miercuri, 25 septembrie 2013

Ne lamentam sau facem ceva. Despre gradinita si scoala

E plina lumea onlainistica zilele astea de lamentari parintesti pe teme de gradinite si scoli. La gradinite inteleg ca la stat e interzis sa stai cu copilul sa se acomodeze, ca nu te lasa educatoarea. CA deh, ea asa a invatat, ca plodul se educa cu lacrimi. Si ca se invata el, plange o luna doua si se obisnuieste. Plus obisnuitele cumparaturi de inceput de an. Ca le trebuie perdele, scaune, mese, cearsafuri, paturi, laptop, televizoare, cani de apa. Na, ca la orice casa noua, doar ca la gradinitele noastre fiecare an e de casa noua.
La scoala e jaf la propriu. Rechizite, uniforme, diverse optionale, habar n-am, ca n-am ajuns inca acolo, dar deduc ca sumele sunt mari. Plus ca acolo incepe circul cu afterschool-ul, ca trebuie sa dai copilul la afterschool-ul invatatoarei, ca altfel ii da note mici. Plus meditatiile care si alea incep din 1-4, nu ca pe vremea noastra cand faceai si tu un pic pentru admitere intr-a 12-a si gata. Nooo, acum meditatiile merg paralel cu scoala. Plus cadourile pentru doamna. Imi povesteau recent niste parinti ca strangeau bani sa ii ia invatatoarei o masina. Say what? O masina, da,da, una la mana a doua, ceva.
E, eu nu inteleg treburile astea. Deloc. Nu inteleg de ce mamele accepta sa isi lase copilul in urlete si lacrimi. Sunt absolut convinsa ca daca s-ar agita un pic, nu le-ar obliga nimeni sa faca asta, pentru ca nu are cum nimeni sa te oblige sa iti lasi copilul in lacrimi si disperat. Nu inteleg de ce parintii accepta sa cumpere perdele, scaune, mese, termopane si asa mai departe pentru gradinite. Sunt sigura ca daca s-ar mobiliza, lucrurile astea nu s-ar intimpla. Si cititi, va rog, povestea Laurei pe tema asta. Si apropo, inca odata, bravo Laura. PEntru ca daca ar fi mai multe Laure printre parinti, nu s-ar putea asa.
Eu nu stiu inca ce vom face cu scoala Smarandei. Poate o sa ne ingroape si pe noi sistemul. CA daca o sa fim singurii care o sa spunem nu, nu stiu daca voi avea nervii sa accept ca ea are note mai mici doar pentru ca nu e la afterschool-ul la care trebuie. Poate o sa mergem pe sistemul privat, chiar nu stiu si mi-e greu sa zic deocamdata, n-am studiat inca problema indeaproape. Ce stiu insa e ca nu voi ceda din prima si ca ma voi stradui sa ii conving si pe ceilalti ca nu e in regula asa. Si ca daca noi, ca parinti, acceptam, atunci nu mai avem niciun drept si nicio pretentie.

19 comentarii:

Mihaela spunea...

