miercuri, 29 februarie 2012

Ce mai furăm

Volumul "Mănâncă, roagă-te, iubeşte", de Elizabeth Gilbert, a fost cea mai furată carte din reţeaua Diverta, anul trecut, au declarat reprezentaţii companiei pentru MEDIAFAX.
Pe locul 2, Saga Amurg.
Pe 3, o carte pentru copii.
Nimic mai serios pe lista asta. Ceva manuale, istorie....Au si hotii preferintele lor si tin si ei cont de moda.

luni, 27 februarie 2012

Oscaruri, rochii

Mie mi-a placut Penelope Cruz. Culoarea in mod special. Dar si rochia e senzatie.


Mi-a placut si Emma Stone, rochia e spectaculoasa, dar din pacate rosie mi se pare ca se pierde prin covorul rosu....Cumva cred ca mi-ar fi placut mai mult verde. Sau neagra.


Mila Jovovich,iarasi mi-a placut.


Am de fiecare data un soc atunci cand o vad pe Angelina Jolie. Frate, femeia cred ca are 30 de kilograme.....

duminică, 19 februarie 2012

34

Îmi place la nebunie să îmi facă Adi Popa poze, pentru că par așa, interesantă :))

sâmbătă, 18 februarie 2012

Diverse

Vedeti undeva in dreapta bannerul lui Alexandru Mina? E un copil, bolnav de cancer, care are nevoie de noi. Nu mai spun povestea lui, o gasiti pe blog, stiu doar ca 2 euro de la fiecare dintre noi il pot ajuta sa se faca bine. Si sa mearga la scoala. Si sa joace fotbal. Sau sah. sau ce o sa vrea el

*****
Soferi mai nesimtiti ca in Bucuresti eu n-am vazut niciodata. PE cele mai multe dintre bulevarde parcheaza in mijlocul strazii la propriu, de vrand nevrand trebuie sa tai banda dubla sau sa mergi pe linia de tramvai. N-am vazut sa ridice cineva masinile alea.

*****
Foarte tare noua colectie de haine de copii la Next. Chiar ma plangeam ca nu mai sunt haine dragute pe nicaieri, cand le-am gasit. Sa stiti ca si Mara pregateste colectia de primavara-vara, abia astept.

*******
Imi trebuie o crema de fata noua, am incercat de toate pentru toti, nimic nu mi se pare in regula.

*****

Nu uitati ca strangem in continuare alimente, bani, materiale de constructii pentru Glodeanu. Si nu uitati ca Malina se ocupa in continuare de copiii abandonati. Daca aveti lucruri de dat.



marți, 14 februarie 2012

Povesti cu lenesi si betivi

1. Alba- el si ea, sambata seara se intorceau acasa. La un moment dat ea a alunecat si a cazut in vale, intr-o apa. A reusit sa iasa pana la malul apei, dar acolo a murit de frig. El a incercat sa o ajute, alunecat si el, s-a lovit la cap. A murit inghetat.
2. Lehliu- O lăuză cu un copil mort erau aseară, blocaţi la Lehliu, circulaţia este blocată în zonă. CBebelusul a murit la spitalul Marie Curie, spitalul a somat parintii sa vina sa il ia acasa. Ei erau din Tulcea, au venit, au plecat inapoi si s-au blocat cu cosciugul in portbagaj.

In Franta, toamna trecuta la inundatiile considerate catastrofale au ucis 3 persoane. La noi au fost 74 de victime. 73 sunt betivi, ne spune un lider PDL. Doar unul a murit "legal". Adica din cauza vremii.

