ce e chestia asta cu "nu e voie cu stanga"? Canadienii s-au uitat la mine ca la acvariu cand le-am spus...

Maria Coman spunea...

simona- ah, deci intelegi ce inseamna o invatatoare care m-a lasat sa scriu cu stanga :)))) nu stiu, am impresia ca era ceva cu un presedinte american care scria cu stanga, reprezentantul capitalismului salbatic, dar nu sunt sigura ca nu fabulez