luni, 18 februarie 2013

Confesiuni. Prima recenzie din Valluntar

Confesiuni e prima carte pe care mi-am dorit-o, dupa ce am citit o recomandare a Loredanei Modoran de la All.
E o carte pe nu o lasi din mana dupa ce te apuci de ea. E o carte in stilul american, care vorbeste foarte mult despre familiile disfunctionale si despre efectele acestui tip de familie asupra copiilor. O tema iarasi americana foarte la moda. Parinti alcoolici, casatoriti cumva dintr-o intimplare, care isi varsa nervii, frustrarile si esecurile asupra copiilor.

@Am crescut intr-o casa in care iubirea lipsea. Nici eu, nici fratele meu, n-am fost vreodata sarutati sau imbratisati. Pe parintii mei ii ingrozea faptul ca eram buna la invatatura, caci se temeau sa nu devin o tocilara, o paria. Casatoria lor a fost un dezastru si au ajuns amandoi alcoolici. (...) Intr-un fel, ar trebui sa le multumesc, pentru ca daca ar fi fost niste parinti buni, probabil ca n-as fi devenit scriitoare. Asa, am avut material de lucru din plin. Doua dintre romanele mele au fost publicate, iar cel de-al doilea, Winners and Losers, a ajuns pe lista de bestselleruri a L.A. Times in prima saptamana de la aparitie. Am ocupat posturi de conducere in agentii publicitare din patru orase. Vreme de cativa ani, am lucrat in industria de film. Insa cand am devenit agent literar, nu numai ca mi s-a schimbat radical viata, dar m-am schimbat si eu. Confesiunile reprezinta drumul pe care l-am avut de parcurs pana aici - unul lung si plin de peripetii.“ @

De data asta este povestea reala a lui Jodie Rhodes, agent literar in California. Care devine agent literar dupa ce trece prin mari agentii de publicitate, are relatii cam cu toti sefii ei si reuseste sa realizeze campanii cu adevarat spectaculoase.
despre Jodie Rhodes cititi mai multe aici
Despre carte sunt multe de spus. Desi stilul nu e neaparat preferatul meu, arata o stare de fapt a societatii americane. Pentru ca acolo se vorbeste cel mai deschis despre acest tip de familie despre care scriam un pic mai sus. Despre constrangerile sociale, cu toate ca aparent inexistente, care traiesc insa in educatia primita de generatiile mai varstince. Despre conventiile sociale- nu ne imprietenim cu cei din alte categorii decat noi, pentru ca ne facem de ras.

Si astept comentariile voastre. La 15 comentarii, Valluntarii All planteaza un copac. Campania e sprijinita, pe langa editura, si de cei de la Romsilva.

23 de comentarii:

Mihaela Alexandrescu spunea...

Am scris si eu despre "Confesiuni" in cadrul campaniei. E o carte care m-a relaxat si mi-a placut. Au fost cateva pasaje care m-au cam plictisit (cele in care se vorbea prea mult despre munca) iar finalul nu a fost cel pe care mi l-as fi dorit. Dar na, fiind autobiografie...si finalul e mai ca in viata si mai putin ca in filmele americane :D

Monis spunea...

Am si eu o prietena iesita dintr-o familie disfunctionala, care spune despre sine ca a ajuns unde a ajuns (bine ca pozitie sociala si bine profesional) tot 'datorita' parintilor. Brrrr. Desi ma ingrozeste subiectul, tot m-ai facut curioasa.

spor la cartea 2. si la copaci!

Karioka spunea...

Multumesc pentru recenzie, Maria, si pentru participarea la campanie. Mi-ai trezit interesul atat fata de cartea citita de tine cat si fata de Valluntar.

Maria Coman spunea...

monis- ti-o imprumut cu cea mai mare placere
ina- campania e foarte foarte tare
mihaela- mmm, pe mine nu m-a plictisit, i s-a parut ca pe alocuri a sarit prea repede

OANA DESPA spunea...

Cum nu am mai putut sa ma inscriu in campanie din motive de lene de scris pe blog, e cazul sa sustinem plantarea de copaci altfel. In plus, m-ai convins. Poate imi fac timp sa citesc mai mult in timp ce mamicesc.

Maria Coman spunea...

oana- iti dau eu teanc, daca vrei

hoi polloi spunea...

Cartea suna promitator, recenzia ta m-a dus cu gindul la Corectiile lui Franzen. O sa o caut!