luni, 13 februarie 2012

La Glodeanu situatia e cu adevarat grava. E adevarat, autoritatile ne spun linistite ca se circula pe E 85. Si daca se circula, atunci e bine. Premierul ne spune ca oamenii sa se ajute singuri. Au incercat si au facut tot ce au putut. Dar nu e suficient.
Pe scurt, e nevoie de mancare, de bani si de haine in special pentru un copil de 13 ani si pentru bunica lui, a caror casa a ars. Strangem lucrurile la Antena pana miercuri, banii ii puteti trimite in contul de mai jos.
Povestea pe larg: Nicoleta a incercat vreo cateva zile sa dea de parinte, n-a reusit. Si va povesteste cum au decurs lucrurile,
"Mi-e greu să explic prin ce stări am trecut în ultimele zile. Mai întâi am văzut cu ochii minții dezastrul din zonă. A început totul cu două sms-uri pe care le-am primit marți seara, de la părintele Marian Tudor, din Glodeanu. Vorbisem ultima dată pe 5 februarie, adică duminică seara la telefon despre situația disperată a bătrânei care a rămas fără casă, după ce bordeiul i-a ars complet într-un incendiu. Bătrâna a rămas practic pe drumuri, împreună cu nepotul ei, Iulian, un băiat de 13 ani. Un copil orfan de tată. Părintele îmi spunea că este foarte multă zăpadă în sat și că de vineri nimeni nu a văzut vreun picior de utilaj în comună. Am vorbit despre situația lui Iulian care a ieșit din casa în flăcări, doar cu hainele de pe el. Părintele mi-a spus că imediat ce se oprește ninsoare se va duce la Buzău ca să-i cumpere copilului măcar un rând de haine. Dar ninsorile i-au dat peste cap planurile.


Marți seara părintele mi-a dat următorul mesaj, de pe un număr de cosmote:


"Suntem izolați aici. Nu avem curent, apă, semnal la fix sau mobil, pe drum nu a fost niciun utilaj. Stăm ca-n Siberia."


Primul imbold a fost să sun la 112. Ceea ce am și făcut. Nu le-am spus că sunt jurnalist. M-am gândit să le semnalez situația pentru că îmi închipuiam că s-ar putea să nu știe care sunt problemele de la Glodeanu având în vedere că nu exista semnal pe telefonul mobil. În baza de date se putea vedea însă ușor că sunt jurnalist, pentru că am sunat de pe telefonul de serviciu, așa că mi s-a spus că "s-a luat legătura cu autoritățile locale competente și că pentru alte informații să iau eu legătura cu purtătorul de cuvânt al ISU". Eu făcusem deja asta. Sunasem la Buzău și purtătorul de cuvânt de la ISU mi-a spus că nu au ce să facă. Așa e în tot județul. E viscol. Un răspuns care nu m-a mulțumit deloc.


Am încercat să-l sun pe părintele dar telefonul apărea ca închis. Am insistat. A urmat al doilea mesaj. Și mai cumplit decât primul.


"Problema este că în satul vecin a murit părintele și nu putem face nimic până când nu vine IML-ul. Familia așteaptă neputincioasă. Mai avem o femeie care așteaptă din zi în zi să nască. Pe zi ce trece sunt nămeți tot mai mari."


În noaptea aia nu am prea dormit. Am sunat pe unde am știut. Unde m-a dus capul să sun. Am scris pe facebook. Imediat după ce a văzut mesajul, un prieten a sunat și el la 112 ca să semnaleze situația. Mă gândeam la gravidă. La familia preotului ce trebuia să fie înmormântat. La oamenii și copiii care stau în beznă. Flămânzi. Am ațipit doar cu gândul că pe timpul nopții nu se poate face oricum nimic.


Miercuri dimineața am luat totul de la capăt. Am sunat în stânga și-n dreapta. Nu doar eu. Și alți oameni dragi mie. Situația nu s-a rezolvat însă. Utilajele nu au ajuns în zonă. Faptul că puteam să comunic cu părintele foarte greu, mai mult prin sms-uri mă făcea să-mi închipui cele mai negre scenarii. Neoficial am aflat că autoritățile au doar două utilaje la nivel de județ. Nu știu dacă este adevărat dar așa mi s-a spus. Că Prefectura Buzău nu a cerut ajutorul armatei de pildă, pentru a ajunge în zonă. Iar armata nu intervine dacă nu i se solicită ajutorul. Că există un conflict între cei care trebuie să curețe drumurile naționale și cele județene. Placa oficială, mulțumitoare pentru autorități era că "pe E85 se circulă". Întrebat miercuri seara dacă este mulțumit de modul în care s-a intervenit în Buzău, prefectul Paul Beganu a spus că nu se poate pronunța încă... dar că au fost momente în care s-a simțit depășit. După părerea mea ca să te simți depășit trebuie mai întâi să faci ceva pentru oameni. Să închiriezi utilaje, dacă nu ai. Să aduci din județele vecine. Să ceri ajutor la MApN. Sau la orice firmă privată care te-ar putea sprijini.


