miercuri, 31 iulie 2013

Carti, concurs, vacanta

56 de romane au fost inscrise la cea de-a doua editie a Premiului Augustin Fratila. Pe cateva abia le astept, sper sa treaca de juriul de specialitate. Lista completa o gasiti aici, mi-ar placea sa stiu daca ati citit din ele si cum vi s-au parut. Pana ajung la mine finalistele, in septembrie, mai dureaza ceva.
In alta ordine de idei, dar tot in domeniu, plec saptamana viitoare in vacanta si mi-ar fi utile recomandari despre ce ati mai citit, placut. E vara si n-au prea fost aparitii noi, asa ca cine stie, poate mi-a scapat ceva si ma ajutati.
A citit cineva Pe Strada dublin, de la editura Trei?

marți, 30 iulie 2013

Bataia (nu) e rupta din rai




 60 % dintre copiii din Romania spun ca au fost batuti de parinti. 60%. Si asta pentru ca la noi inca functioneaza cu succes teoria ca pana la urma, o palma n-a ucis pe nimeni. 
Daca intrati pe forumurile de mame, o sa cititi povesti absolut incredibile. Din categoria," n-a vrut sa manance si ta-su a altoit-o zdravan. Nu pe fata, doar pe maini si la fundulet. Eu doar am trantit-o pe pat. " 
 Sau, de la ziar : M-am urcat într-un dud şi de aceea m-a bătut mama. Era dudul unui vecin. M-a lovit cu o botă în cap şi eu mi-am pus mâinile la cap ca să mă apăr. Eu o iert pe mama pentru ce a făcut, o iert pentru că m-a bătut dar nu vreau să mai merg casă. A mai făcut aşa, mă mai bătea dar nu atât de rău. Pe fraţii mei nu îi bate", povesteste un baiat. 
Din pacate, ce nu constientizeaza parintii acestia e ca efectele sunt pe termen lung. 

 




Si asa ajungi sa auzi adulti spunand: si pe mine m-au batut ai mei, dar uite ce bine am ajuns! Am casa, am cariera, etc". Argumentatia asta de fapt transfera asupra bataii ceea ce omul a realizat pozitiv prin alte mijloace. Problema e ca atunci cand au copii, astfel de adulti, care nu aureusit sa-si vindece ranile, se trezesc in situatia in care copilul suferind din ei vine fata in fata cu copilul lor. Si copilul in suferinta face exact ceea ce i-a fost facut: loveste, bate, isi varsa furia pe copilul din fata lui. Sau pur si simplu spune ca aplica o metoda educationala, dar de fapt reproduce ceea ce i-a fost facut, pt ca altceva nu stie. Unii reusesc sa se delimiteze singuri de experienta din trecut si sa spuna "eu nu-mi bat copilul". Altii nu. Unii au nevoie de terapie si de sprijin de specialitate, altii pur si simplu ii pocnesc pe copii, pt ca asa "se face" si asa "le-a fost si lor facut".
 Psihologul Jeni Chiriac spune ca "Cei ce sunt bătuţi – sau chiar ameninţaţi cu bătaia – devin rebeli, răzbunători şi refractari faţă de părinţii lor. Nu devin mai de încredere şi responsabili, cu un control intern al comportamentului lor, după ce au fost bătuţi. Uneori mulţi părinţi îşi amintesc că au fost bătuţi, dar foarte rar îşi amintesc de ce au fost trataţi astfel. Faptul ca îşi bat copiii îi împiedică să înveţe cum să fie responsabili şi să se comporte firesc.Unul dintre cele mai dezastruoase efecte ale bătăii îl reprezintă blocarea comunicării dintre părinte şi copil. Copilul bătut este rezistent la ceea ce vrea părintele să-i spună şi nu e deschis la a împărtăşi problemele şi sentimentele cu acesta. Bătaia creează mai degrabă o relaţie plină de teamă, furie şi evitare, şi nu o apropiere emoţională reciprocă."

In context, va recomand campania Parinti buni, unde se vorbeste, printre altele, fix despre asta. Despre traume si despre cat de usor putem gresi. 




