vineri, 23 august 2013

Valea Loarei. Lectia despre paine si vin

As putea sa scriu romane despre mancarea francezilor, despre ce, cum, cat, cand si unde mananca. Nu plecati in vacanta in Franta cu gandul ca va veti putea macar mentine greutatea. Asta daca sunteti macar un pic gurmanzi. In cazul meu picul ala e de fapt mult, asa ca imi asum in orice vacanta dezastrul de dupa.
Provence a fost o experienta de neuitat, Bretania la fel, cu scoicile ei si caramel au beurre sale, Valea Loarei a fost si ea intr-un mare fel. S-o luam cu inceputul.
Dimineata mancam la 2 boulangerii in centrul vechi. Deschise alternativ, una duminica, una lunea, pe urma ceva program comun, in fine, dubios in stilul frantuzesc. La ambele era coada dimineata, pentru ca localnicii veneau cu cosul de cumparaturi sa isi cumpere o jumatate de bagheta. Mai intrezaream pe-acolo niste salata verde, ceva mezeluri si nelipsitele branzeturi.


La prima dintre brutarii aveau cel mai bun sandvis cu sunca. O sunca mult mai curata decat cele pe care le gasesti la noi, o bagheta crocanta si doar un pic de unt. Cat sa mearga bine. Tot aici am mancat cea mai buna tarta cu nectarine din lume. Nu sunt neaparat un fan al patiseriilor, dar aici iti venea sa cumperi cam tot ce era prin rafturi. Briose, tarte cu zmeura si capsuni, quiche-uri care mai de care mai cu branzeturi de capra, somon, spanac...Nicio legatura, daca va intrebati, cu ce gasiti in Bucuresti la magazinele de profil.
La cea de-a doua aveau cred 20 de feluri de paine. Cu nuci, cu branza si rosii, cu patrunjel, integrale, negre, albe, lungi si elegante, grasune si pline de stafide...Aveau si stand de desgustare.

 Un cosmar, in principiu, te saturai doar din degustat. aici erau si croissantele mai bune, mai usoare. Poate de-aia mancari 3-4 odata fara sa iti dai seama.  Brutaria se numeste Hardouin, cealalta,  la doua magazine distanta, au bonheur des Gorumandises.
Cafeaua, la orice terasa de langa. Nimic spectaculos.
Pranzul, din nou, doar intre ore fixe. Daca mergeti in zona, verificati meniurile, uneori sunt variante ideale. Ca de exemplu in Amboise, unde exact langa castel, la un restaurant numit cred Leonardo da Vinci, meniul de 19.50 euro inseamna aperitiv- eu mi-am luat ceva local, pvoestesc imediat, scoici si desert- mousse au chocolat, pour moi :)). Bineinteles, mergea si assiette de fromage, dar ne-am impartit si am reusit.
Mancati coq au vin, mancati rata, mancati scoici...Apropo, portiile de scoici sunt absolut imense. M-au dovedit, ceea ce nu s-a mai intimplat vreodata pana acum, de obicei mi se par prea mici. Mancati terinele locale, de pui, de rata, de porc, la fel, senzationale. Incercati aperitivele locale, unele seamana cu ale noastre de pe vremuri, un fel de carne in grasime cu un gust perfect. Incercati cassuollette, o mancare cu rata, carnati locali si fasole. Mancati miel. E cel mai fraged.
Beti vin. Rosu sau rose de Chinon. Alb de Sancerre. Beti vinurile la pichet, sunt excelente, niciodata nu au parut dubioase sau pastilate. Si nici nu va doare capul dupa.
Beti Kir petillante. E kir-ul lor obisnuit, de mure, de afine, de piersici, doar ca e combinat cu vin spumant. Un fel de Prosecco, cred ca Vouvray se numeste. Senzational. Bun si la aperitiv, bun si la desert. Apropo de desert, aici era alta drama. Caci ce sa alegi intre assiette fromage, mousse au chocolat si creme brulee. Acea creme brulee cu crusta crocanta, nu crema noastra de zahar ars. Sa le mananci pe toate, da, stiu, ceea ce am si facut.
Un sfat, de final. De fapt doua. Sau trei. Nu incercati sa  nu respectati orele de masa, veti muri de foame. Mergeti la restaurant cu o ora inainte sa va fie foarte foame, dureaza mult pana vine mancarea. Si 3, daca mergeti la Le bouchon tourangelle in Tours, nu va luati meniul gurmand, decat daca mancati 2 persoane. Gargantua cred ca l-a inventat. 

3 comentarii:

Anonim spunea...

eu deja salivez
Mihaela

cassady spunea...

pe bune ca imi saliveaza papilele gustative numai din citit :)

cassady spunea...

pe bune ca imi saliveaza papilele gustative numai din citit :)