Toată ziua de miercuri m-am simțit neputincioasă. Revoltată. Frustrată. Nu știu. Spuneți-i cum vreți. Miercuri seara drumul era în continuare închis. Echipele de filmare nu puteau să ajungă acolo. Părintele făcea ture pe jos, kilometri întregi, între satul Cârligu Mare și Văcăreasca. A mers din casă în casă împreună cu câțiva bărbați mai tineri. A ajutat la deszăpezire. Mi-a povestit cum a găsit-o pe o bătrână în casă, moartă de foame. Nu mai ieșise din casa îngropată în nămeți de trei zile. Tot atunci mi-a spus că a murit încă un bătrân din sat. A fost găsit înghețat. Eu eram tot mai îngrozită.


Joi dimineața l-am sunat pe prefect. De fapt l-am sunat și miercuri dar nu mi-a răspuns. Mi-a spus că a luat legătura cu primarul din zonă. L-am întrebat care primar. Pentru că primarul din Cârligu Mare nu mai este în funcție pentru că a fost arestat în urmă cu câteva luni. În fine. Joi a ajuns în zonă colega mea, Carmina Othman cu operatorul Dan Barciu. Carmina a făcut tot ce i-a stat în putere ca să-i ajute pe oamenii din Glodeanu. Pentru asta îi mulțumesc mult. Încet, încet lucrurile au început să se miște. Privind imaginile filmate am simțit și mai multă revoltă. Față de autorități, față de toți cei care au stat toată săptămâna liniștiți acasă, în fotoliu fără să miște un deget pentru acești oameni deși sunt plătiți să facă ceva pentru ei.


De la o zi la alta am crezut că lucrurile se vor rezolva la Glodeanu. Dar nu a fost așa. Sâmbătă, după ce toate televiziunile au făcut transmisii peste transmisii utilajele au umplut comuna iar drumul a fost deschis. L-am văzut pe Iulian, băiatul de 13 ani la televizor la Antena 3. Colega mea Sabina Iosub a vorbit cu bunica lui. O femeie demnă care tremura de frig. Avea doar două bluze pe ea. Adică hainele cu care ieșise în noaptea în care i-a ars casa. A povestit că se va muta în grajd, când se mai încălzește. Acum stă cu nepotul la una din fetele ei care o găzduiește doar cât e ger. De plâns a plâns doar când a trecut prin fața casei care a ars. Asta mi-a spus soția părintelui.


Acum e duminică seara. Și lucrurile sunt la fel de incerte. Drumul a fost iar închis pentru că a început să ningă. Pe ulițe zăpada e tot cât casa. Și lângă case, tot așa. Problema curentului electric nu s-a rezolvat. Oamenii au nevoie de lemne pentru foc și de lumânări, pentru că stau în beznă. Și de alimente.


Prin urmare propun să ne mobilizăm. Să-i ajutăm fiecare, cum putem pe oamenii care sunt blocați de nămeți. Am primit câteva mesaje de la cei care au încă în zonă rude sau părinți care se luptă cu troienele. Nu-mi pot scoate din cap imaginea bătrânilor în bordeiele lor, blocați de urgia albă. Fără mâncare sau fără apă.


CUM PUTEȚI AJUTA:


1. DONAȚII ÎN BANI


Puteți trimite bani în contul părintelui din Glodeanu. Vă rugăm să specificați "donație pentru alimente".


Contul este: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău.
Titular cont: Tudor Marian


Părintele va folosi banii pentru a cumpăra alimente sau ce este necesar pentru oamenii din zonă. Va face cumpărături în momentul în care poate ajunge cu mașina la Buzău.