Videcolipul campaniei, aici. Site-ul, aici

luni, 29 iulie 2013

Miere de la Glodeanu si un concurs

Parintele de la Glodeanu e unul dintre putinii oameni cu har pe care ii cunosc. A facut acolo, dintr-o comunitate de oameni care la propriu abia traiau de la o zi la alta, o comunitate solida si solidara. Si care merge inainte.  Datorita parintelui, copiii din Glodeanu sunt cunoscuti de intreaga lume si primesc ajutor din intreaga lume. Pentru cei care nu intra des aici, pot afla mai multe pe blogul Copiii din Glodeanu E, acum parintele s-a apucat de facut miere. Miere parfumată ca o zi frumoasă de vară, acea miere care-ți îmbată simțurile fără să-ți dăuneze cu a ei dulceață. Miere care te îndulcește și care-ți adună prietenii în jurul tău, la un pahar de limonadă în zilele călduroase... 

Mierea care tratează și care vindecă. Miere aromată de tei, miere de salcâm sau de floarea soarelui, din câmpiile bogate ale Bărăganului, miere de păpădie sau miere de rapiță. 



Mierea de la Glodeanu o gasiti aici  Acum, cine face dovada unei comenzi de miere de la Glodeanu, primeste un voucher de 200 ron la locul de joaca Elefantelul Curios. 

vineri, 26 iulie 2013

Must see

Daca vreti sa va distrati, 33 de adulti recreand pozele din copilaria lor, aici
Si tot geniale, fotografii de vacanta. Cele mai ciudate ever, aici
Rochia Reginei Elisabeta de la incoronare, acum 60 de ani, plus alte fotografii interesante, aici
Mai stiti si altele?

joi, 25 iulie 2013

Carti in dar, episodul 2

REgulile sunt aceleasi. Primul venit, primul servit. Taxele de transport le platiti voi. In plus, as prefera sa nu ma mai duc la posta. Si inca ceva, Adriana si Milena de data trecuta, astept datele voastre





1. Dorina Grigorescu : S.J.Watson-Inainte sa adorm, Lynn Cullen - Eu sunt fiica lui Rembrand, M.Agheev- Romanul cocainei, James Patterson - 1-ul pe lista mortii, Jesus Diaz - Spune-mi ceva despre Cuba, Linda Grant - Rochia cea noua
2. Anita- Ultimul TEmplier
3. Sabina -Phillip Roth, Christian haller,  Purificare
4. Adriana- Balzac si micuta croitoreasa
5. Macrina-Lotul 49, Barbatul care nu era ucigas, Punctul
6. Alex- Miracolul, Viata Invizibila
7. Helen- Ella

miercuri, 24 iulie 2013

Frumusetea din celulita

Putine femei sunt perfecte si e departe de mine ideea de a spune ca acelea trebuie sa fie modelel noastre. Sigur ca trebuie sa ne acceptam asa cum suntem. Si eu mi-as fi dorit sa am picioarele lungi si silueta lui Nicole Kidman. Cand eram in liceu ma visam o Jenny Garth din Beverly Hills 90210, am mai avut diverse viziuni despre mine in diverse chipuri care mai de care mai departe de mine insami.
Apreciez ideea de aici, de la the NU Project. Un proiect fotografic interesant, care ne spune ca suntem frumoase asa cum suntem, indiferent de cum aratam. Ok, de acord pana la un punct. Pana la punctul in care nu cred ca daca ai 100 de kilograme si 5 randuri de burti e ok sa pozezi nud.
Ce spune creatorul proiectului :
“Cred ca femeile sunt judecate foarte aspru dupa aparenta, de aceea am facut acest proiect pentru ele. 99% dintre femeile care au luat parte mi-au spus dupa sedinta foto ca s-au simtit altfel si se vad mult mai frumoase. Nu-mi place si nu sunt de acord cu multimea de fotografii ce se focuseaza pe niste corpuri perfecte, facand femeile sa se simta mediocre” 
Si da, in principiu are dreptate. Cred ca in special pentru adolescente e dificil sa vada doar perfectiune photoshopata in jurul lor. Pe de alta parte nu cred ca e ok nici sa le spunem vai, e ok, nu e nicio problema daca ai 120 de kilograme. Macar sa luam in calcul faptul ca obezitatea e o probelma de sanatate, nu doar de frumusete.
Nu pot sa nu ma intreb care e the thin red line pe care ar trebui sa mergem 
 