Roxana spunea...

suna interesant ce spui, desi subiectul familiei americane moderne nu a reusit sa ma prinda pana acum. am incercat sa citesc freedom si n-a mers. Oricum ma amuza cum imaginea din literatura difera radical de cea de la hollywood:d.

Kadia spunea...

Am citit despre confesiuni la Mihaela Alexandrescu si mi-am zis ca trebuie s-o citesc. Vreau doar sa termin cartile incepute si este prima pe lista pentru urmatoarea lista de lecturi. Mi se pare interesanta si in acelasi timp scandaloasa. Chiar sunt curioasa.

ileana spunea...

Maria, mi-ai starnit interesul :) Am sa caut si eu cartea s-o citesc. Dupa ce termin teancul de pe noptiera :)

Laura spunea...

Si pe lista mea e cartea asta, alaturi de multe altele... Mie imi plac mult biografiile, mai ales ale unor persoane care mai traiesc, pentru ca am convingerea ca daca povestea e cu "final" nefericit (si pun final in ghilimele pentru ca nu exista final propriu zis), ele isi pot crea o alta poveste, cu un final fericit, mai au timp pentru asta, povestea lor inca se mai scrie. Pe de alta parte, citesc cu sufletul la gura si biografii de persoane care nu mai exista de multa vreme, mai ales ale unora mai putin cunoscute. Si eu am o biografie in cadrul campaniei, abia astept sa ma apuc de ea.

Maria Coman spunea...

hoi polloi- frazen e unul dintre preferatii mei. nu e chiar acelasi lucru aici, insa
roxana- mm, nu, si la hjollywood se vorbeste la greu despre familii disfunctionale, cred ca ei au inventat terapia :))
ileana- daca te hotarasti iti trimit eu
laura- culmea, eu nu sunt un mare fan al biografiilor, mai ales cele contemporane, dar asta mi-a placut
kadia- nu e scandaloasa. adica mie nu mi s-a parut.l pana la urma nu mai traim in epoca in care te maritai la 18 ani si traiai cu primul sot toata viata

Claudia spunea...

Pare interesanta cartea mai ales ca povesteste viata autoarei. Se pare ca lista mea de carti pe care imi doresc sa le citesc creste vazand cu ochii :)

Victoria spunea...

Maria am citit si eu cartea..este geniala..multumim pentru ca ne impartasesti atat cat poti tu din experientele tale :)

Ana M spunea...

Am fost si eu la un pas sa aleg cartea asta pentru recenzie, dar m-am razgandit in ultimul moment. Pare totusi interesanta.

Florin Morosan spunea...

Mi se pare a fi o carte foarte interesantă și captivantă.
Din păcate autoarea a avut noroc că s-a realizat și asta datorită părinților care erau alcoolici și mai știu eu cum.
Alții nu au nici pe jumate norocul ăsta.
Oricum, din ce ai scris, cartea e de citit.

Ioana spunea...

Adaug cartea pe lista mea de asteptare:) M-ai facut curioasa.

Cristina s World spunea...

Multumesc pentru recenzie!

dulceameacasa spunea...

Nevoia il invata pe om. Trebuie sa fie si caracterul potrivit, dar cred ca e o carte motivationala pentru cei care repeta "nu pot pentru ca..." Multumim Maria!

Fata de pe plaja cu ganduri spunea...

Autobiografiile nu au fost pana de curand un punct de atractie pentru mine, insa incep din ce in ce mai mult sa-mi schimb parerea. felicitari pentru recenzie, si pe mine m-ai facut curioasa!

copilarim spunea...

Pana la urma depinde de om, conjuncturi.. noroc .. soarta (daca vrei) cum ajunge cineva dintr-o familie disfunctionala.

Felicitari pentru recenzie - mi-a placut sa o citesc. Si spor la plantat copaci:)

claus web spunea...

Unii oameni ajunsi la o anumita varsta raman marcati de lipsa de afectiune din copilarie, si nu reusesc sa se realizeze din cauza acestui complex sau greutate pe suflet si din minte. Altii, se ambitioneaza si isi croiesc drumuri de succes in cariera, insa trairile emotionale sufera neimpartasirea sau neintelegerea lor din partea celorlalti. Altii, acceasi categorie, dar care reusesc sa-si accepte trecutul au o cariera frumoasa si o viata personala destul de echilibrata.

ilda76 spunea...

:) Ieri am scris si eu recenzie pentru aceeasi carte!
Imi place ca tu ai abordat o maniera obiectiv, eu am tratat intr-un mod ceva mai subiectiv, mai personal!

Mult spor la plantat copacei!

Ilda
Lavender Thoughts