vineri, 28 iunie 2013

Thassos. Insula romanilor

Iubesc Grecia. Iubesc marea de acolo mult mai mult decat pe a noastra, desi imi pare rau ca este asa. Iubesc vegetatia lor, iubesc florile care navalesc pente tine, iubesc oamenii, iubesc casele albe cu obloane, iubesc satele de munte curate si linistite, iubesc chiar si pisicile suvenir pe care le gasesti peste tot.
Anul trecut am fost in Lefkada, e o insula senzationala, cu inste plaje cum nu am mai vazut nicaieri in lume.
Anul acesta, pentru ca am fost si cu Smaranda, am mers in Thassos, e mai aproape, faci cam 9-10 ore pana la feribot. Noi am stat aici, . Sunt bungalow-uri asezate in susul dealului, cel mai bine e sa va duceti mai spre plaja, ca altfel e mult de mers. Am avut masa dimineata si seara, bufet ok, mancare variata, nimic de reprosat. Loc de joaca pentru copii, piscina, plaja frumoasa, umbrele, mare cu intrare lina, cam ca la Mamaia. Internet praf, in camera nici nu vedea reteaua, pe plaja, la restaurant si la terase era dupa noroc. Uneori da, uneori nu
Insula e frumoasa, noi nu ne-am plimbat prea mult, pentru ca la Makryamos le ai pe toate acolo si cand esti cu copiii e mai simplu. La pranz mancam la o taverna din port, care are si loc de joaca. Mancare senzationala, calamari, caracatite, tzatziki, saganaki, peste proaspat tot timpul. In 6, mai mult de 80 de euro pe o masa super plina si cu vin si cu sucuri si cu de toate nu am dat niciodata. Macar pentru caracatitele lor si merita sa mergeti odata pana pe insula asta.  N-am ajuns la Theologos, unde inteleg ca se mananca un miel senzational, dar poate la anul, daca vom avea chef sa pierdem o dupa amiaza pe plaja.
Marble Beach e ilustrarea perfecta a vorbei "pacat ca e locuita". O plaja mica, intre munti, se ajunge pe un drum aproape neasfaltat, o apa minunat de albastra cu pietricele albe stralucitoare...Dar plina de oameni. Era o diva pe plaja infasurata in cearsafuri care poza artistic tip fata de la pagina 5. Erau ghiolbani unul langa altul, inghesuiti ca sardelele pe prosoape, tipau, faceau glume proaste, aruncau gunoaie pe jos, na, ca tot romanul obisnuit. Caci da, majoritatea erau romani. Plus niste rusi, dar nici ei nu sunt prea diferiti de noi.
De pe  fiecare feribot care venea coborau cel putin 10 masini de Romania, asa ca va inchipuiti invazia de acolo.....
 Daca aveti chef de cumparaturi sa nu aveti sperante prea mari. Traditionalele uleiuri de masline sunt peste tot, la fel maslinele, de altfel insula e plina de plantatii de maslini. In rest, chinezariile obisnuite din toate colturile lumii. Cred ca v-am mai povestit, am gasit in Iordania sabii specifice arabilor made in China, iar grecii nu fac nici ei exceptie.

Pozele urmeaza, nu le-am descarcat inca.

joi, 27 iunie 2013

8 ani de Antena 3. O viata de om

27 de ani, primul jurnal, intr-o vineri la ora 18.00. L-am pregatit vreo 5 ore, venisem in redactie cred ca de la 12. Am schimbat, am editat, iar am schimbat, iar am editat, iar am citit, praf praf praf.....Si facusem live-uri de la Washington, New york, Paris, Bruxelles, de la accidente in mina si accidente de circulatie, de la intrarea in Nato la scumpirile romanesti...Degeaba. Bine, spre norocul meu a avut o audienta record de 0.0. Am avut si interviu in direct cu Mugur Isarescu, un om care accepta foarte greu transmisiunile live...Dar cumva asta m-a ajutat, caci era un domeniu pe care cat de cat eram stapana.
Au urmat greseli peste greseli in astia 8 ani, dileme peste dileme, zicerile celebre din casca cu "il avem pe directorul INGA"- habar n+aveam cine e INGA, ce vrea ea si de ce vorbim cu directorul. Va yic si voua, poate va trebuie vreodata: Institutul National de Gospodarire a Apelor. Aceleasi yiceri celebre "il ai pe Popescu, ia+l acum" si in timp ce eu yiceam prostii senina la televiyor ma intrebam cine e Popescu, ce vrea Popescu, ce sa il intreb pe Popescu...Popescu era un primar dintr-o comuna inundata...
Au fost multe din astea. Multe de tot. Ultima e de acum dinainte de concediu, cand fiind eu varza de oboseala si recunosc cu mintea aiurea, n-am citit subiectele cu atentie si cand mi-a zis Naty in casca cum ca decoleaza avionul eu habar n-aveam ce avion e el si ce vrea de la noi. Buun si zic ca decoleaza de la Craiova, nu stiu ce era in capul meu si de ce facusem o legatura cu Craiova, poate datorita concursului cu orasul in care se vor sarbatori cei 8 ani de Antena 3, nici macar nu conteaza. E, si aud in casca din nou, de la Toni, regizorul decoleaza din Toulouse...Ooooook, pana aici ti-a fost, da-i repede cautare pe agentii, gasesc, imi dau seama de timpenia maxima pe care o facusem si merg mai departe cu Toulouse. C'est la vie, vorba francezului. Ce am invatat insa in astia 8 ani e ca daca iti asumi greselile poti sa mergi mai departe cu fruntea sus. Si ca foarte des, un zambet te scoate din incurcatura.





As vrea- si nu ca o formalitate- sa le multumesc tuturor celor cu care am lucrat de-a lungul timpului. Sunt oameni exceptionali, am invatat meserie de la ei, am invatat impreuna, am gresit impreuna si probabil ca o vom mai face. Am invatat insa si ca impreuna putem sa facem foarte multe lucruri bune. Si ca putem salva vieti. Putem ajuta oameni. Si ca un gest mic inseamna de multe ori diferenta.


Ne vedem cum stiti, de luni pana vineri, la 11 si la 13.

Orasul cu 320 de zile cu soare pe an


Daca ajungeti in Denver, Colorado, aveti multe lucruri de vazut. Magda Cobzaru Abdel Jabbar ne povesteste de ce merita sa mergeti pana peste Ocean si sa nu va opriti doar la orasele cunoscute din filme

Stiu ca orice roman cu scaun la cap care vine sa viziteze SUA se duce in primul rand in NY, LA sau Las Vegas ca asa a vazut el prin filme. Dar in cazul in care cineva aterizeaza din greseala in Denver, sau poate a castigat la loteria vizelor si nu crede ca I s-ar potrivi stilul de viata din orasele mentionate anterior sau pur si simplu nu-l tin buzunarele, statul Colorado este un loc care cu siguranta merita vazut si apreciat. De ce?