marți, 23 iulie 2013

Copilaresti, educationale, distractive. Cerere de oferte

1. unde duc copilul la balet din toamna- sa fie prin sectorul 1, sa fie cursuri in jur de ora 18.30
2. sport de la 4 ani- ce sport, unde, cat, cum
3. locuri de joaca indoor, altele decat cele celebre din mall-uri
4. pe unde se mai fac ateliere in we, dar care sa nu inceapa la 10 dimineata, ca noi nu ajungem niciodata

si Fyi, in we Opera Comica pentru Copii are spectacole in Parcul Crangasi. Sambata Frumoasa din Padurea Adormita, duminica Cenusareasa. Intrarea e libera, detalii  aici

luni, 22 iulie 2013

Cel mai mare fan



Pe domnul acesta l-am filmat acum 2 ani, la nunta printului William cu Kate Middleton, actuala ducesa de Cambridge. L-am revazut in seara asta, in direct la BBC. A venit de 2 saptamani, a stat de atunci incoace in fata spitalului St Mary, unde a nascut ducesa.
Trivia scurt: cica e prima data in 100 si ceva de ani cand sunt 3 in linie pentru tron in viata, descendenta directa.
Si totusi, mie mi-ar fi placut sa fie o printesa. Imi placea si Alexandra ca nume.

Fotoreportaj, aici

Gunoaiele din Cismigiu

Este, cred, cel mai frumos parc din Bucuresti. Cu atmosfera cea mai apropiata de cea a parcurilor britanice, aerul acela de liniste, de verdeata cu traditie.  E parcul in care mi-am petrecut liceul, asa cum Gradina Botanica si parcul Romniceanu sunt cele in care am copilarit. Si da, si parcul Romniceanu e distrus acum din pacate. Cismigiul se chinuie sa ramana asa in ciuda deciziilor aberante care il saboteaza zi de zi. Am vazut in iarna zeci de tarabe care ii umpleau aleile cu cele mai ordinare chinezarii, de n-aveai loc sa treci printre ele. E si foarte aglomerat, mai ales in week-end, iar multi dintre cei care il viziteaza sunt din categoria creatorilor de covoare de coji de seminte.
Dar ca ieri de murdar nu l-am vazut cred niciodata. Fotografiile pe care le veti vedea sunt facute pe doar cativa metri patrati, la Movila.




Sunt poze facute cu telefonul, dar veti vedea pahare de cafea, sticle goale, multe servetele, rosii storcite, cutii de bere...Deh, cam ce ne trebuie pentru o dupa amiaza linistita in parc.

duminică, 21 iulie 2013

Austria, alta decat Viena

O poveste despre o alta Austrie decat o stim noi, cei care mergem la shopping la Viena si la ski la Innsbruck. 

