luni, 9 septembrie 2013

Pentru N

Draga mea, nu stiu ce sa iti spun.  Stiu ca e egoist, dar chiar nu stiu. De cand am primit mesajul de la tine ma gandesc ce as putea sa iti spun.
Ma gandesc ce as putea sa iti spun tie, celei careia i-a pasat atit de mult de copiii altora, incat ai facut pentru ei ceea ce mamele lor nu au facut.
Tie, celei care si-a dat atit din suflet pentru copiii altora.
Nu inteleg, nu cred ca voi intelege niciodata si cred ca de fapt nu e nimic de inteles aici. Am fost convinsa ca totul va fi bine. Ti-am si spus, in toata perioada asta ca o sa fie bine. Ca e greu la inceput, ca sa fie bine pe urma. Nu putea sa fie altfel. si uite ca a fost. Nu stiu ce sa iti spun, N. Decat ca ma gandesc la tine, la voi, la ea. Si ca daca as putea, ti-as lua toata durerea. 
Sunt sigura ca Sofia iti va zambi si te va ajuta ea sa mergi mai departe. Sunt sigura ca Sofia zambeste.

5 comentarii:

Tudor Marian spunea...

E trist... foarte trist! Nu am crezut nici o clipa ca se va intampla asa ceva! E peste puterea mintii noastre sa intelegem de ce! Inteleg doar ca Dumnezeu i-a pregatit pentru ce avea sa se intample si mai stiu ca Dumnezeu este iubire! Poate ca avea nevoie de inca un ingeras...

Tudor Valentina spunea...

De fapt cred ca toti avem acelasi sentiment de cand am aflat aceasta vestea,nu vom gasi niciodata cuvinte ca sa putem alina durerea lor,ma rog lui Dumnezeu sa le dea multa forta si sa le fie alaturi in aceste momente dificile

Maria Coman spunea...

Valentina, si eu sper sa treaca cu bine peste, dar as vrea sa pot sa fac ceva pentru ei

Tudor Valentina spunea...

Si eu as vrea sa pot face ceva,gandul acesta ma macina inca de cand am aflat dar din pacate nu putem face noi mare lucu,nu putem decat sa ne rugam pentru ei si sa le respectam durerea,am avazut multi parinti care pana la urma au pierdut copii si a fost foarte greu sa le fiu alaturi cumva dar acum este si mai greu deoarece cel care pierde copilul este cineva drag mie si pentru care as face orice numai ca sa fie bine,cu cateva luni in urma sora mea a trecut cam prin aceiasi situatie iar N a fost aproape de mine si ma ajutat foarte mult prezenta ei caci a fost singura cu care reuseam sa vorbesc deschis despre ce simteam asa ca pot sa spun ca sunt datoare fata si cu acest lucru.Cred cu tarie ca Dumnezeu o sa le dea ajutorul necesar caci noi nu prea putem sa facem mare lucru,decat sa le fim aproape la nevoie.

daniela spunea...

Maria, nu cunosc ce s-a intamplat in acest caz, stiu, dar, probabil ca zilele acestea Dumnezeu trebuie sa fi avut nevoie de multi ingeri in jurul lui... Prin aceeasi drama trec si eu alaturi de prieteni buni, care si-au pierdut copilasul, in mod stupid... Tot zic ca asa a fost voia Domnului, dar e tare greu de inteles si acceptat cateodata asa ceva, cand dupa ani de chin si rugaciuni iti da un inger si dupa ti-l ia...Greu de inteles, acceptat si mai greu de gasit cuvinte si gesturi potrivite pentru saracii parinti :(. Sa aiba un drum lin, dragii de ei copilasi, atat mai pot sa zic.