·       In primul rand ca este o zona muntoasa care iti aminteste la tot pasul de Romania, avand cea mai mare suprafata schiabila din SUA si cele mai multe partii

·       Are cel putin 320 de zile insorite pe an, pe locul 2 dupa San Diego (da, ninge si apoi iese soarele, jur)

·       Oamenii sunt mai la locul lor, nu fitosi si artagosi ca in marile metropole

·       Tocmai s-a votat pentru legalizarea marijuanei J

·       Este in primele 8 locuri in topul “cele mai scolite orase”

Si lista poate continua.Dar sa nu va mai plictisesc si sa va spun mai bine pe unde sa mergeti si ce sa vedeti:

1.     Daca stati mai mult in zona Denverului mergeti in downtown sa vedeti zgarie norii. Nu e ca la New York, dar merita vazute, plus ca sunt muzee interesante, cluburi si restaurante de toate felurile.

Mancati in zona LoDo (partea de sud a downtown-ului) unde preferatul meu este Rioja. Cand va plimbati pe 16th St Mall fiti atenti ca sunt cam multi cersetori (deci nu o sa va fie dor de Romania)

2.     Mancarea: recomand mancarea americaneasca, simpla, doar nu ai venit pana aici sa mananci spaghetti. Asadar incearca ribs la unul din restaurantele astea si nu vei regreta: Texas Roadhouse sau Jim and Nick’s Barbeque (au cateva locatii, te ajuta Google sa le gasesti). Sau daca nu te omori cu porcul incearca steak, fie la Texas Roadhouse fie la Morton Steakhouse (te avertizez ca cel din urma e scump)

3.     La shopping recomand 2 malluri in zona Denver: Cherry Creek aproape de downtown (mai de fite asa, daca te dau banii afara din casa) si Park Meadows mai la sud. Daca te trimite cineva la alte malluri nu ii baga in seama, iarta-i ca nu stiu ce zic . Daca esti la buget mic si vrei sa incerci un outlet, mergi la Castle Rock ca gasesti marci destul de bune la preturi mai mici ca in Bucuresti

4.     Neaparat sa mergi in Boulder, asta e un orasel la poatele muntilor, cunoscut pentru faimosii Crocs, stilul de viata nonconformist si…marijuana. Ajuns acolo mergi pe Pearl St, atractie turistica cunoscuta pentru caracterele ciudate care fac tot felul de reprezentatii pe strada. Tot pe strada asta gasesti si un mega magazin Crocs, unde au mai multe feluri de incaltari decat Louboutin si Manolo la un loc.5.     Nu pleca din Colorado pana nu megi la munte, si anume la Vail, una din cele mai luxoase statiuni montane din SUA. Un orasel intemeiat de nemti, te vei simti ca in Europa si nu vei mai vrea sa pleci, si e frumos si vara si iarna (daca practici vreun sport de iarna, altfel e frig rau). Sa mananci neaparat la restaurantul Sweet Basil, nu vei regreta



       foto : http://www.normankoren.com/Boulder.htmlhttp://www.normankoren.com/Boulder.html
 
5. Nu pleca din Colorado pana nu megi la munte, si anume la Vail, una din cele mai luxoase statiuni montane din SUA. Un orasel intemeiat de nemti, te vei simti ca in Europa si nu vei mai vrea sa pleci, si e frumos si vara si iarna (daca practici vreun sport de iarna, altfel e frig rau). Sa mananci neaparat la restaurantul Sweet Basil, nu vei regreta

6.     Banuiesc ca vei vrea sa mergi pana la Aspen, dar nu merita drumul de inca 2 ore de la Vail, e pentru vedete fitoase si peisajul e cam acelasi 

miercuri, 26 iunie 2013

Invitatie la teatru

Masculin Feminin, cu Marius Manole, ajunge in curand la Constanta. Spectacolul va avea loc pe 2 iulie, la Casa de Cultura a Studentilor din Constanta. 
 E un spectacol in care granitele dintre sexe sint incalcate, mai intii cu seninatate, dupa care, cu tristete, apoi cu haz de necaz si, in toate aceste situatii, cu umor. Cam cit de puternica poate fi o iubire? La cite schimbari rezista ea? Cit de radicale pot fi schimbarile? 


O comedie la care risul e cu lacrimi… de tristete... Un spectacol despre iubire in toate genurile ei, adica masculin, feminin si tot ce incape intre acestea doua. O piesa in care iubirea n-are nevoie de nimic ca sa existe, nici macar de buletin de identitate, nici macar de data de nastere.

Lia Bugnar asigura, ca de obicei, proviziile de umor si de emotie, iar cei care le livreaza la mare arta sint Marius Manole, Andrei Aradits, Ilinca Manolache, Laura Cret, Teodora Stanciu.


Si oferta speciala: primele cinci comentarii din Constanta au un bilet gratis la unul cumparat

marți, 25 iunie 2013

Nadia Comaneci si scandalul margarinei. Sau despre ipocrizie

Buuun, ma intorc eu acasa si tot observ pe Facebook diverse reactii la ceva ce pare sa se fi intamplat cand eram plecata. Aflu ca o doamna s-a trezit revoltata caci Nadia Comaneci face o @campanie agresiva de promovare a margarinei in scoli@. Aflu ca un alt domn, jurnalist prezentandu-se, zice ca ii da Nadiei 10 suturi in fund,  dupa care sterge postarea. Si astea doua sunt suficiente pentru ca lumea sa o ia la vale si la sharuit postarea cu campania agresiva din scoli bla bla.
Buuuuun cu numarul 2. Zic ca sa caut si eu ce e cu campania de promovare agresiva din scoli si gasesc un comunicat de presa al Rama care zice ca Nadia si cu nu mai stiu cine au premiat castigatorii concursului @campioni la mic dejun@. Principial, asa, concursul pare ok, doar ca e sponsorizat de Rama si evident toate sandvisurile sunt facute cu Rama. Nu gasesc insa nicaieri nimic despre agresiva promovare a margarinei, despre cum vorbeste Nadia despre margarina si zice ca e buna si indoctrineaza copiii. Poate stiti voi unde gasesc, dati-mi si mie link-uri pls, chiar sunt curioasa.
Nu aplaud decizia Nadiei Comaneci de a face reclama la margarina. Dar e decizia ei cu ce isi asociaza numele. Daca as vedea ca se duce si le spune copiilor ca vai ce bine e sa manance zilnic margarina, poate as avea o problema. Ce nu inteleg insa sunt urmatoarele.
1. de ce s-a inflamat toata lumea acum
2. de ce nu ne certam cu scoala? De ce nu ne intrebam ce cauta campania de promovare a margarinei Rama in scoala? Unde sunt directorii scolilor.?  Nu e ciudat sa avem ceva de impartit cu Nadia Comaneci in loc sa ne razboim cu un sistem care permite asta?  Dar bineintele, e mai simplu sa pari ca duci un razboi si sa nu faci nimic. Easy like sunday morning.....

