sâmbătă, 6 iulie 2013

Viata a la familia Ewing



Ioana, fosta colega de scoala generala, sta in Dallas. N-am mai vazut-o de 20 de ani, dar mi-a scris sa ne povesteasca ce e de vazut in orasul lui JR Ewing. Plus despre San Antonio, un orasel despre care nu stiam nimic, dar pe care l-am cautat cu ocazi asta si pare genial. 



Am ajuns in Dallas printr-o pura întâmplare. Se făcea prin 2000 ca soţul meu (pe atunci prietenul meu) era la cursurile de master la automatică. Unul dintre profesorii lor a întrebat într-o zi la curs daca ar fi cineva interesat sa plece la doctorat in State. Au fost doi studenţi care si-au manifestat interesul, si in câteva luni au si plecat spre... ai ghicit, Dallas. Dupa un an  s-a întors in tara in vacanţă, ne-am căsătorit, iar in toamnă, dupa ce am terminat si eu cu licenţa, i-am urmat calea. Intre timp, el se mutase la Austin, dar am revenit in scurt timp in Dallas impreuna.
Multi dintre prietenii noştri cu mentalităţi (mai) europene au iubit Austinul mai mult decat (n-au iubit) Dallasul. Experienţa mea personală de acolo nu m-a facut sa îl îndrăgesc in mod deosebit, desi înţeleg sarmul oraşului universitar, mai cosmopolit, mai eclectic si mai cochet decat Dallasul. Cu siguranţă e si mai aproape de stilul european de viaţa si oamenii sunt un pic mai sofisticati (cultural, intelectual). Dar cum eu nu am reusit sa descopăr aspectele astea in scurta si intunecata mea şedere acolo, nici nu m-am îndrăgostit de oraş aşa cum poate ar merita-o.
Austinul este capitala politică a Texasului, dar, as zice eu, si cea educaţională. Houston este in schimb cel mai dezvoltat dpdv economic. Metroplexul (adică ansamblul Dallas, Fort Worth si oraşele limitrofe lor) este a doilea ca mărime dupa Houston. In ultimii 30 de ani Dallasul s-a dezvoltat foarte mult, dar este un oraş foarte tânăr (dupa standarde europene).
Ca sa iti dau si niste repere numerice, Dallasul si oraşele lui limitrofe (neincluzand si Fort Worth cu satelitii lui) aveau cu 5-10 ani in urma in jur de 2,5 milioane de oameni, deci cam cat Bucureştiul. Texasul e ca suprafaţă cam de 3 ori cat Romania. Poate si de aceea toate oraşele texane au o caracteristică in comun: dezvoltarea pe orizontală, ca spaţiu sa ne facem toti case mai e, slavă Domnului, iar benzina la noi e inca ieftina, mai ales la cat de aproape suntem de rafinariile din Houston.
In Texas (cu excepţia Austinului, care am stabilit ca "follows a different drumbeat") este aproape imposibil sa trăieşti fara a avea o maşină. Sau, mai bine zis, daca nu ai maşină eşti cam mort. Sistemul de mijloace de transport in comun face Bucureştiul sa para un model demn de urmat :), trotuare nu prea există, iar distanţele pana... oriunde sunt semnificative. Pana la cel mai apropiat magazin noi avem cam 1 km si asta pentru ca am ales in mod special casa si in funcţie de criteriul unei relative apropieri de magazine (tip mega image, adică au mancare, ceva cosmetice si alte chestii de casa gen detergenţi, hârtie igienică etc.). Pana la serviciu avem cam 8 km fiecare, dar asta este absolut norocos. La fostul serviciu mergeam 25km dus si tot era foarte aproape comparând cu alţi colegi cade aveau si 60 km dus.
In plus faţă de distanţe, de lipsa transportului in comun bine pus la punct si de lipsa de trotuare (sau poate tocmai din cauzele astea), este absolut neobişnuit sa vezi oameni, pietoni pe stradă. Sa iti dau un exemplu: vin ai noştri in vizită la noi. Noi, ziua, la lucru. Ei decid sa plece la plimbare prin cartier. Ei bine, in mai putin de jumatate de ora au oprit lângă ei nu mai putin de 5 maşini, inclusiv una de poliţie, sa ii întrebe daca sunt bine, daca totul este in regulă, daca nu cumva au păţit ceva si au nevoie de ajutor. Aici ori eşti pe stradă cu treaba (lucru in grădina, alergat, plimbat catel) ori esti in masina. Oricum, e ciudat sa fii pe stradă îmbrăcat altfel decat pentru activităţile enumerate mai sus.
Intre toate oraşele texane, San Antonio are un mix de elemente care îl face absolut adorabil. Pentru 3-4 zile, ai ce face si ce vedea in zona. Ce îl face atât de special este cursul unui rausor care trece prin mijlocul orasului, rausor care a fost amenajat in scop evident turistic. Spun evident pt combinatia dintre elemente pentru toti de toate vârstele si posibilităţile: un soi de bateaux-mouches la scala mult mai mică (si canalul e mult mai mic decat chiar si Dâmboviţa noastra), ratele grasane cu boboceii lor, care înoata nestingherite, fac scufundari si care fac deliciul trecătorilor, in general, nenumăratele terase pline de flori, culoare, muzică, veselie, amfiteatrul cu trepte/bănci acoperite cu muşchi pe care te poti aşeza liniştit sa urmăreşti o reprezentaţie data pe scena de pe malul celălalt al canalului, podul care seamănă cam tare cu un altul celebru din Veneţia (da' na, acum ce sa facem, pe texani nu-i da creativitatea/simţul artistic/bunul gust afară din casa), dar mai ales oportunitatea de a te plimba tu cu propriile tale picioare de-a lungul malurilor, toate astea te fac sa nu regreţi nici un moment din ziua sau dupaamiaza sau seara respectivă.



sursa foto: http://www.tripadvisor.com/Tourism-g60956-San_Antonio_Texas-Vacations.html

Niciun comentariu: