sâmbătă, 8 decembrie 2012

The network

Adica partea buna. Pe care ma tot tin sa o scriu, dar cred ca e momentul sa se intample si asta.
Am postat des cazuri umanitare, la unele am si facut ceva concret, pe altele doar le-am pus aici si dat mai departe, au venit in perioada in care ba nu aveam timp, ba eram plecata, ba, ba, ba.
Exista insa oameni, cativa, pe care nu ii cunosteam si de care nu auzisem vreodata, care au raspuns de fiecare data. Fara sa le cer, fara sa ii trag de maneca. Pur si simplu pentru ca asa au vrut ei si au simtit ca trebuie sa se implice.  Doua exemple: Simona Irimie si Vaca Verde. Uite, acum ca scriu, imi dau seama ca habar nu am cine e de fapt in spatele pseudonimului Vacii Verzi
Ce s-a intamplat acum, pentru Mosul Nicoletei a depasit, din punctul meu de vedere, orice asteptari. A fost o mobilizare generala atit de mare, cu atit de multi oameni care au vrut sa faca ceva, incat la un moment dat am crezut ca nu o sa ma descurc cu toate cele.
Am primti zeci de mailuri de la oameni necunoscuti, care au donat sume mari de bani intr-un cont oarecare, pentru ca nu, nu avem un cont oficial. Si au avut incredere ca nu imi iau pantofi din ei (of, desi as fi putut :))
In plus, cine a promis ca face ceva, a facut de la A la Z. Editura Prut, de exemplu, care ne-a facut o oferta senzationala de carti pentru copii. Din oferta respectiva, a mai existat si o contributie a lor, plus ca le-au adus pachet la noi, nu am mai umblat dupa ele pe drumuri. Pentru ca da, una dintre marile probleme e colectarea lucrurilor. A mai fost Candice, o doamna cu parul rosu, care si-a adunat propriile carti de prin librarii ca sa ni le aduca. Si a mai venit cu 2 sponsorizari importante, tot pentru pachete.
Au mai fost fosti sau actuali colegi, care s-au organizat prin redactii si au adus cutii pentru copiii de la Gogosari, frumos impachetate si cu fundite, ca sa aiba si oamenii aceia o bucurie. Am taiat orasul, din Ghencea in Mogosoaia, ca sa strang lucrurile pentru familiile care nu au nimic. Ati fost de acord sa mutam o parte din bani tot pentru familiile acestea.
The Network e compusa din oameni. Prietene din copilarie cu care nu m-am vazut de decenii, dar care au aparut acum, ca spiridusii mosului. Prietene cu care nu apuc sa beau o cafea, dar cu care m-am vazut acum, pentru o cauza buna. Soti trimisi cu pachete la Antena, fara sa stie prea multe despre sacii pe care ii cara. Ana, Ada, Oana, Roxana, Ioana, Fifi, Adriana, Corina, Stefania, Octavia, Simona, Carmen, Dana, va stiti voi, care sunteti.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Bravo. Mă bucur să aud că se mai întîmplă și lucruri frumoase în țara asta !

Unknown spunea...

Bravo. Mă bucur să aud că se mai întîmplă și lucruri frumoase în țara asta !

Simona spunea...

Voua, tie si Nicoletei si nu numai, va datoreaza cel mai mult copiii pentru ca ati facut reteaua, adunati donatii si pachete, cumparati, alergati :)

miculcritic spunea...

Felicitari pentru retea si sa speram la cat mai bine !

dana spunea...

si eu multumesc lui dumnezeu ca v-am cunoscut si ca am putut sa ajut, sa facem cate o mica bucurie si copiilor din fundeni si celor din gogosari, dar si celor din glodeanu.Sunt fericita ca am putu sa cooptez colegi, familie si chiar familia sefului meu care a adus atatea jucarii de care sigur s-au bucurat atatia copii.M-am oferit sa particip la impachetarea cadourilor, Mihai e un super baiat si imi place ca e foarte vorbarte, asa ca mine.

Iti doresc sa va bucurati de fetita voastra si sa fim sanatosi cu totii, si da uite sa ne mai intalnim pentru cazuri frumoase.

cu tot dragul
dana