luni, 24 iunie 2013

Ce-am (re)citit in vacanta


1. Adevarul despre cazul Harry Quebert
Senzationala carte, va zic. Nu ma asteptam... Un roman politist, dar si o extrem de interesanta radiografie a societatii americane, cu falsele ei imagini si cu adevarurile suparatoare ascunse in spatele usilor aparent deschise. Micul orasel american in care se petrec toate cele descrie de fapt cam toate tipologiile existente in societatea de acolo. Gasim o tanara fiica de pastor, aparent angelica, dar probabil schizofrenica, ce se automutileaza, de fapt eroina intregii povesti. E scriitorul celebru, care la 34 de ani face o pasiune pentru aceasta adolescenta, plus personajele din jurul lor.
Si iata-l si pe autor.....Daca stiam ca a fost in Romania sa isi lanseze cartea, prima eram la autografe.


2. Ultima fugara, Tracy Chevalier 
Am luat-o pentru ca Fata cu cercel de perla a fost ani de zile unul dintre romanele mele preferate. Acesta insa nu m-a dat sincer pe spate...E povestea unei tinere quakerite englezoaice care pleaca in America, unde gaseste o lume in care se adapteaza foarte greu. Ajunge sa ii ajute pe sclavii fugari din sud, ceea ce ii creeaza probleme cu familia sotului. In fine, daca ar fi sa va recomand ceva scris de Tracy Chevalier, incercati Fata cu cercel de perla, e senzationala.
3. Am recitit Sa ucizi o pasare cantatoare, o carte pe care presupun ca ati citit-o deja. Eu o citisem in adolescenta, asa ca mi-a prins bine. E o carte pe care trebuie sa o avem in biblioteca, o carte de referinta pentru istoria literaturii americane. Si extrem de interesant modul in care sunt puse probleme grave ale societatii, dar prin ochii unui copil, asa ca par mai usor de rezolvat si de inteles.
Si in context mi-am amintit de Culoarea Sentimentelor, tot despre relatiile dintre albi si negri. Mai corect, cred, titlul in engleza, The Help. E si ecranizare, am vazut-o recent la HBO

miercuri, 19 iunie 2013

Portugalia, partea a doua


Daca o sa mergeti catre sud, catre  Lisabona, urmati drumul care o sa va duca mai intai la cel mai vestic punct al Europei, dupa cum spune si fraza scrisa pe monument” Onde a terra acaba e a agua começa”(unde pamantul se termina si incepe apa). Nu uitati sa cereti diploma ca ati fost la cel mai vestic punct al Europei, costa 10 euro. 
Continuati apoi catre Sintra, vizitati Castelul Mouros, Castelul Pena, uitati-va dupa intreaga arhitectura a acestei zone care va va lasa pur si simplu fara cuvinte A veti nevoie de minim o zi sa vizitati aceasta zona. Nu uitati de faimosul Pastel de Pena sau Pastelul de Tentugal . Sunt dulciuri traditionale locale, pe care doar aici le puteti gasi. 
Coborati apoi catre nivelul marii ,in peisaje absolut mirifice veti descoperi zona de lux a sudului Lisabonei , Cascais -Estoril, locul care gazduieste cel mai mare cazino din Europa, locul de exil al lui Carol  al II-lea si al sotiei sale Elena Lupescu .  Nu o sa mai gasiti decat o placuta in casa in care a locuit, desi se spune ca, impatimit al jocurilor de noroc isi facuse un tunel de la casa catre cazino ca sa nu mai fie vazut .
Nu uitati sa vizitati “Boca del Inferno “, un loc aproape de Cascais la tarmul oceanului unde apa izbind cu atata forta in stanci a reusit sa faca o gaura mare in stanca si sa atenueze forta cu care valurile lovesc stancile. Superb  !

Incet. incet ajungeti la Lisabona. Orasul in care nu te plictisesti niciodata,orasul in care poti face tot ce iti pofteste inima. Face legatura cu sudul prin doua poduri : 25 Abril si Vasco da Gama . Daca tot treceti podul, nu uitati sa mergeti la shopping in Forum –Montijo, centrul comercial unde veti gasi toate brandurile mari la reduceri. Este valabil pentru toate perioadele anului .
Sa ne intoarcem  la Lisabona,locul unde poti asculta un Fado (romanta portugheza) si sa bei un pahar de vin . Fado este muzica poporului, trista si expresiva, cantata se pare atunci cand femeile isi petreceau sotii sau prietenii catre corabii in drumul lor catre calatoriile de peste oceane, exprimand durerea sau dorul,  neajunsurile sau nemultumirile neexprimate in discutii. Locul ideal pentru a petrece o seara de fado este in Bairro Alto, aici toate restaurantele si tavernele au in program seri de fado. 
Intamplator o cunosc personal pe cea mai cunoscuta dintre acesti artisti, Mariza. Desi nu am fost fn al acestei muzici, dupa ce am invatat portugheza si am inceput sa inteleg ceea ce se canta pot spune ca am devenit un bun apreciator al acestei muzici. Va recomand sa auziti melodia “ O gente da minha terra” ,o muzica dedicata tutror celor care nu traiesc in tara lor de origine .
Lisabona ofera in materie de cazare preturi pentru toate buzunarele, de 25 de euro pe noapte in camere sau moteluri pana la 200-300 de euro pe noapte in hoteluri de 4 si 5 stele. Am stat in multe din aceste locuri si va pot confirma ca pana si cele ieftine sunt decente, e normal ca in facilitati nu sunt atat de bine utilate, dar pentru cine vine sa viziteze chiar este mai mult decat bun .
Sa mergeti sa vedeti zona din Belem , Mausoleul Jeronimos,Vama si daca tot va aflati aici nu uitati sa mancati celebrul si unicul Pastel De Belem, o specialitate care ca va lasa gura dulce. 
Mergeti in centrul vechi ,gustati o “girafa” (o halba de bere de 1 l), mancati zecile de antreuri care vi se ofera, faceti micile cumparaturi in aceasta zona ,gen Lipscani –Bucuresti. Daca va plictisiti, mergeti in zona Expo 98, la singurul Ocenariu construit in mediu natural, la  parcul biologic unde veti descoperi mai mult de 18000 de specii de flori si arbori  si puteti admira zona din telefericul care face rondul acelei zone . Aceasta parte (de lux)a orasului a fost termnata in 1998,iar pana in acel moment era .....o mlastina. Deci se pot face lucruri frumoase si pe anomaliiile pamantului, de aici si vorba “ omul sfinteste locul “ .
Veti gasi oameni foarte amabili, comercianti multi dintre ei insa cu mare pofta de vorba si binedispozitie. Nu uitati sa cautati in Portugalia restaurantele braziliene cu rodizio, carne la gratar de vita, pui si alte preparate care sunt unice . Platesti  in jur de 19 euro de persoana (doar pentru mancare), ti se da un card verde cu rosu si mananci pana nu mai poti. Cand te ai saturat asezi cardul cu rosul in sus si te lasa un pic, daca vrei sa continui este deajuns sa pui cardul cu partea verde in sus si ospatul continua. Va recomand restaurantul O MINIEIRO, Costa de Caparica . Este 100% brazilian si va garantez satsifactie deplina . Fara drept de reclamatie .

