luni, 31 decembrie 2012

La multi ani

PEntru ca imi place la nebunie Marina And The Diamonds, e noua mea descoperire- stiu, tarziu- va doresc multa sampanie. Sa aveti un an frumos si bun



sâmbătă, 29 decembrie 2012

Adevarat sau fals

Eu puteam sa il iubesc la nebunie si sa ma straduiesc din rasputeri sa-l inteleg si sa-l sprijin, dar nu puteam fi o privire proaspaa si un zambet proaspat dupa 5 ani. Nu puteam fi nouă

Asa incepe sfarsitul relatiei dintre Ernest Hemingway si sotia din Paris. Sau cel putin mie aici mi se pare ca incepe sfaristul. Pentru ca da, aici incep probabil multe sfarsituri. Nici pentru Brad Pitt Angelina Jolie, dorita si adorata de barbatii lumii, nu mai este nouă.  Nu mai are cum sa fie. Poate ca acest nouă  explică de fapt multe dintre despartirile care ni se par ciudate. Vai, a lasat-o pentru una si urata si proasta sau neinteresanta sau necitită sau prost imbracata....Nici macar nu conteaza probabil. Conteaza doar ca e nouă .
So, doamnelor si domnilor, cat de importanta e noutatea? Sau e importanta noutatea? E uneori cea mai importanta? Poate ea sa schimbe totul, chiar daca de fapt nu inseamna nimic?

vineri, 28 decembrie 2012

Scurte momente ale zilei de astazi

Statul m-a dat in judecata si ma someaza furios sa platesc o amenda pe care am platit=o. Noroc ca in mizeria din masina mea pastrez si amenzile si chitantele, de obicei nu sunt atit de ordonata.  Acum, eu, contribuabilul, as dori sa stiu cat a costat sa imi trimita scrisoare, sa faca hartiile de trimitere in judecata  si cine trebuia sa comunice ca am platit amenda pe loc. In plus, am trimis- asa cum mi-au spus- dovada platii pe un mail, dar nu stiu daca au primit-o, am sunat pt confirmare dupa ora 12.00, nu mai raspundea nimeni. Firesc, doar e 28 decembrie.

O doctorita mi-a pus dupa o consultatie de 5 minute un diagnostic horror. Dupa inca o jumatate de ora, o alta doctorita nu a pomenit nimic despre posibilul diagnostic horror. Prefer sa o cred pe a doua. Oricum, cele 2 vizite facute azi imi arata ca n-am gresit mare lucru nemergand la doctor de o gramada de vreme. Tot la capitolul asta, nu inteleg de ce trebuie sa fiu racita intr-una din putinele zile cand copilul e plecat si puteam sa ies linistita seara, fara stresul trezitului de a doua zi.

joi, 27 decembrie 2012

Make a wish

Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita
Nu mai vreau sa fiu racita

marți, 25 decembrie 2012

Cel mai bun cadou

E intotdeauna cel mai iefitn si cel pe care il cumperi din intimplare, de prin supermarket.

Poveste de Craciun



Acum mai bine de 3 ani, aproape 4, va povesteam despre familia Florescu. Familia care l-a adoptat pe Stefanut, un baietel bolnav de leucemie. Atunci, in martie 2009, familia Florescu se lupta sa stranga fabuloasa suma de care avea nevoie copilul pentru transplant. La momentul acela suma s-a strans, Stefanut a facut transplantul, n-a reusit, au fost cativa ani pe care i-au petrecut mai mult prin Italia....Stefanut are nevoie de un nou transplant, dar cel putin pentru moment e cat poate fi de bine. 
Merge la scoala, aseara a venit Mos Craciun la el....E un copil care a avut o sansa datorita parintilor sai. Nu le-as spune adoptivi, pentru ca au dovedit ca sunt mai parinti decat multi altii.....
De ce va povestesc azi, de Craciun, despre familia Florescu? Pentru ca m-am reintilnit virtual cu ei anul acesta, in campania pentru Mos Nicolae de la Fundeni. Pentru ca domnul Florescu a donat si carat si s-a ocupat de o gramada de lucruri in campania asta. Pentru ca mi-a aratat inca odata ca oamenii buni muta muntii din loc. Pentru ca Stefanut si familia lui au mers si ei la Fundeni, la serbare, ca sa fie alaturi de alti copii bolnavi. Pentru ca familia Florescu e un exemplu clar ca Mos Craciun exista.
Poate ar trebui sa invatam mai multe de la ei....

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Tips and tricks din diverse domenii

Nu stiu daca v-am povestit vreodata, dar eu ma tund si vopsesc de o viata la Anca. Anca a lucrat in Antena si pe urma si-a deschis propriul salon.
V-as recomanda-o pe Anca oricand, oriunde, pentru orice eveniment. Si va spun dupa muuulte experiente mai mult sau mai putin reusite. M-am tuns, coafat si vopsit cam la toti stilistii din Bucuresti, in cele mai cunoscute saloane si de fiecare data ma intorc la Anca. Pentru ca imi face niste combinatii de culori like no other, pentru ca ma tunde perfect de fiecare data, pentru ca are cea mai buna mana la coafat. Am fost verde, mov, rosie, neagra, gri, cenusiu, toate nuantele lumii, toate facute de ea.