P.S. Tot în acest cont puteți face donații și pentru Iulian și bunica lui, care au rămas pe drumuri în urma incendiului de acum o săptămână și jumătate. Dacă doriți să trimiteți bănuți pentru ei vă rog să specificați la bancă, "donație pentru Iulian".


2. DONAȚII ÎN PRODUSE


Până miercuri, 22 februarie strângem alimente pentru oamenii din Glodeanu. Am vorbit cu părintele și mi-a spus că oamenii au mare nevoie de lumânări. Stau efectiv în beznă și tot ce aveau au folosit până acum, așa că lumânările sunt de mare folos, în orice casă în această perioadă.


Am vorbit cu părintele ca să-l întreb care sunt nevoile cele mai mari în acest moment. Oamenii au nevoie de lemne și de combustibil, motorină mai exact pentru a putea tocmi, un tractor cu lamă ca să deszăpezească și ulițele din interiorul satului.


Legat de alimente părintele mi-a spus că oamenii au nevoie de legume (cartofi, fasole, ceapă, morcovi) și alimente neperisabile (ulei, făină, drojdie, mălai, zahăr, orez, paste, biscuiți, bulion, conserve, zacuscă sau borcane cu mazăre, păstăi etc).


Copiii au nevoie de pampers pentru că din cauza vremii vă dați seama că nimeni nu a ieșit din sat. Este nevoie de pampers nr 3, 4, 5. Adică pentru bebeluși mai mari de 6 luni.


Dacă doriți să le trimiteți alimente puteți să mi le aduceți în fiecare zi, de luni până vineri, până pe 22 februarie inclusiv, la Antena 1, în Băneasa, pe Șoseaua București-Ploiești. Intenționez să ducem alimentele în weekend-ul 25, 26 februarie sau chiar mai repede dacă timpul ne permite și reușim să găsim o altă modalitate de transport. Pentru orice fel de informații puteți să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com


3. PACHETE PRIN POȘTĂ


Se pot trimite și pachete prin poștă dar vor ajunge cu mare întârziere la destinație. Oamenii din sat nici măcar nu și-au primit pensiile din cauza vremii. Nu că le-ar servi la ceva, pentru că oricum magazinele sunt aproape goale. Cu toate acestea sunt sigură că atunci când vor ajunge pachetele dvs. vor prinde foarte bine și după ce se încălzește vremea.


Dacă trimiteți ceva prin poștă vă rog din suflet dacă puteți să trimiteți haine groase pentru bunica lui Iulian. Femeia are 67 de ani și in jur de 1.60 - 1.65 m. Dar și haine pentru Iulian, băiatul de 13 ani care nu are cu ce să se îmbrace. Orice vreți să le trimiteți le este de folos, nu doar hainele, pentru că nu mai au oricum, nimic.


Adresa unde se pot trimite pachetele:
Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260


IMPORTANT: Pentru orice detalii puteți să-l sunați și pe părintele Marian Tudor din Glodeanu la numărul de telefon: 0720281634


Vă rog dacă puteți să distribuiți acest mesaj pe bloguri și pe rețelele de socializare. Vă mulțumesc tuturor.

