joi, 29 august 2013

Ce sa nu faceti in Franta

Nu va enervati pentru ca nimeni nu depaseste viteza legala. Ei stiu ca administratorul strazilor nu pune degeaba restrictie de 30, ca la noi. Si nu amplaseaza treceri de pietoni in curbe. Legiuitorul a stiut el ce a stiut cand a facut asta, asa ca ascultati-l.
Nu claxonati, nu taiati fata. O sa ii speriati pe ceilalti soferi, care nu stiu ce e aia, in marea lor majoritate. Daca cineva se baga in fata voastra, fara un acord prealabil, e pentru ca la ei acordul e tacit, nu in functie de nervii unuia sau altuia.
La restaurant, nu va enervati daca dureaza o ora pana va vine mancarea. Nimeni nu se grabeste.
Nu va asezati singuri la ce masa vi se nazare, caci de multe ori pot sa fie rezervate fara sa fie pus ceva pe masa
Nu incercati sa grabiti lucrurile. Nimic nu se va schimba vreodata in sensul asta. timpul are alt ritm, nu puteti sa il stricati.
Nu mancati la fastfood, dar asta stiti deja.
Si, fara nicio legatura, proudly introducing Second Person. Proudly, desi usor dezamagita, caci ei exista demult, eu am avut revelatii abia acum. 

6 comentarii:

Anonim spunea...

Da, că veni vorba de trafic...
Îmi amintesc că unul dintre cele mai impresionante momente ale zilei, aşteptând în staţia de autobuz pentru a merge la serviciu, era să privesc nesfârşita coloană de maşini, ce se perinda, în ritm alene, pe drumul dinspre suburbii spre centrele industriale şi de business.
Mergeau toţi constant (cred că undeva pe la 35 - 40 km/h). La fiecare intersecţie se aplica regula fermoarului (pe rând, câte unul, de pe fiecare din străzi, intra în coloană), fără a se utiliza niciun fel de semnal sonor sau vizual.
Şi cum, uneori, stăteam şi câte 20 - 30 de minute, în staţie, aveam ce privi.
Nu-mi venea să cred că există ceva atât de firesc şi armonios, fără prezența vreunui dirijor, doar prin participarea civilizată a conducătorilor auto.
Dacă mai pun la socoteală şi maşinuţa simpatică a lucrătorului de la salubritate care, în fiecare dimineaţă, se prezenta conştiincios să adune orice urmă de mizerie sau chiar frunze uscate, tabloul era unul de o seninătate ce şi acum îmi trezeşte sentimente pe care nu le-am experimentat vreodată în România.
Şi, toate acestea, într-o zonă situată între un cartier de locuinţe şi un parc industrial - o porţiune de câţiva kilometri unde nici măcar nu existau trotuare. Exista doar o scurtă alee, de la ieşirea din parcarea pensiunii unde eram cazat, până la staţia de autobuz, nu mai mult de 20 de metri. Eram, practic, în câmp.
Iniţial, mi s-a părut puţin bizar să-l văd pe cel care făcea curăţenie, într-o zone unde nici măcar nu existau pietoni. Mirarea mi-a fost completată, în momentul în care am sesizat că, odată la câteva zile, cineva venea şi tundea iarba ce creştea pe ambele părţi ale străzii.
Apoi, uşor - uşor, am înţeles că e normal. Toţi acei oameni care se perindau, în fiecare dimineaţă şi apoi, la întoarcere, în fiecare după-amiază, treceau printr-o zonă care, chiar dacă nu era o pajişte cu flori, sau un alt peisaj de vis, constituia, totuşi, un loc plăcut, care te binedispunea. Şi, pentru asta, merita eforul de a o menţine curată.

carmen spunea...

La intrarea de pe lateralele autostrazilor sau 4 voies cum le spune aici normal trebuie sa cedezi trecerea dar aici toate masinile de pe banda 1 trec frumos pe banda 2 sa iti faca loc sa intri pe autostrada..de lucrul asta si acum sunt fascinata, chiar daca au trecut cativa ani de cand traiesc aici..nu mai zic de altele care nu se aseamana deloc cu cele din Romania..de exemplu curatenia si tunderea ierbii scurt peste tot tot timpul..balarii? nici in pustietate nu vezi decat daca is aranjate intr-un anume fel..trebuie sa vezi, sa intelegi, apoi totul e cat se poate de normal.

Anonim spunea...

Intr-adevar, foarte diferit de la noi...nimeni nu se enerveaza, lumea zambeste, se simte nevoia lor acuta de comunicare, de prieteni, de conversatie si mai ales au cate 3-4 copii la care nu urla nimeni niciodata, indiferent de ce nazbatii fac, indiferent daca dau jos mafa din raftul magazinului sau se aseaza in strada pe asfaltul ud; si copii sunt foarte veseli, zimbesc dac-i privesti, ca dealtfel si parintii lor.....

Anonim spunea...

pai daca totul e minunat in franta ,de ce nu va mutati acolo?

Anonim spunea...

Ooo, ce m-aş mai muta acolo...
Dar, vezi tu, boala românului, lipsa de arginţi!

Anonim spunea...

Un reportaj ce iti da de gandit:
http://www.youtube.com/watch?v=aaioSMrNFUQ