vineri, 5 iulie 2013

About colors of love


Azi as vrea sa va prezint o doamna de la care am invatat ca o rochie frumoasa trebuie sa fie facuta din materiale de calitate. O doamna de la care am cumparat o rochie galbena, desi nu mi-as fi imaginat vreodata ca voi purta in viata asta o rochie galbena.


 E vorba despre Cristina Lepadatu, fosta corporatista, actualmente stilista

Pai, daca e sa incep de la origini, adica de la originea noii mele vietii...  Aceasta a fost fi-miu.  De ce el?  Pentru ca, dupa cele 6 luni cat mi-a luat sa ma prind cum sa am grija de el, alaturi de mine si de familie, am inceput sa am ganduri de introspectie in cautarea fericirii mele.  Am iesit un pic din costumul de hamster eficient in sistemul corporatist, suficient de mult timp incat sa incep sa gandesc, sa ma gandesc, mai profund la mine, la ce ma entuziasmeaza pe mine, pana la radacini.

Si ce am aflat?  Am aflat ca nu stiu!   Asta era bine, ca inainte credeam ca stiu.  Ei, era o parte din mine stia ca ma cam mint, dar era mai comod asa.

Deci, m-am apucat sa caut... si mi-au aparut tot felul de cursuri in cale, care mai de care mai creative... pictura pe sticla, pe panza, pe tricouri, creare de bijuterii, amenajare si decoratiuni interioare... si tot asa.

Dupa ce am facut diverse de "filmul" acesta, am ajuns in sfarsit la o concluzie.  Mie imi plac culorile si texturile vii si fluide.

Super.  In sfarsit un raspuns.  Ei, si acum ce fac cu asta?  De unde o apuc si cum fac din asta un business functional in care sa se bucure si alti oamenii de "bucuriile" mele?

Cum nu am gasit raspuns, am lasat-o sa se coaca si... m-am intors la munca mea de toate zilele, in corporatie.  Unde am devenit, din nou, foarte "ocupata si importanta"....

Dar ceva fierbea totusi pe la colturi.

Eu imi tot facem, pe la diverse croitorese, haine dupa sufletul meu, adica feminine, colorate si din materiale fluide, adica din acelea care se unduiesc pe langa corp si te si mangaie in timp ce arati si foarte bine.  Imi tot luam multe si alte materiale pe care croitorii nu prea faceau fata sa le faca.

La un moment dat, mi-am dat seama ca am strans foarte multe materiale si nu prea pot sa le lucrez pe toate pentru mine, ca ar fi prea mult chiar si pentru nevoile mele de femeie.

Cam in acelasi timp, imi dadusem mie si Universului un ultimatum ca in vacanta de Craciun din 2011 sa-mi fie clar daca sa dau sau nu curs acestei pasiuni ale mele care parea ca ia amploare si forma mai clara.

Spre disperarea mea, nu am primit nici un semn si nici nu mi-a picat vreo "fisa" clara in sensul ca daca sa sar sau nu in necunoscut.

Asa ca luni, pe 3 ianuarie 2012, m-am intors la birou.  Si, stupoare!  Mi-am dat seama ca primisem de fapt raspunsul la intrebarea mea.  Ma astepta aici...

Am incercat sa ma apuc de lunga mea lista cu lucruri de facut, au inceput sa sune telefoanele...  Atunci mi-am dat seama cam am ajuns la capat.  Simteam ca am ajuns la un punct in care pur si simplu nu mai vroiam sa mai fac nimic din astea.  Mi se consumase toata energia pe care o aveam de dat in acel loc si nu mai ramasese nimic.  Asa ca, am facut singurul lucru pe care-l mai puteam face. Mi-am dat demisia.

si ... DUPA

La inceput a fost Desert... Adica, am cazut intr-o faza de blegie si de lipsa de sens... ca doar nu ma mai fugarea nimeni, nu avem nici un termen limita si nu-mi cerea nimeni raportul cu ce am facut si ce voi mai face!    A durat ceva timp, mai precis vreo 2-3 satamani, pana am inceput sa ma misc dupa cum imi venea mie.  Imi imaginez, acum, ca eram ca cei care au fost intr-un accident si nu si-au putut misca picioarele o perioada, iar apoi, a trebuit sa-si dezvolte noi muschi si noi mecanisme ca sa invete sa mearga din nou.  Cam asa a fost si la mine, doar ca nu in planul fizic.

Am inceput incet sa merg pe picioarele mele, pe noile mele picioare :-)

M-am intalnit cu prieteni, am vorbit de ideile mele, am cautat materiale, am cautat croitorese, am cautat solutii la lucruri mici si mari...

Si in mai, intr-o seara frumoasa pe o terasa in Herastrau, niste prieteni dragi, de la Asociatia ROI, mi-au propus sa-mi organizez eu prima colectie de haine "dupa sufletul meu" ca ei imi pun la dispozitie un etaj din vila unde era sediul lor, adica cateva camere pe Schitul Magureanu... si-mi fac repede si un logo si un site.

Si uite asa, a inceput Furtuna :-)

Asa, pe repede inainte, am lansata prima mea colectie, a Colors of Love, Your clothes to love, pe 7, a 7a, 2012.



Si se pare ca am gasit si lume la fel de frumos-nebuna ca si mine, care sa vina dupa materiale colorate si vara si iarna, cu falduri fluide si cu forme feminine care le arate precum femeile frumoase care sunt.


Ea e Cristina si o gasiti aici

Un comentariu:

ZARA spunea...

Maria, daca vrei detalii despre "bulibaseala" de la inscrierea pentru liceu iti pot oferi amanunte.
Conform metodologiei elaborata de catre Minsiterul educatiei, institutia condusa de catre Remus Pricopie s-a angajat sa publice in data de 4 iulie ora 12 rezultatele examenului de capacitate. Respectiva lista este esentiala pentru inscrierea copilului la liceu, tinand cont de faptul ca in acest an subiectele de la capacitate au fost mai usoare, fapt ce a facut ca mediile copiilor sa creasa comparativ cu anul trecut (media de la examenul de capacitate detine o pondere de 50% din media de admitere la liceu). Pentru a bifa o optiune trebuie sa stii exact mediiile obtinute de copii in acest an la examenul de capacitate, precum si numarul de elevi din provincie care vor opta pentru un liceu in Bucuresti. In acest fel, te poti incadra intr-o plaja mai mare de optiuni, pentru a nu avea surpriza ca la final sa nu fi repartizat computerizat la un liceu pe care l-au dorit ca prima optiune. Daca ne luam dupa mediile de admitere de anul trecut, acestea nu au o relevanta, tinand cont de ce ti-am explicat anterior.
Din aceste motive, nu poti inscrie copilul in cunostinta de cauza. Normal ar fi ca intarzierea sa genereze prelungirea termenului de inscriere, insa nimeni nu da semne ca ar vrea acest lucru.

In plus, o alta idiotenie este urmatoare: fisa de inscriere a elevului la liceu trebuie semnata atat de catre parinte/tutorele legal al candidatului, cat si de catre candidat. Numai ca un candidat la liceu are varsta de 14 ani, astfel ca el nu are capacitate de exercitiu deplina, ceea ce face ca semnatura sa sa fie nula de drept. Numai ca daca copilul nu este de fata la inscriere sa semneze fisa respectiva elaborata de Minister, si se afla in imposibilitatea de a fi prezent (e in spital, a plecat in vacanta etc), parintele nu poate inscrie copilul.
Totodata trebuie sa iti spun ca Brosura (ghidul) de inscriere la liceu trebuia inmanat elevilor si parintilor inca din luna mai a acestui an. Din motive nestiute, acest Ghid a fost distribuit abia inainte cu o saptamana de sustinerea examenului de capacitate.

Si inca ceva: fiica mea a luat la examenul de matematica media 9,90 pentru ca la corectare nu s-a tinut cont de faptul ca a folosit o metoda corecta, dar alternativa, care in mod normal trebuia punctata. Culmea ea a fost depunctata desi a rezolvat corect un exercitiu, iar altii care au respectat solutia stricta elaborata de inspectorat au fost punctati, desi solutia oferita de inspectorat era gresita! Am vrut sa fac contestatie, insa mi s-a spus ca desi s-ar putea sa obtina 10 la recorectare, cele 10 sutimi nu vor fi luate in calcul. Asa ca nu am depus contestatie. Ulterior, am aflat insa ca metodologia elaborata de Minister imi permitea sa fac contestatie si in cazul in care fiica mea ar fi luat 10 la recorectare, nota finala ar fi fost 10, nu 9,90. Insa nicaieri nu a fost explicat/publicat acest lucru

E o batjocura ce se intampla!
Cu stima,
Ovidiu Zara (0732444147, 0751299089)