Intr-o oarecare masura ai dreptate, insa in cea mai mare parte, nu. Am fost profesoara o vreme, am renuntat din motive lesne de inteles. Stiu din experienta si stiu si din relatarile colegilor mei de lucru actuali, care sunt parinti, ca de cele mai multe ori nu se cere nimic, parintii incurajeaza foarte tare acest sistem cu cadouri pentru profesori pentru ca au senzatia ca ai lor copii vor avea note mai mari. De exemplu, am o colega de birou care de fiecare inceput de an scolar, Craciun, 1 Martie etc suna toti parintii colegilor copiilor ei si aproape ii ameninta ca daca nu dau bani pentru cadouri, copiii lor nu vor avea note de trecere, ba ca asa e frumos, ba ca ea asa a pomenit; ea e plina de bani, ceilalti parinti poate nu, ei nu ii pasa ca ceilalti copii din clasa poate nu au bani si nu pot da, aproape lunar face cadouri in nume personal la diversi profesori, cu toate acestea copiii ei abia trec clasa; de ce oare? pentru ca pur si simplu nu ii duce capul sau nu invata nimic; atunci cand am fost profesoara nu am avut niciodata la meditatii copii care mi-au fost la clasa, au venit "n" parinti la mine sa se roage sa le iau copiii la meditatii crezand ca asa vor avea note mai mari, insa ei nu invatau NIMIC; de ce se da mereu vina pe profesori? Doar pentru ca au salarii mici si la noi in tara daca nu ai bani, esti obligatoriu si prost? De ce nu vedem ca parintii nu se mai ocupa deloc de copii, ii educa prost, ca ei stiu totul si nu mai trebuie sa invete de la profesori (am avut "n" exemple la clasa de copii de clasa a cincea, a sasea, care imi spuneau ca ei nu vor sa scrie ce le predau pentru ca stiu deja, au facut la meditatii si oricum ce le predau eu nu le foloseste la nimic - ti se pare normala o asemenea atitudine?)
Am un mare respect pentru tine ca om de televiziune, iti citesc blogul, imi place, imi place foarte mult si blogul sotului tau, insa aici chiar nu cred ca ai dreptate. Parintii exagereaza in a-si rasfata copiii, poate ar fi mai bine sa ii cocolosim mai putin, sa le explicam ca e bine sa invete, sa munceasca, sa lase tabletele acasa, sa aiba activitati care sa le placa, sa le consume energia intr-un mod frumos si apoi sa dea vina pe profesori pentru ca la Bac au notele pe care le au. Si poate ca ar fi bine sa ne dam copiii la scoala de langa bloc si nu sa ii purtam cate doua ore pe zi in masina si cand ajung la scoala sau inapoi acasa sa nu mai fie in stare de nimic pentru ca sunt prea obositi. Parintii au senzatia ca daca dau copiii la o scoala cu renume, ei nu mai trebuie sa faca nimic. Total gresit, mai bine ii dai la scoala fara asa zisul renume, dar ii inveti sa fie responsabili.

P.S. Fiecare alege pentru el, insa din proprie experienta spun ca sistemul de invatamant public e inca mai bun decat cel privat, cu extrem de multele probleme pe care le are si asa defect cum e. Am lucrat, am putut face diferenta, insa, repet, fiecare alege pentru el si copilul lui.

Mihaela

Maria Coman spunea...

Mihaela- sunt de acord cu ce spui. ma gandeam chiar sa completez, da, cred ca parintii incurajeaza, multi chiar propun, tocmai ca sa se simta linistiti ca au facut tot ce au putut. nu, nu si-au incurajat copilul sa invete, dar au platit ceva si au sufletul curat. mna...

Anonim spunea...

problema e din cate am vazut eu in practica mai ales a parintilor.... si a mentalitatii ca invatatoarea e suveranul absolut caruia trebuie sa i te supui fara cracnire deoarece ea il va produce pe micul einstein pe care il visezi de cand te-ai intors de la maternitate.... or, daca te gandesti ca el, copilul trebuie sa evolueze normal , ca nu e einstein , ca iti pui niste targeturi normale gen sa citim sa socotim atunci tu ca parinte esti relaxat si atunci nu te mai supui suveranului ci il ajuti sa faca din scoala o corvoada mai placuta.... asadar parintii sunt in majoritatea lor de vina pentru ca sistemul s-a modelat si dupa cerintele lor intr-un fel... peste tot in lume la scoala gratuita consumabilele sunt de regula achizitionate de parinti ca si alte dotari de confort...
cred ca parintii nostri nu au fost atat de disperati sa fim einstein, nu au alocat timpul pe care noi il alocam copiilor nostri si nu am avut atatea ocupatii departe de dorintele noastre... trebuia sa ducem gunoiul sa ne facem lectiile si sa fie ordine in camera...
copii nostri ies asa nu din sistemul de invatamant care nu e perfect ci din dorinta noastra de parinti de a ne dovedi ca am produs un einstein...iar cand copilul nu vrea sau nu poate sa ie asa blamam sistemul ca ii pune sa faca ecuatii de gradul doi in clasa a treia...
daca am spune invatatoarei TOTI ca noi ne dorim copii fericiti si care sa vina cu placere la scoala si care sa stie doar sa scrie corect sa vorbeasca corect si sa faca socotelile din programa - a se vedea cuprinsul manualului de mate, nu zice de ecuatii, astea se fac din dorinta doamnei de a produce einsteinii doriti de parinti, ar face si sport cand e in orar, ar face si lectura si ar fi lasati si sa alerge in curtea scolii...
iar pentru ca toate astea trebuia sa poarte un nume li s-a spus invatamant privat :)
mama lui andrei

Mihaela spunea...

Stiu ca intelegi lucrurile din multe puncte de vedere, Maria. Si ma bucur ca esti deschisa catre ambele variante, am citit acum si ce spune Laura si sunt perfect de acord. Trebuie sa incurajam responsabilitatea, munca, placerea de a face ceva si nu sa platim pentru ceva la care oricum am avea dreptul.