Imi aduc aminte cu placere un loc in nordul Portugaliei care se numeste Chaves ,unde se mananca cel mai bun miel la cuptor . Este un mic restaurant traditional , unde nu poti manca daca nu ai rezervare. 

Nu pot sa nu vorbesc despre Algarve ,zona litoralului,loc unde va puteti petreceti unul din cele mai frumoase concedii.  Aveti grija doar la apa,in general apa este rece pentru cei care sunt obisnuiti cu apa de mare . Daca prindeti apa cu temperatura de 18-20 grade ,atunci sa fiti fericiti: ati avut noroc . Conditiile oferite insa sunt de exceptie.  Exista un loc a, meu de suflet in Algarve , se numeste Armacao da Pera si un mic local, aflat la 30 de m de ocean, unde neaparat trebuie sa mergeti. La intrare  este o tava imensa cu cel putin 7 sortimente de peste proaspat ,iar proprietarul ,un batranel cu ochelari in varsta de vreo 70 de ani,  te intreaba in portugheza : “ gostas do peixe que aqui tenho? Alguma vez na vida viste isto ?” (iti place pestele pe care il am ? ai vazut vreodata asa ceva ? “). Daca il cunosti si ii raspunzi ca nu ai mai vazut asa ceva, o sa fii cel mai fericit client, pentru doar 11 euro ai sa mananci peste proaspat la gratar cum nu ai mai mancat vreodata, plus ca te vei bucura mereu de prezenta lui langa tine la masa .
Mi ar trebui sa am timp si imaginatie sa pot descrie Portugalia, nu ca tara ci ca locuitor al ei, ce pot face insa este sa va stau la dispozitie cu sfaturi si recomandari despre cum sa aveti cel mai minunat concediu, in preajma unor oameni care vor de la tine doar sa fii multumit 
Exista ceva mai frumos pentru un turist ? 

Despre Lisabona v-am povestit si eu aici 

luni, 17 iunie 2013

Colorata, maine-i gata

Fotografii mi-au facut multi oameni in ultimii ani. Unii celebri, altii mai putin celebrii. Dar ca Adi Popa nu m-a fotografiat nimeni, niciodata, jur pe rosu. Pentru ca surprinde expresii si stari, nu face doar niste fotografii din acelea sa aiba omul la portofoliu si de pus pe site si gata, ce conteaza cum sunt. V-as arata comparativ, dar nu imi vine sa republic niste esecuri :))
In poza asta eram cam foarte gravida, acum -pfffffff- 4 ani pe vremea asta. 








Adi Popa, despre el insusi : Când eram copil, mama mă ducea cu forţa la singurul fotograf din oraş să facem poze de familie. Plângeam mereu că nu vreau. Bătrânul
pozar ca să mă convingă a încercat să mă lase pe mine să fac poze şi mi-a plăcut. Aşa a început totul.
M-am indragostit prima data la 14 ani... de un smena_8. Ţin minte prima mea poză developată, primul meu film de 36 de poziţii. Amştiut atunci că asta o să fac toată viaţa.
Cineva spunea că România e o ţară plină de fotografi. Toată lumea se pricepe, mai ceva ca la fotbal şi politică. Eu spun că suntmulţi români care fac poze dar mult mai puţini fac fotografii şi îmi place să cred că eu sunt unul dintre ei.
Am fotografiat multe vedete, îmi place fotografia de portret. Să lucrezi cu figuri publice nu e lucru uşor, sunt oameni importanţi,super atenţi la imaginea lor şi sunt fericit că după sute de şedinţe foto nu am primit nici-o reclamaţie:)
Cele mai frumoase fotografii cred că i le-am făcut Mariei, fetiţa mea. Îmi plac foarte tare şedinţele foto cu copii, sinceritatea lor se vede în fiecare cadru.
Îmi plac şedinţe foto surpriză, când "modelele" ştiu că vin la o întâlnire de bussines şi se trezesc faţă în faţă cu mine în studiosau într-o locaţie. Pentru că după stupoare şi lacrimi de emoţie, în ochi rămân bucuria şi fericirea că cineva s-a gândit la un gestaşa frumos.
Lucrez la un proiect special pe fotografia de food. Am avut o experienţă de neuitat de curând când am lucrat cu Chef Hadad, amfotografiat operele de artă care ies din mâinile acestui maestru. I-am spus că e o onoare pentru mine să lucrez pentru domnia sa şiel a fost foarte scurt: " Mi s-a spus că eşti cel mai bun. Eu vreau ca mâncarea pe care o prepar să se vadă aşa cum e în realitate, opoveste plină de suavitate." Fotografiile au fost pe placul chef.ului şi acum colaborăm foarte bine. Şi da, recunosc: e o maremândrie când lucrezi cu un om de asemenea nivel şi el e foarte încântat de munca ta. E o carte de vizită pentru mine.De 1 an si jumatate sunt trainer la IMA. Sunt intrebat mereu care e secretul meseriei? Trebuie sa traiesti pentru imagine. Si mai e ceva. L-am cunoscut pe Brutus Ostling ambasador Canon si unul dintre cei mai mari fotografi ai lumii. Mi-a spus ca el nu se considera profesionist ci amator pentru ca amatorul iubeste mai mult, face totul cu mai multa pasiune. De multe ori la nivelul de profesionist, esti prea atent la tehnica, cadrele le trage stiinta din tine, nu sufletul si rezultatul poate ca e correct, spectaculos dar lipseste emotia.Acum pregatesc o mare supriză împreună cu o echipă mică dar puternică, un eveniment unic în România. Dar nu mai spun nimic, detaliilesunt secrete:)
Si operele artistului, cateva dintre ele. Pentru ca face fotografii senzationale cu bebelusi, are cateva sedinte pe care merita sa le vedeti. 