La venire, dacă vrei să mergi cât mai mult pe autostradă (ruta optimă), partea de sud a Ungariei nu are autostrăzi aşa că orice GPS te duce pe lângă Budapesta, apoi spre sud, de-a lungul malurilor lacului Balaton, apoi Slovenia, pe lângă Murska Sobota, Maribor în direcţia Graz.
Pe oricare din rute vei veni, odată intrat în Austria, trebuie să ţii minte că este absolut obligatoriu să deţii o vestă reflectorizantă şi aceasta să se afle în interiorul cabinei, la îndemână.
Limita de viteză, în afara localităţii, e de 100 km/h. Din câte am constatat nu prea se omoară ei cu limita în afară, pentru că toţi merg destul de repede şi nu prea vezi poliţie. Aşa că e chiar bine, chiar dacă vii pe drumuri secundare. Astfel, din Ungaria poţi veni spre Graz, dar nu pe autostradă, destul de repede şi confortabil, pe drumul cel mai scurt.
În localităţi, însă, sunt foarte atenţi, multe dintre străzi au chiar limită de 30km/h, mai ales în zona şcolilor. Probabil şi pentru că, în satele de munte, drumurile sunt relativ înguste şi locul de manevră pentru evitarea unui eventual in(ac)cident e redus.
Dar, indiferent de zonă, un lucru e clar - nu e ca la noi. Încă de la trecerea graniţei din Ungaria se simte un alt aer. Locurile sunt curate (nu e farmacie, nu vă speriaţi; de fapt, nicăieri nu e, dar şi asta e o altă discuţie) dar parcă ieşi de sub un strat de nori, într-o zonă cu soare. Pământul, chiar şi cel necultivat, unde mai vezi câte un anunţ de vânzare terenuri industriale, e îngrijit, iarba tunsă, frunzele strânse.
Drumurile nu sunt foarte calitative, mai ales prin sate, dar nu vezi gropi, cel mult unele denivelări (chiar şi pe autostradă).

Dacă ar fi să vă povestesc despre experienţa mea, faptul că locuiesc (şi muncesc) în zona Graz, undeva într-unul din satele din sud, parte a aşa numitei "Graz-Umgebung", mă pune, oarecum în dificultate. Majoritatea se gândesc la Viena, când vine vorba de Austria, dar până acolo sunt câteva sute de kilometri. De fapt, e chiar o regiune destul de diferită, numită Steiermark (Styria).
Ce mi se pare foarte important e că oamenii sunt foarte amabili. Cu toate că vorbesc germana nu există termen de comparaţie. În vreme ce, în Germania, am întâlnit, în majoritatea cazurilor, aroganţă şi dispreţ, mai ales după ce s-au lămurit cu privire la originile mele, aici nimănui nu pare să-i pese. Toţi sunt foarte joviali şi relaxaţi, mereu râd şi sunt puşi pe bancuri.
Ţin minte, când am ajuns prima dată la hanul unde stau că era o mare petrecere. Puteam vedea, prin ferestrele mari, o sală imensă unde oameni de toate vârstele se învârteau şi săltau pe ritmurile unei muzici străine mie, dar toţi erau rumeni în obraji şi era mai mult decât evident să se distrau de minune.
În seara aceea m-am dus la culcare, obosit după lunga călătorie, cu convingerea că trebui să fi fost o nuntă, sau cam aşa ceva. Nu mică mi-a fost mirarea când am sesizat că lucrurile se repetă, destul de des, dar nu e nicio mireasă prin zonă, iar "nuntaşii" nu prea par nuntaşi. Erau doar oameni obişnuiţi, veniţi să se distreze, seara, la un restaurant ce le oferea, pe lângă mâncare şi băutură, posibilitatea să se mai şi mişte dansând.
Chiar m-a frapat să văd oameni de vârsta părinţilor mei, relaxaţi, râzând dansând... şi am realizat cât de înapoiat sunt, pentru că pe ai mei nu i-aş vedea vreodată făcând asta. Iniţial, înjurând printre dinţi, i-am blamat pentru că se vedea că o duc bine şi-şi permit (o friptură medie, la restaurant, aveam să aflu în curând, costă un dureros 24 de euro). Apoi mi-am dat seama că n-am dreptate - ei nu au nicio vină, din contră, i-am aplaudat, în sinea mea şi mi-am zis... oare când vom fi şi noi aşa? Probabil că nu mai prind eu...
Nu mai zic că a vedea oameni de toate vârstele pe bicicletă e la ordinea zilei. Pe mulţi îi vezi şi, pur şi simplu, mergând. Se folosesc de nişte beţe, ca de schiuri (de n-or fi chiar asta) pentru a avea ceva în mână şi a impune şi mâinilor să se mişte (bănuiesc că e mai eficient efortul).
Din punct de vedere culinar, cârnaţii sunt la mare căutare şi am descoperit chiar nişte combinaţii foarte interesante - cârnaţi cu bucăţi de brânză (un fel de caşcaval) car, odată puşi la foc, devin foarte gustoşi, brânza aceea topindu-se în interior.
Normal, şniţelul e reprezentativ, chiar li se spune Schnitzel-land. :) Glumeam cu un coleg austriac, la serviciu, auzind nişte lovituri repetate, de undeva de la firma vecină, că poate face