Mihaela

Oana spunea...

si eu cred ca multi parinti incurajeaza treaba asta din ratiuni de ei stiute, cert este ca daca s-a ajuns sa facem cadouri masini problema e deja la noi, parintii..
povestea laurei e de dat mai departe, da. la cat mai multe laure!

Anonim spunea...

Eu cand l-am dus la gradinita pe Vladut nu l-am lasat in lacrimi, am stat cu el in brate, pe hol pana cand el decidea singur ca e timpul sa intre. Nu am stat niciodata mai mult de 30 de minute, durata a scazut treptat pana la "Mami, pleaca odata" si a durat cam 3 luni acomodarea. Una dintre educatoare a venit o data sa-mi zica ca plange si se calmeaza dupa ce intra, dar a vazut ca eu sunt hotarata sa fac cum cred eu ca e bine si m-a lasat sa fac cum vreau. Nu am simtit nici macar o clipa ca sunt judecata, ca ei cred ca nu fac bine, ca il cocolosesc. Pur si simplu am facut cum am vrut si ei n-au avut nimic de zis. Partea buna e ca Vladut s-a acomodat, ii place, merge cu incredere si zambetul pe buze, fata de alti copii care plang chiar si la grupa mare.
Legat de bani, parintii au o mare vina in propagarea comportamentelor absurde de care vorbesti. Nici macar nu e vorba de "tot ce e mai bun pentru copilul meu" ... e pur si simplu vorba despre faptul ca ei, PARINTII, nu vor sa fie mai prejos, nu vor sa creada cealalti parinti ca ei nu-si permit cea mai scumpa plastilina sau costume noi de serbare in fiecare semestru. E vorba de stima de sine a parintilor, daca ma intrebati pe mine :).

Elena

Oana spunea...

dar si mie imi e frica sa nu ne inghita sistemul asta in atatia ani de scoala, recunosc, uneori chiar foarte frica

cccris spunea...

As adauga: sa-i invete sa citeasaca de drag.
Am auzit o replica de la un copil de cls a 8-a: "si eu citesc: what's up!", cica e un fel de Facebook. Asta a fost replica lui cind a auzit ce facea copilul meu de 13 ani acasa: citea o carte care ii place.
Sint multe de zis!
Cauta toti cele mai renumite scoli, unde se bat o groaza pe loc, unde se intra cu multi euro si unde se dau multi euro ca sa il pastrezi in aceea scoala. La ce ii foloseste asta copilului? Cum il formeaza ca om? Ce fel de om? Nu-i mai important sa-si gaseasca fiecare vocatia? Sa fie indrumati spre ce au ei talent....
Asa m-am saturat!
Nu aud in jurul meu decat la ce scoala sa il dau pe cel mic in cls 0!!! O adevarata nebunie, se duc si al juma de ora de casa ca nu stiu ce scoala e in top 3 pe oras. Uff!

cccris spunea...

din pacate nu isi permit toti invatamantul privat si nu ne ramane decat se ne luptam cu ce putem

Maria Coman spunea...

mama lui andrei- true, ca de obicei. dar invatamantul privat nu e accepsibil tuturor. ei bine, dupa mine, cei care raman la stat ar tb sa reactioneze altfel

Maria Coman spunea...

oana- si eu am frica asta, sa stii. si inca foarte mare
elena- da, e vorba despre noi ,despre parinti, in mult mai mare masura, dar cu efecte asupra lor, asupra copiilor

Gabi spunea...

N-am dat un leu pentru cadoul invatatoarei pentru ca m-a scos din papuci o mamica - inspector ITM - care a zbierat sus si tare ca "asa e obiceiul". A vrut sa ii punem bani in plic, pe urma s-a dus sa o intrebe ce cadou vrea. Invatatoarea a zis robot de bucatarie, madama mamica a cumparat robot de 850 de lei si s-a trezi ca pune bani din buzunar, ca suma stransa initial nu a ajuns, iar nu toti parintii au fost de acord sa mai dea ceva. N-am sa cedez indiferent ce-o fi. Si ma astept sa am surprize, pentru ca fi-miu (in clasa 1) incepe sa corecteze dezacordurile invatatoarei... Sper sa obiceiul asta sa aiba de suferit cata vreme scade presiunea pe notele din timpul scolii, iar la admitere vor conta numai in proportie de 25%, fata de 50% pana acum. Am intrat in comitetul de parinti, pe scoala, asa ca vor avea de furca cu mine...