Aici, la coada, artistul si fiica lui 

Portugalia. Tips and tricks


Cum va spuneam, o sa incerc aici pe blog sa va prezint diverse locuri ale lumii vazute de cei care locuiesc acolo. Pentru ca ajungi greu sa afli tu, ca turist grabit, ca de fapt cea mai buna ingetata din Positano nu e cea recomandata pe bani grei in toate ghidurile locale, ci cea vanduta la un mic magazinas pe care nu ai da 2 bani daca nu ai stii ce minunatie ascunde.
O sa incepem cu Portugalia, povestita de Valerian Butoi.


23 noiembrie 1996 ora 23:50 cu o cursa de KLM ma aducea pentru prima oara in Portugalia ,in aeroportul Portela din Lisabona. Eram detasat pentru o luna in interes de serviciu de catre fabrica ARO ,ca reprezentant din partea acesteia in aceasta tara . Incercam sa intram pe piata cu gama noua de ARO 10 cu motorizare Renault avand in vedere ca ARO a avuta aici o linie de montaj prin anii 80 si asambla o masina care se numea PORTARO . O masina destul de bine vanduta si apreciata ,odata ce ei o considerau a lor numindu-se PORTARO si fiind asamblata acolo .
Dupa formalitatile vamale, am iesit din aeroport unde cunoscusem deja pe unul din viitorii mei colaboratori Fernando, cel care avea sa imi devina ulterior ghid si bun prieten. Trebuie sa spun din start ca portughezii, calatori vestiti, vorbesc engleza, franceza si  spaniola, asa ca nu veti avea probleme pe nicaieri. Umiditate mare la acea data avand in vedere ca iarna in Portugalia (nu vorbesc de nordul extrem unde si ninge putin iarna si se ating temperaturi de pana la -10 grade C) iarna nu este geroasa insa este foarte umeda si patrunzatoare ,plus ca datorita diferentelor de temperetura intre zi si noapte ,se formeaza cu usurinta ceata.
Dupa aproximativ 130 de km strabatuti pe o autostrada care mi s-a parut extraordinar de frumos construita(avand in vedere ca la acea data in Romania nu aveam decat tronsonul ala de la Pitesti-Bucuresti  pe care numai autostrada nu o puteam numi), am ajuns in Leiria, orasul de care aveam sa ma indragostesc si unde aveam sa imi desfasor activitatea.



(sursa foto si mai multe imagini, aici)

Trebuie sa va spun ca portughezii iubesc luxul si lucrurile bune,nu inseamna neaparat ca au lucruri scumpe si valoroase peste tot dar au un cult al traiului bun cand vine vorba despre viata lor personala ,despre ceea ce imbraca,poarta,mananca …etc . Mai mult de 40 % din populatie se imbraca doar cu lucruri de firma si asta pentru ca cei care fac comert stiu sa vanda cu adaos comercial asa incat sa si-l permita toti. 

Leiria, orasul de care va vorbeam se afla in centrul tarii, la 12 km de Catedrala de la Fatima, locul de pelerinaj alPapei Ioan al II-le , unde a si fost de fapt impuscat de catre un turc si ramanad miraculos in viata.  1 milion de pelerini vin anual aici. Merita vazut si trebuie trecut neaparat pe lista locurilor pe care trebuie sa  le vedeti daca ajungeti in Portugalia. Se fac slujbe (catolice) in mai mult de 6 limbi internationale, ultima slujba fiind in jur de ora 22:oo. Deci , nu uitati sa vizitati Sanctuariul de la Fatima, usor de ajuns altfel : autobuz pe care il luati din statia de autobuze 7 Rios Lisabona, costul fiind in jur de 16 euro biletul . Puteti de asemenea sa mergeti cu masina: 135 km pe autostrada A 1, costul autostrazii fiind de aproximativ 8 euro .
Se mananca extraordinar in aceasta zona : de la pestele oceanic (aproximativ 15 km de Leiria se afla Oceanul ), fructele de mare in toata diversitatea lor, carnea de pui, cea de porc si cea de vita, maslinele culese din productia proprie, painea facute in cuptoarele cu  vatra, si cate si mai cate . Specialitatea zonei ramane insa purcelusul de lapte la cuptor(leitao).  Se serveste cu salata, cartofi tip “pringles”, un sos special si bineinteles cu vin acidulat (se numeste vinho verde sau chiar sampanie),un sortiment de vin care se produce special in aceasta zona si in nord (zona Porto ).   O portie de leitao (purcelus de lapte) ,cartofi ,salata ,desert ,cafea are ca pret intre 12 euro si 19 euri de persoana, plus vinul care costa de la 4 euro sticla pana la 10-15 euro, depinde de marca si produs.
Daca doriti sa mancati pe malul oceanului peste si toate sortimentele de fructe marine, incepand cu calamari, sepie,c aracatita, scoici, va trebui sa mergeti cam 20 km  la Figueira Da Foz, Nazare, Sao Pedro de Moel, Paredes, Peniche unde veti gasi cam toate fructele de mare posibile.  Credeti-ma,astia chiar stiu sa atraga clientii ,iar daca vreti sa iesiti seara sau la pranz la restaurant nu va trebuiesc averi pe care sa le cheltuiti in restaurante . Ca idee,daca mananci la pranz si iei meniul zilei (all inclusiv), pretul variaza intre 5 si 11 euro de persoana.
Daca ajungeti in zona aceasta ,vizitati Nazare. Este special ,are un lift care te duce de la plaja la varful stancii unde este partea de sus a orasului de unde poti admira oceanul care nu se mai termina. Cu siguranta, o prive liste de neuitat. Pe urma , daca tot ati ajuns acolo si sunteti iubitori de surf, va recomand sa vedeti Peniche, locul care este cunoscut in Europa si nu numai ca fiind cel mai bun loc de practicat surf. Se mananca bine ai aici , este intr-adevar vant de cele mai multe ori dar o sa ramaneti incantati de priveliste, de stancile care se spala in apa oceanului, de vegetatia din jurul lor si nu numai . 
Si faceti cunostinta cu Valerian :)

Va urma

duminică, 16 iunie 2013

10.000 de euro, romanul anului 2012

E deja a doua editie a premiului Augustin Fratila, premiu pe care il ofera cei de la Philip Morris Trading. În concurs se pot înscrie toţi autorii români care au publicat un roman în 2012, expediind trei exemplare ale cărţii pe adresa Asociaţiei Casa de cultură, detaliile le gasiti aici 
Romanlele vor fi citite de un juriu  format din criticii literari Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea-Enache. Ei sunt cei care vor stabili cei 5 finalisti.   Cele 5 romane ramase vor fi citite si de 24 de bloggeri, iar castigatorul va primi premiul despre care vorbeam mai devreme, 