 ​ ​
cineva
​ ​
şniţele.
La care el îmi spune: "da, probabil, dar nu e Duminică!" Văzându-mă mirat mi-a explicat că la ei, duminica e denumită şi "ziua de şniţele", majoritatea preparând astfel de mâncăruri, tradiţional duminica!
Ce trebuie reţinut, de asemenea, e că toate magazinele şi unele din benzinării se închid la 19:00, iar duminica nu e nimic deschis. Aşa că proviziile trebuie făcute din timp.
Pe de altă parte, sunt destul de multe baruri (dacă eşti genul) aşa că ai de unde alege. Dacă nu, poţi oricând să ieşi la plimbare, ca majoritatea.
Am găsit chiar şi piste speciale pentru carturi, foarte căutate, care au şi câte un mic bar terasă, lângă. Mereu e plin acolo, fie că vin cu "ăia mici" fie că cei mari sunt doritori de puţină viteză. Că veni vorba de "ăia mici" am văzut şi trasee în sală, unde o mână de prichindei dădeau, de zor, ture, pe un circuit special amenajat. De preţuri nu ştiu că n-am avut, încă, curaj să mă duc şi eu.
Interesante sunt şi benzinăriile cu autoservire. Dacă deţii un card, tot ce ai de făcut e să te duci acolo, bagi cardul şi plăteşti, apoi iei pistolul şi ţi se livrează combustibil în valoare de cât ai plătit. Avantajul e că merge foarte repede şi e, de obicei, mai ieftin - bănuiesc că datorită lipsei personalului ce ar trebui plătit.

În rest, ce să vă mai spun... N-am vizitat Viena, spre marea surprindere a multora, dar nici nu intenţionez s-o fac. Arhitectura nu mă atrage. În schimb, prezenţa mea aici, în locuri care nu sunt renumite ca atracţii turistice, ci doar locuri obişnuite, lângă oameni obişnuiţi mi se pare adevărata experienţă.
Ţin minte, încă de pe vremea când am fost prima dată în Franţa, că vedeam cum toate sunt la locul lor, totul era ordonat, curat, îngrădit, îngrijit şi aveam senzaţia că peste tot sunt numai restricţii şi parcă (ca să vezi) îi compătimeam pe acei oameni, pe care-i credeam încorsetaţi în prea multe reguli. De-a lungul timpului am învăţat, însă, că nu erau deloc încorsetaţi, dimpotrivă - acele reguli erau acolo pentru a-i face mai liberi, pentru că ei şi le doreau şi ştiau că le e bine. Mai mult, ce simţi aici, clipă de clipă, e că, de fapt, aceştia sunt oamenii normali, că aşa arată fiinţa umană în starea ei naturală. Lor le lipseşte ceva esenţial, şi-i face să fie normali, le lipseşte trauma pe care fiecare dintre noi, cei născuţi şi crescuţi în comunism, o avem în suflet (fie că vrem sau nu, că putem sau nu, s-o recunoaştem sau măcar s-o identificăm).

vineri, 19 iulie 2013

Carti in dar

Update: au mai ramas doua carti
1. Lunar PArk, Bret Easton Ellis
2. Zigzag

Si in al doilea rand, astept de la Dana Olteanu, Milena, Adriana, Maria mail la mailulblogului@yahoo.com sa stabilim cum facem cu livrarea


