joi, 30 august 2012

Când aparenţele înşeală


Ce ati spune daca v-as propune sa ascultati o manea a lui Florin Salam? Ati crede ca am innebunit, probabil.
Ce ati spune daca v-as spune ca Florin Salam a cantat in genunchi, impreuna cu toata formatia sa, pentru un copil de 9 ani, bolnav in ultimul stadiu, a carui doritna exact asta a fost: sa ii cante florin Salam.
Link-ul, aici
Copilul a murit, 2 saptamani mai tarziu.

marți, 28 august 2012

Primul ghiozdan

De saptamana viitoare Smaranda merge la gradinita. Ghiozdanul a venit deja si nu se mai dezlipeste de el. Multumim, Ookee

vineri, 24 august 2012

Mesaj de la Roxana


Colectionez carti! 

Roxana strange carti. Aveti mai jos detaliile




In toamna plec in Italia unde voi organiza o actiune mai ampla pentru copilasii romani de acolo prin care vreau sa le trezesc pasiunea cititului in limba romana.

Ajutati-ma pe mine si pe ei daruindu-le o carte care voua nu va mai trebuie. O carte care sta pe raft e moarta, lasati-o sa invie in mainile lor! Ii cunosc pe micuti de acum doi ani, ei vor sa citeasca in limba romana, stau cu dictionarul langa ei, sunt curiosi si isteti. Voi organiza pe langa Biserica Ortodoxa din Perugia ateliere de citit in romaneste.
...

Vreau sa infiintez o minibiblioteca, am nevoie de voi!

Orice carte e o lume deschisa lor, sa nu-si uite limba, e pacat sa nu-l cunoasca si pe Creanga, pe Ispirescu...

Cine vrea sa sustina aceasta minibiblioteca este primit cu bratele deschise. Trimite o carte, sau cate vrei, la adresa mea: Str. Bucegi 140A, Bl. 140 A, Sc. A, ap. 5, Bacau, iar daca ai facut-o lasa-mi aici un mesaj. Plata transportului e grija mea.


Drag!
Roxana

joi, 23 august 2012

Despre literatura română

Eu citesc destul de mult, aș zice, dar de ani buni, să fie chiar mai bine de un deceniu, n-am mai citit autori români. Nu mai țin minte care au fost ultimele încercări, cert e că nu mi-a plăcut nimic, așa că am mers elegant mai departe si am ignorat subiectul. 
Recent însă, cineva mi-a propus să fac parte dintr-un juriu pentru un premiu de 10.000 de euro, care va merge către un autor român. 
Premiul se numește Augustin Frățilă, găsiți detaliile aici. PE scurt, va fi un juriu de specialitate care va selecta 5 romane publicate in 2011, cele 5 romane vor fi citite apoi de mai mulți bloggeri, care vor face un clasament, iar la final se va stabili câștigătorul. Premiul, spuneam e unul semnificativ. Și oricum, apreciez faptul ca cineva s-a gândit la literatura română. Cineva-ul ăsta e și președinte al Asociației Editorilor, Mario De Mezzo. De la Mario am aflat o grămadă de lucruri despre piața de carte din România, multe dintre ele șocante, am aflat cât se străduiesc editurile să facă lucrurile să meargă și cum încearcă să promoveze cartea de calitate. 





Așa că mă bucur că sunt în juriu, dar sunt și ușor stresată.  Ce mă fac dacă nu îmi place nimic? :))