Mie mi se pare una dintre cele mai frumoase initiative ale unei edituri si ma bucursa o sprijin si anul acesta. 

sâmbătă, 15 iunie 2013

Fetita cu chibrituri

” Fetiţa cu chibrituri este de fapt fetiţa cu Scleroză Multiplă. Dar sună mai bine  “cu chibrituri”, pentru că îţi aminteşte de poveştile de când erai mic, de imaginaţia ce prindea contur şi speranţele ce stăteau în acea clipă de lumină. În plus, nimeni nu vrea să ştie că ai scleroză multiplă. Sună grav, şocant şi pare un capăt de drum. Sună ca o sentinţă la un scaun cu rotile, la o viaţă de bolnav cu dureri, paralizii şi depresie.
Realitatea, însă, poate fi alta. Cu o diagnosticare din timp a bolii şi cu un tratament adecvat, cu un stil de viaţă sănătos şi echilibrat, dar mai ales cu sprijin moral din partea unei comunităţi dedicate, Scleroza Multiplă(SM) nu îţi va mai controla viaţa. Lipsa de informare cu privire la această afecţiune, la metodele de diagnosticare timpurie, precum şi lipsa consilierilor de grup, afectează în continuare viaţa pacienţilor cu SM.
Mai grav decât atât, SM este o boală greu de diagnosticat, cu simptome uşor de neglijat, pe care le putem trece cu vederea dacă nu suntem informaţi.  Şi pentru că este o boală cu care nimeni nu vrea să se mândrească, o ţinem cât de mult se poate în anonimat, agravând şi mai mult situaţia.
Dar dacă reuşesc să determin o singură persoană să îşi facă analizele care îi pot schimba viaţa, dacă reuşesc să redau speranţa unei singure persoane speriate la aflarea diagnosticului şi dacă reuşesc să inspir o singură persoană să nu renunţe când e greu, atunci nu mă deranjează să ştie o lume întreagă că am scleroză.
Sunt Stanca Potra, fetiţa cu  Scleroză Multiplă, şi te invit să susţii un proiect ce poate aduce o clipă de lumină în viaţa unor oameni care au nevoie de ea. Informează-te cu privire la semnele timpurii ale sclerozei multiple, intră pe siteul Swimathon, află mai multe detalii despre proiectul pe care  îl demarez în Cluj şi susține-mă să facem cunoscută această boală prin înot sau donații.
Până nu demult, citeam asemenea rânduri cu detaşarea omului care nu credea că poate fi vorba vreodată despre el. Asta până când am înțeles cum te simți când citeşti “Scleroză Multiplă” pe rezultatele unui RMN ce părea deloc important.
Scleroza Multiplă este o boală neurologică autoimună, caracterizată prin demielizarea cronică a neuronilor (distrugerea tecilor de mielină) şi afectează atât substanța albă a creierului, cât şi măduva spinării şi nervii optici. Este prima cauză de invaliditate la persoanele sub 45 ani, iar cursul şi evoluția diferă de la un pacient la altul, deseori fiind imprevizibilă. Este o boală incurabilă, iar tratamentele clasice, majoritatea imunomodelatoare, acționeazã doar asupra controlării evoluției bolii.
Pană la urmă şi viața este incurabilă şi cu toate acestea, depinde doar de noi să îi luminăm părțile pozitive şi să o trãim cât mai frumos. ”

de Stanca Potra

vineri, 14 iunie 2013

Concurs fulger

REpede, repede, inca 5 bilete, unul la unul cumparat. Piesa de duminica seara, ora 22.30 de la Godot CAfe Teatru. Masculin- Feminin, este primul spectacol realizat de Asociaţia INSPIRA, după o piesă scrisă de un autor român, care ar trebui tradus în toate limbile pământului şi montat pe toate marile scene ale lumii. Acest autor se numeşte Lia Bugnar.
Se întâmplă doar la teatru să te duci cu aşteptări, dar să te întorci cu întrebări. Adevărurile prezentate pe scenă te iau de guler şi te scutură de toate inhibiţiile şi prejudecăţile despre tot ce te înconjoară şi despre tot ce credeai sau nu credeai că poate fi iubire.
Regula e aceeasi, primele 5 comentarii castiga

joi, 13 iunie 2013

Casatoriile intre homosexuali, copiii si orientarea sexuala

La noi e o intreaga dezbatere legata de definirea constitutionala a familiei. Se pare ca in final se va merge pe varianta prevazuta acum, si anume  "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor".
S-a propus initial ca familia sa fie definita ca o casatorie liber consimtita intre un barbat si o femeie, varianta sustinuta de ong-urile cu orientare puternic crestina. IN schimb asta a starnit protestele organizatiilor care militeaza pentru drepturile minoritatilor sexuale. Premierul Victor Ponta, la randul sau, a optat pentru varianta veche, spunand ca formularea "intre un barbat si o femeie " ar demonstra un conservatorism ne+necesar.
Varianta aceasta ar permite, spun unii, casatoriile intre homosexuali sau lesbine. Varianta pentru care societatea romaneasca nu pare pregatita deocamdata. subiectul e extrem de fierbinte in intreaga lume. Parisul a legalizat recent acest tip de uniune, ceea ce a scos in strada peste 150.000 de persoane, care au manifestat contra deciziei. Galerie foto si informatii aici


Daca vreti o parere personala, nu am nici cea mai mica problema cu casatoriile homosexuale. Cred ca nu suntem inca pregatiti ca societate sa le acceptam, dar cumva asta e tendinta si in timp lucrurile asa se vor petrece. Ce mi se pare insa de discutat cu mai multa atentie este cazul unui copil infiat de un cuplu de lesbiene, copil care acum trece printr-un proces de schimbare de sex. Cele doua mame sustin ca de fapt e nevoia copilului, ca primul lucru pe care acesta l-a spus a fost "sunt o fata".  Decizia de a transforma baiatul in fata a fost extrem de comentatza, mamele se folosesc insa de diverse argumente in sprijinul deciziei lor
"Toată lumea era de-a dreptul furioasă. Familia şi prietenii ne-au spus că s-ar putea să îi distrugem viaţa. Cu toate acestea, consider că aceasta este cea mai bună soluaţie pentru Tammy, în condiţiile în care 50% dintre copiii care se confruntă cu probleme de identitate se sinucid atunci când implinesc vârsta de 20 de ani"

Cnn are o analiza pe tema asta aici . Intrebarea mea este unde e de fapt limita. E sau nu ok ca cineva sa ia o astfel de decizie pentru altcineva......