miercuri, 8 februarie 2012

Două lucruri importante

S-au intamplat zilele acestea. In primul rand Bibi a strans banii de care are nevoie. S-au strans de la mii si mii de oameni care s-au solidarizat- iată, așadar, se poate....- si au donat. Fiecare cat a avut, cat a putut, cat a crezut necesar.
Si un alt lucru important e legat de Fata. Fata e prenumele unei bebelushe de 6 luni, abandonata de mama ei in spital pe cand avea o luna. Fata a avut norocul sa o intalneasca pe Malina. Care Malina, stupefiata ca a gasit un copil asa mic in spital si fara haine si fara nimeni, a scris pe Facebook. Si uite asa, din nou, zeci de oameni s-au solidarizat. Si au scris despre ea. Au strans lucruri pentru ea. Pentru Fata care nu cunoscuse decat haine prea mari si atingeri rapide, ale asistentelor adesea prea grabite sa se ocupe de ea. Cat a stat Malina in spital a tinut-o in brate, nu prea mult, ca sa nu se invete, spun aceiasi oameni de pe acolo. PArtea buna e ca pentru Fata lucrurile au inceput sa se miste. Brusc, pentru ca cei de la Jurnalul au scris despre ea, primarul Ontanu s-a simtit nevoit sa se agite si uite asa, copilul ajunge la asistenti maternali. Sa speram ca va fi si adoptata repede. Pentru ca asta e paradoxul Romaniei. Copii abandonati sunt, familii care ar da orice ca sa aiba un copil sunt, dar ne ucid formalitatile. Si uite asa, familiile raman cu durerea, copiii raman prin case de copii si adesea sfarsesc in strada. Cand ar putea fi atit de simplu
Asa ca doamnelor, cele care va stiti luptatoare in diverse cauze, n-o fi mai bine sa va canalizati energia catre ceva constructiv? Malina vrea sa formeze un grup care sa identifice copii in situatia asta si si ii directioneze spre asistenti maternali, etc. OAre n-o fi mai bine sa faceti asta decat sa va transformati in politia internetului sau Acta inainte de termen?

vineri, 3 februarie 2012

Grea meserie hotia asta....

Azi, - 10 grade, ninsoare destul de puternica. Straduta laterala, ghetus. Aproape patinoar. Si totusi, un hot care isi respecta meseria- o fi avut vreo comandă de onorat- mi-a furat masca de la oglindă...
Nu știam cum să fac să mai ajung pe la service, iată, dorința mi-a fost îndeplinită....

miercuri, 1 februarie 2012

Un subiect de dezbatere

E cel legat de Spitalul de Pediatrie din Sibiu. Unde copiii sunt internati fara parinti. copii de 2 luni, 3 luni, un an sau 2. Copii care n+au fost vreodată despărtiţi de părinţi şi care sunt luaţi la propriu din braţele părinţilor şi închişi undeva, prin clădire. Motivul oficial e că nu sunt locuri şi pentru mame. Aşa o fi. Dar oare s+o fi gândit cineva vreo secundă cum se simte copilul ăla, şi bolnav şi singur? Fără mamă, fără tată, fără nimeni pe care să cunoască? Scos din mediul lui de acasă, fără patul lui, fără jucării?
Am vorbit astazi la telefon cu una dintre mame. Care nu a stiut nimic despre copil 4 zile. 4 zile, va dati seama???? Copilul avea un an si opt luni. nu stia daca plange, daca doarme, daca mananca, daca e mai bine sau mai rau....Externarea fetiţei s-a făcut în cea de-a patra zi. În tot acest timp mama ei nu a putut să o viziteze niciodată, nu i-a putut trimite pampers, hăinuţe, fructe, jucării… nimic. Niciun pachet nu a trecut de mâna de fier a portarului, în ciuda tuturor insistenţelor familiei.

Ce spun mamele, putine, care au reusit sa se interneze cu copiii lor, despre ce se intampla cu ceilalti:
“Sa nu mai vorbim despre copiii ce erau internati fara mame, cum erau lasati sa planga pana oboseau si adormeau sarmanii, cum le puneau sticla spijinita pe pernuta si daca cumva se miscau si cadea sticla era ghinionul lor trebuiau sa astepte urmatoarea masa!”
O altă mamă spune aşa:
“Poti sa o vezi la geam daca dai peste o asistenta de treaba. [...] Sa faci tot posibilul sa ti-o dea la telefon, sa iti auda vocea si sa-i spui ca nu ai abandonat-o si ca o iei acasa cand se face bine. Fetita prietenei mele, avea vreo 4 ani cred cand a fost internata, si cu prima ocazie cand a fost mama ei internata, a zis: acum stai si tu singura in spital, asa cum m-ai lasat pe mine. Asistentele iti pot zice ca e mai bine sa nu vorbesti cu ea, ca ii faci si mai mult rau.“

Romania, februarie 2012.