sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Cu intarziere, despre premiul Augustin Fratila



Kostas Venetis, romanul scris de Octavian Soviany, a fost, din punctul meu de vedere castigatorul.   O sa va povestesc foarte pe scurt si de ce. Pentru ca e un  roman spumos, e un roman alert. E un roman destul de greu de inghitit daca ai un stomac mai sensibil, dar este un roman care te poarta prin lumi, epoci si momente ce iti creioneaza o alta istorie decat cea clasica. Si face parte din categoria mea de carti de interes.
Va recomand sa cititi si Matei Brunul, de altfel romanul castigator al premiului.
Despre celelalte romane nu va spun nimic, nu simt nevoia sa imi fie luate din nou la analizat toate cuvintele de catre niste domni care isi permit sa isi dea cu parerea despre ceea ce spun eu, fara sa stie daca am citit in viata mea o singura carte, 100, 1000 sau 1 milion.
Din punctul meu de vedere, initativa celor de la Casa de Cultura  a fost una laudabila. Un premiu de 10.000 de euro pentru autorul unui roman e un premiu mare. Un premiu care sa nu fie doar al criticii, ci si al publicului, iarasi, a fost ok din punctul meu de vedere.
Dar nuuuuu, n-ati inteles nimic.  A fost o ocazie unica pentru mine sa vad  cata mizerie, cate frustrari si cat fals exista in lumea asa zis literara din Romania. Zic asa zis, pentru ca nu am stat sa vad cine sunt domnii care au atitea lucruri de spus. Am remarcat doar ca unul dintre ei a scris un roman intitulat @Mortii ma-tii@.
Am remarcat vehementa cu care s-au indignat acesti cunoscatori de literatura, cum ca vai, cartile se amesteca printre ojele mele, scutecele altei doamne si articolele altor domni, domnisoare sau doamne. S-au indignat caci nu avem studii, caci nu avem calitate, caci nu avem cum noi, niste oameni de pe strada, sa evaluam niste romane. Cum ca vai, cum sa isi dea cu parerea o persoana care se declara public neinteresata de literatura romana. Aici si o precizare, n-am spus niciodata ca nu sunt interesata de literatura romana, ci doar ca sunt dezamagita de ce am citit.
Nu cred ca vreunul dintre noi si-a propus sa citeasca din perspectiva unui critic literar. Eu, cel putin, am citit ca un cumparator de carte. Sa stai sa imi intorci fiecare cuvant asa cum iti convine, sa stai sa imi numeri virgulele sau absenta lor, sa stai sa te dezici de calitatea de blogger, cum inteleg ca a facut alt domn, care a acceptat sa faca parte din juriu, doar pentru ca esti asociat cu atita superficialitate, e cam mult. Care e miza domnilor? De ce sunteti asa suparati? Exista, prin lumea asta, premiul cititoarelor revistei Elle. Da, pentru romane. Exista topuri de vanzari pentru carti, care arata care roman e popular si care nu. Asta e lumea in care traim, va place sau nu. Va spun si din punct de vedere al omului care lucreaza in televiziune. Publicul e altul si participa la ceea ce faceti dvs si va cumpara sau nu opera. Sigur, aprecierea criticilor e extrem de importanta. La fel de importanta e insa si vocea publicului.
Acum, distractie, luati la comentat. Ce prostii oi mai fi spus, ce virgule mi-or fi scapat....

3 comentarii:

crisdunne spunea...

Nu-ti face griji...nemultumirea perpetua e caracteristica nationala. La fel si placerea inepuizabila de a comenta orice, oriunde, pe sau pe langa subiect.

vera spunea...

Da, ma Maria, pe mine ma irita ca o fata desteapta ca tine se consuma pentru ce zic niste unii. Ce itzi pasa tzie? Nu potzi sa portzi pantofii de mai jos? Nu te mai iubeste Smaranda? Te lasa barbatul fiindca nu pui virgulele cum cred altzii ca ar fi trebuit s-o faci?
Hai, domne, fii serioasa.
Nu imi place de Soviany, acu ca zici tu, poate o sa ma strofoc. Nu poci, mantzelegi, sa citesc Opera si sa ignor Persoana reala, dar o sa ma straduiesc.
Capu sus, lasa timpeniile!

Maria Coman spunea...

vera- multumesc, chiar nu ma stresez, ma distreaza oamenii astia. eu stiu destule despre mine :))
cris- da, oamenii sunt fani comentat de obicei. aici e insa si muuulta frustrare