miercuri, 12 iunie 2013

News alert

Cum va spuneam saptamana trecuta, astept mailuri de la cititorii din strainatate pe mailulblogului@yahoo.com. Am o propunere interesanta

marți, 11 iunie 2013

Ducesa cea cumpatata si rochiile ei



sursa foto

Ducesa de CAmbridge, insarcinata in 8 luni, purtand o rochie de 17,5 lire. E o rochie cumparata de pe asos.com, site de unde isi poate cumpara cam oricine. De altfel, fosta domnisoara Middleton e cunoscuta pentru aparitiile ei in haine absolut obisnuite si creeaza cumva un trend. Bun pentru cei care vand, pentru ca Asos extinde acum linia respectivei rochii si in alte culori. Ca de, e simplu sa ne imaginam ca parem ducese si ca e si atit de ieftin. Cei de la Reiss, ale caror haine au fost de asemena purtate de Kate, au o crestere de vanzari de la 5 milioane de lire la peste 100 de milioane de lire. S-a vorbit foarte mult in presa britanica despre deciziile lui Kate.  A purtat aceeasi rochie de mai multe ori- not so royal :))- a purtat rochii pe care le purta mama ei la alte evenimente. E adevarat, si regina si-a mai modificat rochiile ca sa le poata refolosi, dar in cazul ei nu cred ca se pune problema unor rochii de 17 lire....
Oricum, ce incercam eu sa spun e ca sunt in continuare fascinata de noul tip de regalitate pe care il promoveaza Kate Middleton. E o apropiere de oameni, o adaptare la criza economica, o umanizare a regalitatii foarte utila in aceasta perioada. Ma intreb daca e o strategie a consultantilor de imagine sau e pur si simplu gandirea proaspata a unei ne-nascute sa fie regina.....
Cititi si aici despre ducesa cea cumpatata 
si aici aveti o galerie cu cele mai frumoase rochii purtate de Kate. si doua dintre preferatele mele.




luni, 10 iunie 2013

Protectia solara. De ce bio si o reducere

Noi plecam duminica in prima parte a vacantei.  Si pentru ca e sezon de soare, v-as spune cate ceva despre cremele de protectie solara. Gasiti o serie de recomandari foarte bune aici, la Protectia consumatorului. 
Acolo nu vi se povestesc prea multe despre bio, gasiti insa o analiza foarte corecta aici 
Ce pot sa va spun eu este ca in general cremele clasice contin o gramada de mizerii, cele de care de obicei ne ferim in cremele sau lotiunile obisnuite. 
Ce e important, de stiut, de asemenea, este ca filtrele chimice lasa razele UV sa patrunda in piele, la acest nivel producandu-se transformarea ultravioletelor in raze inofensive. Filtrele minerale nu lasa razele UV sa penetreze, ci le reflecta pe principiul oglinzilor. La fel de important, de multe ori filtrele chimice- adica cele din cremele clasice-absorb doar razele UVB, lasand razele UVA sa penetreze pielea – razele UVA sunt cele mai periculoase, fiind responsabile de imbatranirea celulara si de cancerul de piele.
Cremele bio mai au un mare avantaj. Contin de obicei si unt de shea sau alte unturi sau uleiuri care ajuta la hidratarea pielii.
Gasiti produse bio intr-o gramada de locuri acum, eu va recomand insa sa le luati de la organik.  Daca sunteti la prima comanda si daca  va inregistrati urmand linkul  acesta , aveti o reducere de 5%. 
Puteti de asemenea sa incercati la Napati, am cumparat des si de acolo si au destul de multe produse de protectie solara. 

sâmbătă, 8 iunie 2013

Despre tamaie si parfumuri

Relatia mea cu parfumurile e lunga si foarte controversata. Am oscilatii majore, trec de la florale la foarte grele, de la imi trebuie ceva care sa miroasa fix a iarba taiata acum 4 minute la vreo vanilie de vreun fel si tot asa.
Pe vremea cand imi cumparam parfumuri din Sephora am incercat cam tot ce aparea pe piata. si mi-au ramas in cap cateva: Love in Paris si Premiere Jour de la Nina Ricci, la fel DKNY Woman, sunt parfumuri care mi-au marcat ani buni si pe care l-as recunoaste dintre sute. Dar sunt parfumuri industriale, sunt parfumuri care greu devin parfumul tau, pentru ca pot fi parfumurile tuturor.
Usor usor am inceput sa caut altceva. Si am descoperit parfumurile de nisa. Am facut pasiuni si pe aici. Chevrefeuille, de la Annick Goutal a fost unul dintre favoritele mele inainte sa raman insarcinata. La fel si Un matin d'orage. Parfumuri delicate, curate,  minunate de vara. Problema e ca Smaranda le-a scos definitiv din viata mea, pentru ca atat de mult mi-au placut inainte, acum mi se par gretoase si numai daca le vad.
A fost o perioada cu  Trefle Pur (trefle pur e cel care se apropie cel mai mult de iarba proaspat taiata, e una dintre obsesiile mele de vara ) si Orange sanguine de la Atelier Cologne, senzationale parfumuri. Curate in esente, fara amestecuri curioase, cinstite, chiar, as spune, usor de recunoscut notele de baza, fara transformari majore de la o ora la alta.
A fost la un moment dat Immortelle Marylin, de la Nez A Nez, e un parfum la care cu siguranta ma voi intoarce.
A fost  Black saffron de la Byredo. De altfel Byredo e o casă extrem de interesantă, multe combinații care merita atentie. Parfum de iarnă, Black Saffron, asa ca daca va cautati ceva pentru perioada rece, e ideal. Se accentueaza exact cum trebuie. Si e perfect pe ger.

A fost si este inca L'eau d'hiver de la Frederic Malle. E un parfum care nu tine cine stie ce pe mine, in schimb tine pe haine si e parfumul ala pe care ti-l doresti uneori ca stare de spirit.

A mai fost o perioada  no 16 de la Perfumerie Generale. Un parfum care miroase a samburi de caise. Tot de iarna, cel mult de primavara. L-am cautat recent, nu era, mi-ar fi placut sa il gasesc.
Imi lipsea insa parfumul de vara. Cautarile astea au durat ceva, pana cand am inceput sa definesc ce caut. Si am descoperit ca ingredientul meu preferat si cel care tine si foarte mult pe mine e tamaia. Sunt multe parfumuri bazate pe tamaie, Pentru mine revelatia a fost Aqua di Sale aduna cumva mirosurile care imi plac acum. Alge, sare, tamaie, multa tamaie.....Aqua di Sale e parfumul acela pe care nu ti-l uita nimeni, e parfumul acela care miroase a mare seara, cand s-a ridicat caldura si ramane zapuseala in apa. Cand l-am incercat prima data nu m-a fascinat, insa am plecat cu el pe mine si uite asa a inceput obsesia. M-am intors a doua zi si l-am cumparat. E un parfum uleios, foarte uleios.