miercuri, 22 august 2012

Lefkada, ghid de vacanță. Partea 1

Insula este senzatională, cu niște plaje superbe, se mănăncă perfect, iar atmosfera e din aceea de vacanță relaxată. Nu e o insulă turistică, sunt veniți mai degrabă grecii decât străinii, n-am văzut picior de rus, ceea ce pentru zilele noastre e aproape o minune.
Acum, pe categorii.
1. Cazare: noi am stat la Thealos Village,  in oraselul Lygia, cam la jumătatea distanței dintre orașul principal, Lefkada, și Nidri, un oraș mai mic, dar mult mai simpatic.
2. Plaje Acces la plaja pe jos destul de greu, așa că ori mergeți cu mașina, ori închiriați de acolo, oricum e destul de mult de mers ca să vedeți plajele principale, și chiar e păcat să nu o faceți. Drumurile sunt în mare parte prin munți, extrem de înghesuite și genul de raliu, așa, dar când ajungeți la câte o plajă ascunsă printre stânci realizați că a meritat.
Prima la care am fost a fost Egremni, o plajă până la care cobori 370 de trepte. Că le cobori nu e nimic, problema e că la întoarcere le și urci, ceea ce pe căldură aceea e practic un dezastru. Să aveți apă la voi, să faceți pauze și să vă lăsați mașina cât mai aproape de trepte, pentru că abia la întoarcere veți vedea ce bine ați investit cei 3 euro dați pe parcare.
Am fost apoi la Porto Katsiki, aici sunt doar 80 de trepte de coborât, mizilic pe lângă Egremni, iar mie sincer mi=a plăcut mai mult. Mai sălbatică plaja, nimic amenajat, dar mai interesantă....
Plaja de la Katishma e una dintre cele mai mari, e cred singura cu nisip la care am mers, acolo e amenajat, sunt șezlonguri, baruri și înțeleg că uneori niște valuri spectaculoase, noi n-am prins.
Mai este plaja de kite de la Agios Ioannis, complet neamenajată și aceasta, sunt 2-3 terase unde poți mânca, niște dușuri și cam atât.
Apoi mai sunt plaje de descoperit la Gialos, Milos, Vassiliki, Agios Nikits, n-am fost pe toate, știu de la o colegă că merită văzute.
3. Mâncare- la capitolul ăsta aș putea scrie romane.....Cea mai bună salată de vinete din lume este la terasa Oasis, este in drum spre Porto Katsiki, o terasa maaaaaare, pe stanga, cum vii dinspre Egremni, are vizavi un loc de unde se pot face fotografii, are o curte uriasa si hamce, in principiu e de neratat. Toata mancarea este foarte buna, au si capra, care e specifica locului, dar salata de vinete si iaurtul cu miere si fructe nu trebuie ratate.
Caracatita si calamarii sunt peste tot, dar atentie ca se mai gasesc si congelati, cel mai bine e sa intrebati inainte. Am mancat si niste scoici saganaki, la o terasa in portul din Lyigia, senzational de bune. Foarte bine se mananca si la Taverna Margarita, undeva in portul din Lefkada. Nu va speriati de chelnerite, zici ca se pregatesc sa te bata, dar in final sunt in regula.
Prost si scump am mancat la restaurantul Keramidaki, e intre Lygia si Nidri, un restaurant cu o super vedere la mare, dar cu mancare proasta, uleioasa, obosita si plictisita. Tot prost am mancat in Nidri, nu mai stiu cum se numea taverna. Oricum, astea sunt singurele 2 experiente anti.

marți, 21 august 2012

Despre un inger

Bibi a murit aseara, in Germania
As vrea sa va ganditi la el si la Loredana si la Bogdan. Sper ca ii va ajuta, macar un pic

marți, 14 august 2012

Dacă vă apucaţi de curăţenia de toamnă

Primăria sectorului 3 strânge în perioada 15-19 august jucării şi cărţi destinate copiilor proveniţi din familii cu situaţie financiară dificilă .
   Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului va amenaja cinci corturi pe aleea principală a parcului 'Alexandru Ioan Cuza', unde persoanele dornice să doneze cărţi şi jucării o pot face între orele 8,00 - 11,00 şi 17,00 - 20,00.
      Jucăriile şi cărţile colectate în urma donaţiilor vor fi strânse, ambalate şi oferite copiilor proveniţi din familiile defavorizate din comunitatea sectorului 3.

Felicitări, frumoasă iniţiativă.

luni, 13 august 2012

Sporturi de apa, langa oras


Daca n-aveti ce face maine dupa amiaza, puteti incerca wakeboarding-ul. Ce inseamna? Un fel de ski nautic. Ce e interesant la Mogosoaia este ca e adus pentru prima data sistemul prin cablu.
Deschiderea e maine, de la ora 17.00, cand aveti si acces gratuit, daca va inscrieti pe www.zumbaala.ro,.
De miercuri cablul va fi deschis tuturor, contracost.

miercuri, 8 august 2012

Despre o editura si modul ei de a promova cartea

Eu ii apreciez pe cei care vand carti. Pe librari, de exemplu. Pe editori si editurile lor. Stiu ca nu e usor, intr-o tara cu cel mai scazut consum de carte din Europa. Mi-ar fi placut sa fie ca in cartile americane, sa vina mii de romane la citit la edituri, acolo sa fie niste oameni care le citesc si le publica. In fine, idealisme din astea ieftine.