Biblioteca mea e a devenit prea mica si pentru ca spatiu pentru una mai mare deocamdata nu este, m-am apucat de curatenie. Si pentru ca multe dintre cartile astea merita un proprietar mai bun, as vrea sa vi le daruiesc. Sunt carti pe care le-am citit, nu sunt noi, sunt in stare buna. Nu sunt carti grele, sunt carti care mi-au fost alaturi in ultimii ani.
Prefer sa fiti din Bucuresti, daca nu, suportati taxele postale sau curierul, cum doriti. In Bucuresti cumva vedem cum ne vedem. Mi-e greu sa ma despart de ele, asa ca sper ca o sa va fie si voua dragi, asa cum imi sunt si mie.
Regula e simpla, comentati pe blog, spuneti ce doriti si apoi stabilim pe mail cum facem. Prima transa contine urmatoarele carti. Ce e bolduit s-a dat deja
1. Vieti incercate, Nicolas Evans Adriana
2. Razbunarea lui Finnigan, editura Trei Dana Olteanu
3. Eu, Mona Lisa, Humanitas Laura Frunza
4. Lunar Park, Bret Easton Ellis
5. Cele 50 de umbre ale domnului Grey- cu mentiunea ca nu, asta nu imi e draga, dar cine stie, poate cineva isi doreste primul volum adjudecat de Roxana
6. Certitudine, Humanitas Laura Frunza
7. Pianista, Elfride Jelinek Laura Frunza
8. Rebela, Helen Walsh Dana Olteanu
9. Intoarcerea la Brideshead Dana Olteanu
10. Unealta raului, John Trenhaille Maria recomanda
11 Clubul Mefisto, Rao Maria recomanda
12. Secretul lui Darwin, RAO Rallu
13. Aurul Albastru, Clive Cussler CAtalina Naftanaila
14. Al zecelea dar, Rao Rallu
15. Padurea, RAO Fifi
16. PRofetia familiei Romanov, RAO, adjudecat de Milena
17. Chirurgul, RAO ANDREI MORARU
18. A cincea evanghelie, RAO Cristina Gheba
19. Vitrina de curiozitati, RAO Laura Frunza
20. Papusa adormita, RAO Laura Frunza
21. Codul Shakespeare, RAO Florin Poenaru
22. Zigzag, RAO

joi, 18 iulie 2013

Cum pot fi opriti criminalii de pe sosele. Nu, nu e cliseu

Pentru ca au fost in ultima vreme extrem de multe accidente care puteau sa fie prevenite, m-am gandit ca o discutie scurta cu Titi Aur n-ar strica. Pe Titi Aur il stie toata lumea ca si campion de raliuri, mai putini cred ca il stiu ca om care se ocupa de cursuri de conducere preventiva. Pe care eu ma gandesc foarte serios sa le fac, poate in toamna asta. 

1. Ce inseamna conducere preventiva si care ar fi lucrurile pe care un proaspat sofer ar trebui sa le stie, dar nu le-a invatat

A conduce intr-o maniera care scade sansele de a cauza sau de a deveni implicat intr-un accident, pe orice ruta, in orice conditii si oriunde in lume. sunt foarte importante urmatoarele lucruri:
. a. - pozitia corecta la volan
        - pozitia corecta a manilor pe volan
        - pozitia corecta a picioarelor pe pedale
    b. - regula celor 2 secunde - distanta fata de masina din fata trebuie sa fie de minimum 2 sec - maximum 4 sec
    c. - regula fermoarului - intrarea succesiva a vehiculelor, daca respectarea regulilor de prioritate nu este posibila
    d. - importanta utilizarii centurii de siguranta atat pentru locurile din fata cat si pentru locurile din spate
    e. - respectarea vitezei legale - pentru ca la peste 60 km/h impact frontal sau lateral cu un obstacol fix nu exista sanse de supravietuire

3. De ce cursuri de conducere preventiva si cat costa
 Cursurile de conducere defensiva au rolul de a te face un sofer mult mai constient. Atat partea teoretica, cat si partea practica aduc un plus de informatii, dar si trag un semnal mare de alarma asupra pericolului la care suntem expusi in trafic. 
    Costul unui curs de conducere defensiva costa intre 120-150 Eur/pers.