Update :
Tamaie mai de iarna, caci Aqua di Salle nu merge deloc iarna, tocmai ce mi-am dat seama, e Orange Star, no 9 de la Tauer.

Update 2: si uite asa azi l-am gasit si pe parfumul iernii acesteia. Isis, de la Agonist. Stiam ca imi seamana cu ceva, seamana cu Immortelle Marilyn. A fost dragoste la prima vedere, de obicei incerc 5-6, le las sa se aseze, plec, ma intorc cateva zile dupa. Acuma insa a fost cu noroc. In 10 minute. Record absolut.

vineri, 7 iunie 2013

Invitatie la teatru

Marti, pe 11 iunie, are loc ultima reprezentatie din stagiunea a piesei Masculin Feminin. Va fi la Teatrul de Comedie si am un premiu pentru voi. La un bilet cumparat, primiti unul gratis. E valabil pentru primele 5 comentarii.

Manifest pentru demnitate

Acum aproape o luna, Denisa Morariu de la In Premiera aducea in prim plan situatia celor 54 de tineri inchisi practic in centrul de asistenta sociala din sectorul 2. In mijlocul Bucurestiului, tinerii acestia sunt tinuti ca niste legume in paturi, nu primesc mancare, nu ii baga nimeni in seama, nu sunt miscati de pe paturi, nu primesc nimic din ceea ce un om trebuie sa primeasca.
Materialul il gasiti aici
A trecut, cum spuneam, aproape o luna de atunci si nu s-a schimbat nimic. Absolut nimic. Nimeni nu si-a asumat responsabilitatea. Nimeni nu a facut nimic. Nimeni nu a demisionat. Nimeni nu a reactionat.Nici vecini, care povestesc relaxati ca da, aud tipetele copiilor din centru. Nici autoritati. Nimeni, cu exceptia unui ONG care a organizat aseara un protest, intitulat Manifest pentru demnitate. Si care protest nu a primit aprobare de la primarie. au venit cateva zeci de oameni, putini daca ma intrebati pe mine. Dar importanti. O mama cu un copil in scaun cu rotile care mi-a povestit ca ingrijorarea ei cea mai mare este ca fiul ei, Claudiu, dupa ce nu va mai fi ea, va ajunge intr-un astfel de centru.
Detalii despre protest gasiti aici, la fel si mai multe fotografii. Dinauntru, din centru, nu se auzea nicio miscare. Parea o cladire parasita, nu una in care traiesc 54 de oameni. 54 de oameni care la ora aceea ar fi trebuit sa se auda. Poate erau sedati. Poate nici nu mai erau acolo. Nimeni nu stie, pentru ca statul nu e interesat de ei. Ba mai mult, nici macar nu vrea sa ii lase pe altii sa ajute,. pentru ca toate cererile de voluntariat sunt respinse
Update: un comunicat de la primaria sectorului 2 ne anunta ca " protestul de joi a avut un puternic şoc emoţional asupra tinerilor din centru şi a produs stări de agitaţie care sunt total nerecomandate suferinţelor lor." Ma intreb cum a avut acest puternic impact emotional, in conditiile in care a fost un protest in liniste. Acelasi comunicat mai spune "Ne exprimăm îngrijorarea că o asemenea manifestaţie neautorizată poate fi organizată în faţa unui centru în care se află, pentru recuperare şi reabilitare, persoane cu dizabilităţi neuropsihice severe, a căror sănătate, greu încercată şi aşa datorită suferinţelor cu care s-au născut, poate fi agravată şi mai mult de o acţiune necugetată cu o miză meschină."

Si adauga Primaria ca niciun copil nu e subnutrit si ca sunt tratati asa cum trebuie......
 Eu nu am o solutie pentru ce se intampla acolo. Nu stiu ce putem face, atita vreme cat ne lovim de indiferenta. Este, pana la urma, cea mai rea boala dintre toate.

miercuri, 5 iunie 2013

Tricourile Noricai

Nu mai stiu de la cine am aflat despre Norica Vesca Popescu. Era cumva in apropiere de Craciun, cautam cadouri pentru Smaranda si pentru finele mele, Antonia si Natalia. Smarandei ii placea Angelina Balerina la vremea aceea, Nataliei parca Alba ca Zapada, in timp ce magazinele erau pline de Hello Kitty, Mica Sirena si mai stiu eu ce prostii. 
Si uite asa, pentru ca de obicei lucrurile se leaga, am aflat de Norica. Norica cea care ne povesteste de ce picteaza ea tricouri. Eu pot sa va garantez doar ca sunt minunate si ca daca atunci cand am de facut cadouri, ma gandesc la ea. 
Norica despre Norica :

Dupa absolvirea Universitatii de Arte- clasa de pictura, am abordat mai multe subiecte:costume si decoruri de film,obiecte decorative,pictura camere de copii,pictura de sevalet.Am avut expozitii personale si de grup. Sunt membru UAP si beneficiara a unor burse in strainatate. Imi place sa lucrez cu copiii si pentru copii.
Indiferent pe ce pictez (pe haine, perete, hartie, pe panza), e bucuria mea de a picta si primesc multumirea celor din jur si stralucirea din ochii copilasilor cand se intalnesc cu personaje pictate de mine. E un joc. 
De ce am ales sa pictez si haine de copii si nu numai?Unele sunt picturi din tablourile mele,asa ele devenind mai accesibile si mai vizibile pentru publicul larg. Iar atunci cand un copil imbraca o bluzita cu desenul meu pe ea, e ca si cum ar fi mai aproape eroul de poveste preferat de el, pleaca cu el la joaca, in parc, sunt impreuna peste tot. Norica-mama lui Matei



O gasiti pe Facebook, bineinteles.  Aici

Reinventare, resuscitare, renastere

Gata. M-am mutat pe .ro, trebuia sa fac asta de ceva vreme. Promit solemn sa scriu mai des. Si o sa va propun o categorie noua de postari, despre oameni care imi plac, despre oameni care fac lucruri extrem de frumoase, pe care eu le-am folosit si ma gandesc ca poate va intereseaza si pe voi.
Sunt oameni din diverse domenii, oameni care s-au reinventat in timp si care fac lucruri minunate.Schimb un pic si categoriile, as vrea sa va povestesc mai mult despre deciziile legate de alimentatie, cosmetice, cumparaturi, locuri frumoase, dar as vrea sa imi spuneti si voi ce si cum.
Tot la categoria noutati, as vrea, daca mai sunt pe aici cititori de prin tari straine, lasati-mi cate un comentariu, as vrea sa va propun ceva.
si gat,a la munca, nu la intins mana