Oana spunea...

Cred ca “mama: din mine este cea care va scrie aceste randuri...

D-na Coman, nu e chiar jaf la scoala. Iar daca sunt scoli unde e jaf, este pentru ca parintii dau voie acestui lucru sa se intample. Mi-as dori sa vad parinti responsabili care sa zica – “stop, nu dorim acest lucru", fiindca in ziua de azi scoala tine cont de parerile parintilor. Da, copilul are nevoie de foarte multe lucruri si scoala nu este datoare sa cumpere rechizite/uniforme copiilor. Ii poate ajuta pe cei saraci, dar nu se pune problema de sponsorizari in masa. Problema este la parinti, nu la copii, si nici in totalitate, la scoala! In primul rand parintii trebuie sa stie ca un copil costa bani, inainte de a-l procrea. In alte parti se pot face chiar calcule in legatura cu banii cheltuiti, pentru mancare de exemplu: http://www.cnpp.usda.gov./calculatorintro.htm. Stiu ca suna extraordinar de pragmatic, dar poate ar fi timpul sa devenim pragmatici, caci balcanismul nu prea ne ajuta!

Parintii trimit copii la scoala, cu gandul ca scoala le baga stiinta in cap, ignorand complet faptul ca acestia trebuie sa petreaca timp considerabil in preajma copiilor lor. In orice tara civilizata asociatiile de parinti colaboreaza cu scoala/ invatatorul/profesorul pentru a-i aduce imbunatatiri (PTA - http://en.wikipedia.org/wiki/Parent-Teacher_Association ) - datorita lor multe lucruri se creeza la nivelul scolii pentru ca cei mici sa poata beneficia de o “scoala ca afara”. Cred ca toate zvonurile – cum ca se cumpara masini profesorilor, trebuie documentate. Sigur, pot exista opinii, dar in general, trebuie pus capat zvonurilor prin actiuni concrete si pedepsiri ca atare. Din pacate,in Romania, multe zvonuri nu sunt dovedite.

Copii nu trebuie sa mearga la scoala in lacrimi. In Romania, insa, scoala pentru unii incepe cumplit de tarziu. Un copil care merge intr-o colectivitate, la 6 ani, pentru prima data, este o mare greseala. De aceea va tipa si plange, dupa “bunica” in cele mai multe cazuri. Scoala (gradinita/cresa/caminul) este un loc unde copii trebuie sa mearga incepand cu 2 ani! In Romania “se tin” copii acasa un timp foarte indelungat pana la prima experienta educationala/scolara.
In legatura cu meditatiile, sunt absolut necesare! Sistemul educational, in ultimii ani, si-a coborat standardele intocmai pentru a face ajustarile necesare pentru ca toti copii sa poata beneficia de o “educatie de baza”. Oriunde in lume e la fel. Fiindca altfel ii “pierzi pe multi dintre ei pe drum”. Si atunci cobori standardele pentru a-i putea invata pe toti “lucrurile de baza” si cei care doresc sa invete suplimentar pot beneficia de meditatii. Pentru ca invatamantul nu mai este ca pe vremea “noastra” si nici societatea ca atunci! Si eu cred ca viitorul “bun” al unui copil este intr-o scoala/gradinita particulara – atentie, care sa fie non-profit insa!!!

Imi place foarte mult titlul! Da, trebuie facut ceva! Parintii sunt cei care trebuie sa inceapa prin a se autocorecta... din multe puncte de vedere!

Anonim spunea...