3. Care ar fi principalele cauze ale accidentelor din Romania
. Desi suntem tentati sa acuzam lipasa infrastructurii, majoritatea accidentelor, peste 95%, se produc datorita factorului uman. Avem multe accidente pentru ca avem putina educatie.....rutiera

4.  ce prevad legislatiile din alte tari in domeniul rutier, apropo de conducerea preventiva. spuneati ca de exemplu in austria sunt obligatorii cursurile
 In primul rand in alte tari exista scoli de soferi, si nu ca la noi, scoli de luat permisul. Legea obliga diferite categorii de conducatori sa faca periodic, la un an sau max. 2 ani, cursuri de conducere defensiva. In Austria este obligatoriu ca la 6 luni dupa obtinerea permisului de conducere sa faci un curs de conducere defensiva. In multe tari pentru a reduce pedeapsa administrativa, in cazul unei abateri, esti indemnat catre cursurile de conducere defensiva. Se utilizeaza orice metoda pentru a fi cat mai multi conducatori auto care participa la cursurile de conducere defensiva.

5. . ce ati schimba in sistemul romanesc- cod rutier, scoli de soferi, etc
a. Programa scolilor de soferi
       - gradul de pregatire al instructorilor auto
    b. Obligativitatea efectuarii periodice, a cursurilor de conducere defensiva, cel putin pentru urmatoarele categorii de soferi: 
       - purtatorii de girofar (politie, ambulanta, pompieri, servicii speciale, etc)
       - transport produse periculoase
       - transport persoane (autobuze, microbuze, taxi, etc)
       - instructorii auto
       - companii care utilizeaza masini de serviciu
   c. Inasprirea sanctiunilor
   d. RCA pe CNP si nu pe masina
Detalii despre cursuri gasiti aici
Accidente in ultima saptamana : 
- o femeie depaseste neregulamentar un TIR, intra in masina ambasadorului Romaniei la Viena, fiul acestuia moare, restul familiei ajunge la spital
- un barbat intoarce pe autostrada, 6 persoane sunt ranite
- un barbat decide sa ignore barierele de la soseaua Petricani, e spulberat de tren.

Victimele accidentelor rutiere 2012
-2.040 persoane decedate
-8.848 răniţi grav
sursa: IGPR

Accidente de circulaţie 2012
9.355
sursa: IGPR

SANCŢIUNI ÎN DOAR DOUĂ ZILE

-26.681 de amenzi de circulaţie
- 1.100 permise de conducere suspendate
- 500 de certificate de înmatriculare retrase
sursa: IGPR


CAUZELE ACCIDENTELOR RUTIERE

1. Viteza neadaptată la condiţiile de drum sau trafic
2. Traversarea neregulamentară
3. Neacordarea de prioritate pietonilor
4. Neacordarea priorităţii vehiculelor
sursa: IGPR


In asteptarea bebelusului regal

In fata spitalului unde va naste ducesa de Cambridge e aglomerat de mai bine de o saptamana. Fanii monarhiei s-au adunat sa fie acolo, primii care afla vestea. N-o vor vedea pe ducsa, probabil nici pe bebelus, dar au venit, ca sa fie alaturi de ea.

N-am apucat sau am uitat sa povestesc atunci, dupa nunta, cat de impresionanti sunt ei, englezii cu morga, cum se aduna din toate colturile tarii ca sa fie alaturi de familia regala in momentele importante. In fata catedralei Wesminster locurile cele mai bune erau ocupate de saptamani in sir. Venisera cu corturile, cuplite electrice pentru facut mancare, cu geanta de cosmetice si asteptau. Unii dintre cei cu care am stat de vorba atunci erau veterani, fusesera si la nunta printului Charles cu lady Diana. Si vin la toate evenimentele. Se stiu intre ei, asteapta linistiti, nu ii deranjeaza nimeni, nu ii bruscheaza o autoritatara politie cum ar putea fi cea de la noi.
sursa: daily mail

