sâmbătă, 28 iulie 2012

Mesajul unui zombi incolonat


Nu scriu decat foarte rar despre politica pe blogul asta. Iar explicatia e una simpla. De fiecare data cand o fac se trezeste cineva sa spuna ca sunt spalata pe creier, ca preiau parerile mogulului, ca sunt platita sa zic ce zic si asa mai departe. Asa ca prefer sa nu.  Mai ales ca nici nu imi pasa foarte tare, recunosc. Nu tin nici cu dreapta, nici cu stanga, nici cu albii, nici cu rosii, nici cu PSD, nici cu PNL, nici cu PDL. In principiu ma intereseaza lucrurile concrete si masurile concrete, nu doctrinele din pacate lipsite de cotinut de la noi.
Dar ceea ce s-a intamplat in ultimii ani, ceea ce s-a intamplat in ultima perioada, toata mizeria scoasa la iveala si improscata pe peretii asa-zisei noastre democratii, toate astea s-au cam adunat.  Daca fosti ministrii au ajuns sa vorbeasca despre cei care merg la vot ca despre coloane de zombies, daca fosti ministrii sustin furibund ca toti cei care merg la referendum sunt saraci cu duhul, daca limbajul public a ajuns la un nivel atit de jos incat idiot e ca o mangaiere pe spate,  daca fiscul se ocupa de coordonarea evaziunii fiscale, nu de combaterea ei, daca la serviciu oamenii sunt amenintati cu concedierea daca voteaza sau daca nu voteaza, atunci deja am mers prea departe. Si cred ca ar trebui sa ne oprim.
Asa ca maine ma incolonez frumos, ca un zombi care se respecta, si votez. Pentru ca nu, nu e adevarat ca votul nu conteaza. Sunt voturi care au schimbat istoria lumii. Pentru ca nu, nu legitimam o lovitura de stat. Lovitura de stat nu se da nici in parlament, nici printr-un referendum. Ci pentru ca putem sa facem asta. Pentru ca meritam, macar pentru satisfactia de a doua zi, sa le aratam ca noi putem schimba lucrurile. Cred si sper ca votul de maine va fi o lectie pentru intreaga clasa politica din Romania.
Eu m-am plictisit de scandal. M-am saturat de atmosfera din tara asta, care a devenit de nesuportat. M-am saturat sa mi se spuna ca daca merg la referendum, legitimez plagiate, accept minciuna, sustin mitocania si mai sunt si proasta. Nu frate, ma duc ca asa vreau eu. Nu inseamna nici ca sunt spalata pe creier, nici ca sunt de partea unora si impotriva altora. Hai sa reincepem sa vedem nuante. Hai sa nr amintim ca nu suntem noi impotriva noastra. Hai sa nu mai vedem demoni, zombi, conspirationisti si flacari violet.

 Nu se vor schimba maine lucrurile astea, evident. Dar cine stie, poate se mai aeriseste un pic. There is hope.

Precizare: fara comentarii.

luni, 23 iulie 2012

Saptamana lui Stefan





Stefan are doar cateva luni. Cateva luni in care a vazut deja o gramada de spitale. Sindromul Apert, cel de care sufera, este o afecţiune genetică caracterizată printr-o fuziune prematură a oaselor capului( craniosinostoză). Fuziunea prematură a oaselor capului afectează dezvoltarea normală  a formei capului şi a feţei. În plus un număr variabil de degete  de la mână şi picior sunt unite între ele

Stefan s-a nascut pe 2 martie. Mama lui povesteste momentul in care l-a vazut pentru prima data.
-         Momentul in care l-am vazut afara a fost greu, foarte greu! Efectiv, i-am vazut prima data capul deformat. Greu de explicat in cuvinte ce simti … .

Au urmat analize, tomografii, investigatii, internari in Germania, diagnostice. Medicii au stabilit ca interventiile chirurgicale craniene si maxilofaciale, se va interveni chirurgical si pentru a corecta, atat cat le va permite conformatia, polisindactilia. Radiografiile au fost trimise unui profesor renumit de la o clinica specializata din Hamburg. Va fi nevoie de minim 4,5 operatii pentru reconstructia a numai patru degete, la fiecare mana si la fiecare picior. Parintii toaleteaza in fiecare zi zonele afectate printr-o procedura dureroasa pentru Stefan, dar absolut necesara. Cititi toata povestea lui Stefan aici. Sa stiti insa, ca e o poveste greu de citit, iar fotografiile sunt greu de privit.
Ce e important e ca noi il putem ajuta pe Stefan. Saptamana aceasta, pana sambata ,sms-urile trimise la 848, cu cost de 2 euro, vor ajuta familia lui Stefan sa faca fata anilor care urmeaza. Asa ca dati de veste, scrieti, donati, ganditi-va ca 2 euro nu inseamna nici macar un pachet de tigari.