Cred ca “mama din mine” este cea care va scrie aceste randuri.
D-na Coman, nu e chiar jaf la scoala. Iar daca sunt scoli unde e jaf, este pentru ca parintii dau voie acestui lucru sa se intamaple. Mi-as dori sa vad parinti responsabili care sa zica – “stop, nu dorim acest lucru”, fiindca in ziua de azi scoala tine cont de parerile parintilor. Da, copilul are nevoie de foarte multe lucruri si scoala nu este datoare sa cumpere rechizite/uniforme copiilor. Ii poate ajuta pe cei saraci, dar nu se pune problema de sponsorizari in masa. Problema este la parinti, nu la copii, si nici in totalitate, la scoala! In primul rand parintii trebuie sa stie ca un copil costa bani, inainte de a-l procrea. In alte parti se pot face chiar calcule in legatura cu banii cheltuiti, pentru mancare de exemplu: http://www.cnpp.usda.gov/calculatorintro.htm Poate ca suna extreme de pragmatic, dar cred ca ar fi timpul sa devenim, caci balcanismul nu prea ne-a ajutat.
Parintii trimit copii la scoala, cu gandul ca scoala le baga stiinta in cap, ignorand complet faptul ca acestia trebuie sa petreaca timp considerabil in preajma copiilor lor. In orice tara civilizata asociatiile de parinti colaboreaza cu scoala/ invatatorul/profesorul pentru a-i aduce imbunatatiri (PTA - http://en.wikipedia.org/wiki/Parent-Teacher_Association ) - datorita lor multe lucruri se creeza la nivelul scolii pentru ca cei mici sa poata beneficia de o “scoala ca afara”. Cred ca toate zvonurile – cum ca se cumpara masini profesorilor, trebuie documentate. Sigur, pot exista opinii, dar in general, trebuie pus capat zvonurilor prin actiuni concrete si pedepsiri ca atare. Din pacate,in Romania, multe zvonuri nu sunt dovedite.
Copii nu trebuie sa mearga la scoala in lacrimi. In Romania, insa, scoala pentru unii incepe cumplit de tarziu. Un copil care merge intr-o colectivitate, la 6 ani, pentru prima data, este o mare greseala. De aceea va tipa si plange, dupa “bunica” in cele mai multe cazuri. Scoala (gradinita/cresa/caminul) este un loc unde copii trebuie sa mearga incepand cu 2 ani! In Romania “se tin” copii acasa un timp foarte indelungat pana la prima experienta scolara.
In legatura cu meditatiile, sunt absolut necesare! Sistemul educational, in ultimii ani, si-a coborat standardele intocmai pentru a face ajustarile necesare pentru ca toti copii sa poate beneficia de o “educatie de baza”. Oriunde in lume e la fel. Fiindca altfel in “pierzi pe multi dintre ei pe drum”. Si atunci cobori standardele pentru a-i putea invata pe toti “lucrurile de baza” si cei care doresc sa invete suplimentar pot beneficia de meditatii. Pentru ca invatamantul nu mai este ca pe “vremea noastra” si nici societatea ca atunci. Si eu cred ca viitorul “bun” al unui copil este intr-o scoala particulara – atentie care sa fie non-profit insa!!!
Imi place foarte mult titlul! Da, trebuie facut ceva! Parintii sa se autocorecteze din multe puncte de vedere.

Niki Vranceanu spunea...

Invatamant privat finantat prin sistemul voucherelor!

Niki Vranceanu spunea...

Invatamant privat finantat prin sistemul voucherelor!

danplux spunea...

La şcoala administrată de primărie (ca să nu zic de stat)unde a început clasa I copilul meu, în sala respectivă de clasă avuseseră cursuri - anterior - două grupe de elevi, de-a IV-a şi de-a VIII-a.
Nu vreau să o descriu, dar arăta cu totul altfel decât cea cu care erau copiii obişnuiţi la grădiniţe. Iar impresia asupra lor ar fi fost groaznică. Deci, am fost nevoiţi să facem ceva (învăţătoarea şi părinţii), astfel încât la începutul anului şcolar să îi poată primi cum se cuvine.
În orice caz, TOTUL se plăteşte, fie la stat, fie la particulari.

danplux spunea...

La şcoala administrată de primărie (ca să nu zic de stat)unde a început clasa I copilul meu, în sala respectivă de clasă avuseseră cursuri - anterior - două grupe de elevi, de-a IV-a şi de-a VIII-a.
Nu vreau să o descriu, dar arăta cu totul altfel decât cea cu care erau copiii obişnuiţi la grădiniţe. Iar impresia asupra lor ar fi fost groaznică. Deci, am fost nevoiţi să facem ceva (învăţătoarea şi părinţii), astfel încât la începutul anului şcolar să îi poată primi cum se cuvine.
În orice caz, TOTUL se plăteşte, fie la stat, fie la particulari.

Anonim spunea...

Stiu despre ce vorbesti pentru ca si eu trec prin aceeasi situatie neplacuta. Exceptand momentele in care pur si simplu sunt prea obosita sa bag de seama toate aceste drepturi incalcate, in general ma evidentiez intr-o maniera nu prea pozitiva atunci cand particip la sedintele de grup. Pur si simplu nu pot sa ma abtin daca vad in jurul meu cerinte nefondate, a caror menire este pur si simplu de a umple buzunarele anumitor persoane aflate in functii avantajoase. Educatia copilului meu primeaza, motiv pentru care aleg sa ma preocup de fiecare detaliu legat de acest aspect.