E, au aparut si la noi gramezi de carti bune. Dintre care unele, din punct de vedere al conditiilor de tipar, sunt rebuturi. Ca nu se pot taia, ca nu sunt tiparite, ca au pagini lipsa,....E, ce te faci cand o editura  nu stie ce sa faca cu aceste carti si se gandeste sa faca o campanie. O campanie de distrugere a cartilor. Se numeste Do it yourself in Vama Veche, Conceptul anuntat este acesta : Am ajuns în Vama Veche și am adus cu noi cărți care, din cauza unor greșeli de tipar, nu pot fi comercializate, așa că ne-am gândit să nu le irosim. Arată-ne ce lucruri frumoase poți face cu paginile unei cărți: origami, decupaje, sau mai b
ine zis Do It Yourself. Vei primi o carte surpriză pentru că participi și te înscriem în concurs.


Când ești gata cu creația ta, te pozăm și urcăm fotografia pe Facebook și o supunem la vot.





Iar rezultatul este acesta :  






Tot pe Facebook, cei de la editura revin si spun ca de fapt nu sunt carti cu greseli de tipar, ci imposibil de folosit. Ok, pot sa inteleg. Dar de ce sa nu le reciclezi?  Pentru ca nu stim, poate, ca recicland o tona de hartie salvam 17 copaci? De ce sa nu le donezi la o campanie de acest tipDe ce sa nu faci ceva simbolic cu ele intregi? Un turn din carti? Un orice, pana la urma. Doar ca sa le salvezi. Nu ca sa le distrugi

Sa nu uit, in context va recomand- si celor de la Nemira- seria despre cimitirul cartilor uitate. O gasiti aici

sâmbătă, 4 august 2012

To blog or not to

Am blog  din 2007, Facebook nu mai stiu de cand, probabil de prin 2008-2009.
Cand am inceput blogul, scriam fara probleme despre orice. Da, si despre politica. Se mai gasea cate unul sa o bage pe aia clasica cu sluga lui Voiculescu, dar destul de rar. Pe urma s-au indesit. Asa ca nu am mai prea scris despre politica, pentru ca nu aveam chef sa stau sa ma injur cu diversi anonimi curajosi pe niste absurditati. Bine, lupta asta s-a mutat rau pe Facebook, unde a depasit demult cota penibilului. Dar in fine, daca oamenii se simt bine, de ce nu.
Apoi am ramas gravida, am nascut, am scris initial despre Smaranda, pe urma ce sa vezi, s-au prins ziarele de 2 lei si au inceput sa imi preia articolele de pe blog, sa le semneze si sa le puna cate un titlu bomba, ca sa isi ia si ei un ban cinstit.
Tot aici a intrat in viata mea si comunitatea de mame online. Si va spun sincer, aici am avut un mare soc. Cata dezbinare, cat radicalism, cate certitudini de fapt.  Apropo de asta, ultimul episod din razboiul laptelui mi s-a parut cel mai socant.  Am asistat la linsajul unei doamne care indraznise sa spuna cum ca alaptatul poate fi dificil uneori.  Sa ajungi sa faci psihanaliza pe Facebook pe marginea unui post scris de o doamna, sa ajungi sa povestesti conversatii private doar de amorul artei....Brrrrr.... Prea departe, pe cuvant. M-am lasat si de subiectul copil, l-am mutat intr-un spatiu privat. Dar pentru ca in mare parte fac lucruri cu Smaranda, pentru ea, mi s-a dus o mare parte din subiecte.
Poze iarasi, nu prea mai pun, ca de, le iau ziarele despre care vorbeam mai sus si le si marcheaza ca fiind ale lor.
Vacante avem de 2 ori pe an, insuficiente asadar pentru a tine un blog in viata.
Carti? Da, citesc, dar la fel, nu atit de multe, din pacate, ca sa tina acelasi blog in viata.
IN fine, probabil ca sunt si eu total lipsita de inspiratie, dar uneori ma intreb daca nu e pacat de blogul asta. Si daca nu e mai simplu sa il inchid. Va rog, nu imi spuneti scrie, ca scrii asa frumos, ca stiu si eu adevarul :))
Update: ca nu de alta, dar asa fac de obicei, intai zic, pe urma ma gandesc. De inchis nu il inchid, pentru ca e bun rau la cazurile in care e nevoie de ajutor. Si cu ocazia asta va multumesc inca odata celor care va stiti acolo, undeva.