luni, 27 mai 2013

Ce-am (re)citit in vacanta

1. Adevarul despre cazul Harry Quebert 
Mi-a placut la nebunie. Extrem de multe rasturnari de situatie, un stil modern- care de obicei nu imi place, dar aici a mers perfect. O poveste despre multe dintre cele ce se ascund in spatele familiilor americane perfecte, in spatele eroilor de prima pagina, in spatele succesului. E un curs de literatura, e si un pic de politica, e roman politist, dar si o descriere extrem de atenta a caracterelor din micul orasel american de provincie.
Iar autorul, Joel Dicker, doar uitati-va un pic la el :)) va distruge multe inimi

2. Ultima fugara, Tracy Chevalier.  Am cumparat-o pentru ca mi-a placut foarte mult acum ceva timp Fata cu cercel de Perla. Ultima fugara n-a fost insa la fel. Tema e extrem de generoasa, ajutorul dat de albi negrilor care fugeau din sclavie. Eroina principala este Honnor, o fata venita din Anglia, quakerita, care se trezeste in America intr-o situatie pentru care nu era deloc pregatita. Oricum, nu e rea, nu e insa la fel de buna ca Fata cu Cercel de Perla
3. Sa ucizi o pasare cantatoare, Harper Lee. Pe asta am recitit-o, presupun ca ati citit-o cei mai multi dintre voi. E o carte de referinta a literaturii americane, grabiti-va sa o cumparati daca nu ati facut-o inca. E o carte de avut in biblioteca.
E, cam de atit am avut timp, ca a fost vacanta cu copil, dar mi-am amintit, apropo de eliberarea de relatiile dintre albi si negri de o alta carte despre care n-am apucat sa povestesc, Culoarea Sentimentelor in traducere romaneasca. The Help, in original, mult mai inspirat as spune. E si ecranizare, foarte buna, v-o recomand, rula pe HBO la un moment dat 

miercuri, 15 mai 2013

Stati pe aproape

Blogul e in reinventare. Revin curand, intr- o noua prezentare. Plus surprize. Suna a reclama? E reclama. Dar e adevarat. Chiar revin, intr- o noua prezentare, cu surprize cu tot

miercuri, 1 mai 2013

La Comana

Mergeam des cand eram mica. Nu imi amintesc un loc exact, imi amintesc insa atmosfera incarcata de magie asa, de la toate mlastinile acelea susuratoare, de la lebede, stufaris si copaci crescuti printre ape.
Apoi n-am mai mers, dar ori am tot citit despre o scriitoare care locuia acolo si lauda locul ori era prin niste carti de copii pomenit, cert e ca mi-a ramas in cap.
N-am mai fost de - oau, cum suna- vreo 25 de ani, am fost acum, de 1 mai. Ca detalii tehnice, drumul e relativ ok, cu exceptia unei portiuni unde e rupt de tot. E interesant ca in zona aia satele par destul de bogate, casele sunt renovate, e plin de solare, nu arata dezolant ca alte sate romanesti. PEste tot vezi panouri de finantari europene, asa ca presupun ca ceva bani au luat.
La Comana, bogatie si mai si. Curti frumoase, livezi, vaci si cai peste tot, iarasi panouri de finantare. La Manastire se renoveaza tot pe bani europeni.
Noi ne-am oprit la Casa Comana, un alt loc unde se vad investitiile. E un ditamai parcul de aventuri acolo, cu tiroliana, catarat in copaci, plimbat cu trasurile, plimbari cu bicicletele sau cu barca cu motor, barca cu vasle sau caiacul.  Gasiti toate tarifele aici Azi era extrem de aglomerat, cred   ca e mai bine intr-un week-end obisnuit, dar nici asa nu a fost obositor. Oricum, plimbatul cu barca prin una dintre cele mai mari delte din Romania a fost o experienta interesanta. Comparativ, delta Ronului, din care francezii fac milioane de euro, e cam tot ca si delta Neajlovului, cu nimic mai spectaculoasa.
Ne-am uitat si la camere, sunt in regula, in stilul romanesc usor cam incarcat, dar in regula. REstaurantul, cam dezamagire... Ciorba de cocos si cea de vacuta erau la fel, doar ca diferea carnea. Salata asortata ma asteptam sa fie din legume locale, ca tot era plin de solare, asa scria si in meniu, dar avea niste castraveti si niste ardei din Turcia de mai mare dragul. Chiftelute de dovlecei cu branza sa nu va luati, sunt niste bombe mici si tari, greu de mancat. Salata de icre e buna, inteleg ca e de la crapul locului, ca sa zic asa. Chelnerii draguti dar mancarea cam praf...Plus ca jumatate din meniu de fapt nu era. Poate, repet, a fost o exceptie, locul cu siguranta merita o a doua sansa. Sunt sigura ca sunt multe locuri de gasit prin parcul natural de acolo pe care nu le-am gasit inca, dar mai mergem.