Anca e genul acela de persoana pasionata de ce face, se duce pe la toate congresele de profil, are foarfeci de la Vidal Sassoon, idei, imaginatie, curaj si cam tot ce ii trebuie pentru stilista perfecta. O gramada de poze gasiti aici. Eu va mai spun doar ca a  coafat-o si pe Principesa Margareta :)

******
Petreceri de copii. La recomandarea colegei mele Naty, i-am facut anul acesta ziua Smarandei la Happy Planet. Departe rau de noi, dar merita efortul. Au fost 14 copii, nici nu i-am simtit. Locul e mare, au o gramada de lucruri de facut pe-acolo, programul unei petreceri e foarte bine dozat, nu apuca sa se plictiseasca nicio secunda.

*****
Tot pentru copii, dar evident si pentru adulti, va recomand torturile Cristinei Cotorceanu. Al nostru a fost cu Angelina, la cererea sarbatoritei. Dar pe pagina de Facebook gasiti o gramada de modele care mai de care mai frumoase.


Mie mi-a placut si asta foarte mult. Plus, uitati-va la briose, sunt geniale. 

*****

Tot mancare, de adulti. Anul asta cozonacii ii luam de la Bacania Veche. Si Prosecco tot de acolo.  Plus, ultima descoperire in domeniu, Dulce de Leche. N-am mancat in viata mea ceva mai bun. Sau poate ca am mancat, caramel au beurre sale, dar la noi nu e, asa ca dulce de leche ramane.

miercuri, 19 decembrie 2012

Cantec de dragoste

Sa fie mandra de ea
Sa nu aiba regrete
Sa fie iubita
Sa fie sanatoasa
Sa aiba noroc
Sa stie sa rada
Sa stie sa planga
Sa fie frumoasa
Sa fie desteapta
Sa se bucure de viata
Sa citeasca
Sa calatoreasca
Sa se distreze
12.38. 3 ani si-o minune.

marți, 18 decembrie 2012

duminică, 16 decembrie 2012

Lista de cadouri

Bijuteriile Sno Of Sweden. Eu le-am descoperit recent, azi le gasiti la Atelierul lui Mos Craciun, la Palatul Cesianu, in rest  incercati aici. Sunt extrem de interesante si moderne.
Tricourile Antante, vi le-am mai recomandat cred, si-au diversificat foarte mult colectiile, desenele, modelele, materialele. Eu ma bucur sa vad asta, au devenit una dintre sursele mele preferate de cadouri nu doar pentru Craciun. Sunt acceptabile ca pret, sunt semnificative ca mesaj, sunt deosebite, nu sunt pe toate drumurile si in toate cluburile.  Le gasiti aici

Tot tricouri, dar pentur copii, gasiti aici.  Mie mi-a facut pentru ziua Smarandei tricou cu Angelina Balerina, pasiunea vietii ei. E un personaj nu foarte mediatizat, asa ca nu gasesti pe toate drumurile ca fel de fel de obiecte cu Hello Kitty. 
La jucarii sunt consecventa, tot de la Ookee ma aprovizionez. Dar va recomand si cartile de la Ushborne Books, le gasiti aici. Eu am luat destul de multe, sunt unele cu carioci care se sterg, refolosibile, destepte, logice, frumos colorate, imi pare rau ca nu sunt si in romana. Poate mai incolo, cine stie.
Pentru oameni mari iubitori de jucarii, incercati Big Boys Toys
Alte recomandari?

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Mica zana

Ca Smaranda e o teatragioaica stiam demult, nu stiam insa ca se manifesta si pe scena.
A fost azi prima serbare la gradinita, unde am mers cu o gramada de emotii. De parinte prost si lipsit de incredere in propiul copil. Ca o sa se sperie. Ca n-o sa vrea sa stea pe scena. Ca n-o sa ii spuna poezia Mosului. Ca si ca si ca si ca.
De dimineata, copilul avea si el emotii. Ca sa ma duc cu ea pe scena. Ca ii e frica de Mos. Ca si ca si c.a....
Bun, ajungem la locul faptei si practic dispare. Reapare direct pe scena, cuminte, pe scaunel. Unde a stat nemiscata pana s-au strans toti. Emotionata da, clar, pentru ca avea o fata extrem de serioasa. Dar nu speriata. Si oricum, foarte prezenta. La cantecele i se auzea vocea perfect, la poezii la fel, si-a indeplinit toate partile de rol perfect. Iar la Mos a fost momentul ei de glorie. A fost prima strigata, s-a dus, i-a spus ca are aproape 3 ani, ca vrea sa se faca zana cand va fi mare, plus poezia tare, raspicat si foarte foarte jucat. Talentata, zau
E cu siguranta un mare merit ale educatoarei lor, teacher Emilia, o femeie absolut senzationala. Initial copiii nu au stiut ca se pregatesc pentru serbare, au invatat poeziile ca atare. Apoi cand au aflat ca e serbare acasa n-au spus mai nimic, asa ca nu discutam despre repetat acasa. etc. Cam toti au fost relaxati, niciunul nu a plans, niciunul nu a plecat de pe scena, nu s-au speriat de numarul mare de straini, au fost absolut perfecti.
Uf, a trecut si asta :)