joi, 19 iulie 2012

Coloratele, mâine-s gata

Vine o perioada in viata fetelor mici cand nu le mai plac pantalonii. Cand nu le mai plac decat fustele, de fapt. Fuste care trebuie sa se invarta, neaparat. Dupa parerea lor, trebuie neaparat sa fie si roz. Dar de aia suntem si noi, parintii pe aici, ca sa mai iesim din logica asta.
Si pentru ca oferta de masa tip HM, Zara si altele nu ne-a satisfacut niciodata, noi mergem pe nise.  Motiv pentru care am aflat cu mare bucurie ca Lilutesa este online. Si am cumparat, bineinteles, o fusta. Pe asta. PEntru ca si preferintele mamei sa fie acoperite, am luat si salvari. Unii cu buline, eu acum astept cu nerabdare sa imi faca si mie.
Mai avem diverse pe lista de cumparaturi, nu va spun ce, ca ne stricati stocurile. Si sunt limitate :))


Apoi, multumita mainilor extrem de talentate ale Izei, ne-am mai procopsit cu niste fuste, niste bluze, niste rochii.  Pe Iza o gasiti pe facebook,  la Hainute si Culori. Daca aveti voi materiale, lucreaza cu ele, daca nu, are si ea. Fusta roz cu inimioare este preferata Smarandei. In principiu a dormit cu ea, a mancat cu ea, o lunga perioada nu a lasat-o din mana. V-as pune poza, dar n-am, pentru ca evident fusta roz e cu proprietareasa in vacanta. Alte două poze,insa,  sa vă fac pofta :


Ce nu mai stiti de cand nu v-am mai povestit despre hainele de copii, este ca Mara are la Bodybebe o colectie noua, care -yuhuuuuuuuuu- are si haine pentru copii mai mari. O gasiti aici. Se numeste Circus, imprimeurile sunt ca de obicei delicioase. Si are si maieuri si tricouri si fuste si rochii. Ofofofof, o nebunie, va jur
E, si in marea asta de haine de copii, ziceti ca pentru mame s-o mai gasi ceva? Aveti vreo recomandare? Ca mie parca nu imi mai place nimic in afara de ce fac doamnele astea.

duminică, 8 iulie 2012

Cum e cu bac-ul?

Mie nu mi-e clar. Sunt subiectele prea grele? Ar trebui să fie mai ușoare? Și dacă ar trebui, de ce nu sunt? Pentru că diploma asta de bacalaureat îți oferă pînă la urmă doar statutul de absolvent de liceu. Nu e o competiție, arată că ai terminat liceul la nivelul de....Dacă jumătate dintre absolvenți nu reușesc să o obțină, e o problemă. Mare. Și cred că ăsta ar trebui să fie subiectul care să îi streseze pe politicienii din țara asta. Pentru că e a doua generație care pică în masă.
Poate e de la ei, de la elevi. Poate nu mai învață. Poate nu se mai ocupă părinții de ei, pentru că mulți sunt plecați la muncă. Ok, și soluția?
Poate e de la profesori. Poate nu mai au chef, poate sunt prea săraci, poate sunt nepregătiți, poate nu e materia cum trebuie, poate e prea cald sau prea frig în clase. Ok, și soluția?
Poate e de la părinți. Sunt prea ocupați, nu mai știu să ofere modele, nu mai știu să inspire valori, nu mai știu să își învețe copiii ce e important în viață. Ok, și soluția?
Poate e de la noi toți. Pentru că ne-am obișnuit să luăm la mișto exemplele gen Moni Columbeanu, fără să ne gândim că pentru poate mii de adolescente din România e un model. Ok, și soluția?
Pentru că eu mă gândesc că am un copil.  Și că o să intre în sistemul ăta de învățământ, foarte interesant descris de Mana: Când termină grădinița, copiii noștri sunt sclipitori. Când termină clasa a patra, sunt foarte buni. Când termină gimnaziul, sunt buni sau bunicei. Când termină liceul, sunt catalogați loaze și abia obțin nota de trecere la bacalaureat. Când termină facultatea, nu-i vrea niciun angajator privat (în afară de pilele de la stat) pentru că nu știu nimic și nici nu sunt buni de nimic. Sistemul chiar n-are nicio vină?

sâmbătă, 7 iulie 2012

De dragul artei

 E un program mai amplu, in mai multe muzee, daca nu ati auzit de el gasiti detalii aici. Am fost dimineata la Muzeul George Enescu, la programul pentru copii de 2-3 ani.
Nu m-a dat pe spate, poate si pentru ca era foarte foarte cald inauntru, dar Smarandei i-a placut.
Dureaza cam o ora, timp in care copiilor li se povestesc destul de multe despre George Enescu si facut interesant, cu fotografii, cu viori mici si mai mari, pentru a ilustra cresterea. Apoi un pic de lectie muzicala, invata cate ceva despre dirijori- cu papion si bagheta fiecare, despre notele muzicale, despre pauza, despre ritm. Usor, pe intelesul si mintea unor copii de 2 sau 3 ani. Cred ca am vazut si un copil mai mic de 2 ani, nu stiu daca e suficient de interesant pentru ei la varsta asta. Dar pentru grupa de varsta pentru care sunt facute orele, mi s-au parut interesante.