marți, 10 decembrie 2013

Casa din suflet


O stiti probabil cu totii pe colega mea, Nadina Campean. E fata aceea frumoasa care prezinta stirile diminetii, impreuna cu Marius Ionita. Intr-o dimineata, Nadina mi-a spus povestea asta : 


Pentru Dorin, Mădălina şi Emanuel urmează primul Crăciun fără mama lor. S-a stins din viaţă acum şase luni, când l-a adus pe lume pe fratele 
lor, Emanuel. Inima i-a cedat la numai 27 de ani. În schimb, bebeluşul pe care l-a născut la numai şapte luni s-a luptat şi a supravieţuit deşi 
nimeni nu-i dădea vreo şansă. Trei zile mai târziu, când Emanuel încă era într-un incubator, frații lui și-au înmormântat mama.




Tatăl lui Emanuel e convins că e o minune faptul că fiul lui a fost salvat de medici. Nu învinovățește pe nimeni pentru moartea soției sale. S-a 
resemnat și spune că așa a fost scris. Copilului nu i-a ales numele întâmplător. Emanuel înseamnă “Dumnezeu e cu noi!”



Cei trei sunt crescuţi acum de tatăl lor. Muncește, dar câștigă salariul minim pe economie, bani care se duc, în mare parte, pe medicamentele şi 
scutecele bebeluşului. A refuzat categoric să-l dea pe Emanuel spre adopție, deși mulți apropiați i-au spus că va fi mult mai ușor așa.



Locuiesc într-un sat la 37 de km de Târgu Mureş, Pogăceaua, într-o căsuţă cu o singură cameră, ce nu are mai mult de 14 metri pătraţi. Acolo au 
înghesuit două paturi mici, o masă şi un aragaz. Atât. De leagăn nu e loc, de un dulap sau jucării nici nu poate fi vorba. Emanuel ar trebui să 
înceapă să folosească un premergător acum, dar nu are unde. Hainele pe care le-au primit în ultimul timp le țin într-o ladă sub pat, iar 
alimentele afară.

Mădălina (3 ani) şi Dorin (5 ani) merg în fiecare zi la grădiniţă. Este “evadarea” lor, locul în care au jucării şi nu se simt pedepsiţi să stea 
aproape imobilizaţi. Râd şi se joacă împreună cu ceilalţi, se bucură de copilărie fără să-şi amintească greutăţile prin care trece familia lor. 



Sunt probabil singurele momente în care nu se vede tristeţea în ochii lor. În plus, sunt feriţi de răutatea oamenilor care văd sărăcia ca pe o 
boală. În schimb, tatăl îndură umilinţa medicilor, care de multe ori refuză să trateze bebeluşul pentru că se vede imediat sărăcia. Au stat zile 
întregi pe holurile spitalului, cu un bebeluş care ardea de febră, fără ca cineva să-i bage în seamă. După o săptămână şi-au dat seama că avea 
pneumonie şi putea muri în orice moment.

Dacă-i întrebi ce-şi doresc de Crăciun, îţi spun că ar vrea ca mama lor să se întoarcă acasă. Nici măcar Mos Crăciun nu poate face asta. Dar îi 
poate ajuta să se bucure de copilărie, să se dezvolte normal într-o casă decentă. Nu-şi doresc decât un spaţiu în care să poată pune un leagăn 
pentru Emanuel, un dulap în care să-şi ţină hainele primite şi unde să se poată juca. I-au scris lui Moş Crăciun şi speră să primească vestea 
cea mare.



Pe scurt, pentru cine nu are rabdare, cam 15.000 de euro costa o casa pentru familia asta. Am reusit si alta data, sunt sigura ca va merge si de data asta. Pana se pune la punct campania, donatii se pot face in contul de mai jos, cu mentiunea Familia DETESAN

RO85BRDE450SV07558544500 LEI
Banca: BRD GSG SMCC
CIF 18212553
FUNDATIA MEREU APROAPE

2 comentarii:

Anonim spunea...

Cum poate fi contactat direct, d-nul Detesan? Multumesc.

Anonim spunea...

Am fost la CA VA alaturandu-ma frumoasei si generoasei activitati de stangere de fonduri pt. un gand nobil!A fost frumos ,dar trebuie continuat!Sarbatori linistite!