miercuri, 12 decembrie 2012

Imunitate, Murphy si altele

Copilul a inceput gradinita. Mama e racita non stop. Dar non stop. Daca nu imi curge nasul, tusesc, daca nu tusesc am urechile infundate, daca nu am urechile infundate imi curege nasul si tot asa.
A inceput la scurt timp dupa ce am propovaduit calitatile Echinaceei, pe care o luam eu cu rezultate de ceva ani in lunile cu R. Dupa ureche, fireste, ca ce romanca sa fiu eu daca nu m-as trata dupa ureche si dupa google.
E, uite ca m-a tradat Echinaceea imediat dupa ce am convins multa lume ca e cea mai buna din lume si ca viata fara ea nu e viata.
Am primit incurajari calduroase de la mame cu mai multa experienta. Care zic ca nu, nici la anul n-o sa fie mai bine, ca sunt multi virusi care nu ne-au vizitat inca. Si ca evident, vor si ei sa vada ce si cum si nu pot rata ocazia unei opriri si prin casa noastra.
Ii asteptam cu zambetul pe buze.
Si pentru ca sunt o freceventa clienta a farmaciilor in ultima vreme, nu pot sa nu constat cum toate medicamentele scumpe se dau la liber, iar cele ieftine doar cu reteta. Vezi algocalminul, de exemplu. Nu e un studiu cu statistici, e doar o constatare personala.

sâmbătă, 8 decembrie 2012

The network

Adica partea buna. Pe care ma tot tin sa o scriu, dar cred ca e momentul sa se intample si asta.
Am postat des cazuri umanitare, la unele am si facut ceva concret, pe altele doar le-am pus aici si dat mai departe, au venit in perioada in care ba nu aveam timp, ba eram plecata, ba, ba, ba.
Exista insa oameni, cativa, pe care nu ii cunosteam si de care nu auzisem vreodata, care au raspuns de fiecare data. Fara sa le cer, fara sa ii trag de maneca. Pur si simplu pentru ca asa au vrut ei si au simtit ca trebuie sa se implice.  Doua exemple: Simona Irimie si Vaca Verde. Uite, acum ca scriu, imi dau seama ca habar nu am cine e de fapt in spatele pseudonimului Vacii Verzi
Ce s-a intamplat acum, pentru Mosul Nicoletei a depasit, din punctul meu de vedere, orice asteptari. A fost o mobilizare generala atit de mare, cu atit de multi oameni care au vrut sa faca ceva, incat la un moment dat am crezut ca nu o sa ma descurc cu toate cele.
Am primti zeci de mailuri de la oameni necunoscuti, care au donat sume mari de bani intr-un cont oarecare, pentru ca nu, nu avem un cont oficial. Si au avut incredere ca nu imi iau pantofi din ei (of, desi as fi putut :))
In plus, cine a promis ca face ceva, a facut de la A la Z. Editura Prut, de exemplu, care ne-a facut o oferta senzationala de carti pentru copii. Din oferta respectiva, a mai existat si o contributie a lor, plus ca le-au adus pachet la noi, nu am mai umblat dupa ele pe drumuri. Pentru ca da, una dintre marile probleme e colectarea lucrurilor. A mai fost Candice, o doamna cu parul rosu, care si-a adunat propriile carti de prin librarii ca sa ni le aduca. Si a mai venit cu 2 sponsorizari importante, tot pentru pachete.
Au mai fost fosti sau actuali colegi, care s-au organizat prin redactii si au adus cutii pentru copiii de la Gogosari, frumos impachetate si cu fundite, ca sa aiba si oamenii aceia o bucurie. Am taiat orasul, din Ghencea in Mogosoaia, ca sa strang lucrurile pentru familiile care nu au nimic. Ati fost de acord sa mutam o parte din bani tot pentru familiile acestea.
The Network e compusa din oameni. Prietene din copilarie cu care nu m-am vazut de decenii, dar care au aparut acum, ca spiridusii mosului. Prietene cu care nu apuc sa beau o cafea, dar cu care m-am vazut acum, pentru o cauza buna. Soti trimisi cu pachete la Antena, fara sa stie prea multe despre sacii pe care ii cara. Ana, Ada, Oana, Roxana, Ioana, Fifi, Adriana, Corina, Stefania, Octavia, Simona, Carmen, Dana, va stiti voi, care sunteti.