Sunt fascinanti in relatia lor cu Casa Regala. Cum colectioneaza obiecte, cum stiu istorie, cum se raporteaza la Regina si la familia acesteia, cum le spun pe nume, ii critica sau ii apreciaza, cum ii considera ai lor. 
Un  material complet, tot in Daily Mail, aici.O sa aflati cum un cuplu din Liverpool a facut 2 luni pe drum, ca sa ajunga la spital, aproape de momentul asterii bebelusului regal.

miercuri, 17 iulie 2013

Cum ar fi daca

Londra, candva in toamna lui 2013.
 Undeva, pe canapeaua aia, e cartea pe care o citesc acum. Ce e drept, am strans jucariile pentru fotografie. Pe geam se vede gradina, e neingrijita, dar e verde si plina de surprize. COpacii sunt inalti si umbrosi, undeva in spate e un hamac de care nu stie nimeni. Vreau sa mai pun niste tablouri pe peretele dintre geamuri, inca nu m-am hotarat ce.

marți, 16 iulie 2013

Despre dietele minune si efectele lor mirobolante

Am avut la un moment dat multe kilograme in plus. Nu stiu cate, nu ma cantaream, dar erau multe. M-am apucat de n diete, n-am tinut-o pe niciuna pana la capat, oricum nu aveau efect. Plus ca mie imi palce mancarea. Nu pot spune nu painii cu unt, nici placintei cu branza, nici pastelor, nici inghetatei... Am reusit, totusi, o perioada sa tin dieta, am slabit cat vroiam, am ramas acolo ani buni. Pana acum, cand ar trebui iarasi sa fac ceva, dar astept ziua Z, aia in care voi spune pana aici
Nu asta e insa subiectul. Cand am slabit, am avut regimul dat de un nutritionist. Un regim care se baza pe ce imi place sa mananc, un regim care nu imi interzicea nici fructele nici legumele nici lactatele, nu era nici nu 6 zile oua si 4 apa, nici nu 5 kg zeama de varza sau 10 tone de cirese. Niciun astfel de regim nu are cum sa aiba rezultate in regula pentru organism. Niciunul
Veti spune ca nu sunt medic si nu, nu sunt. DAr echilibrul pe care incerc sa il pastrez in tot ceea ce fac mi se pare mai mult decat aplicabil aici, in cazul alimentatiei. Subiect de larga disputa la nivel mondial. CA mancam prost sau bine, ca suntem vegetarieni sau raw vegani sau ca mancam doar carne, toti cei care sustin o parte o fac fanatic, fara discernamant, in ciuda consecintelor pe care le au declaratiile lor.
Aud de ani buni cum dieta Dukan are rezultate spectaculoase, slabesti, esti fit, nu ai probleme, te mentii si gata, ai rezolvat problema obezitatii sau tendinta spre. Fiecare tine ce dieta vrea, pana la urma esti singurul responsabil de ce faci cu tine si cu sanatatea ta. Dar nu vorbi ca si cum ai descoperit solutia minune. Pentru ca tu nu ai avut nicio problema cu rinichii, nu inseamna ca excesul de proteina nu poate sa ii imbolnaveasca pe multi.
Am vazut fotografii spectaculoase cu cei care au slabit cu Dukan. Exista evident si alte diete, mai rele decat asta. Dar : :
E dieta de evitat in 2010,2011 si 2012, potrivit Asociatiei Britanice a Nutritiei
Dieta Dukan: din cauza cantitatii mari de proteina, rinichii trebuie sa munceasca mult mai mult, ceea ce poate duce la imbolnavirea lor.De aici . Intrati pe link, gasiti o analiza foarte interesanta despre dieta asta, care explica, cu grame si detalii cum nu corespunde Dukan recomandarilor guvernamentale referitoare la reginmul alimentar. Prea putinme grasimi, mult prea putine fibre, nivel depasit de proteine...
 Si din nou : Faza de atac si cea de mentinere sunt prea radicale. Sa scoti complet toate legumele si toate fructele din dieta inseamna reducerea semnificativa a aportului de vitamine, minerale, antioxidanti si fibre solubile De aici

 

Cum voi deveni milionara in dolari

"Hello, Maria Coman
Please I know that you will be surprise of receiving my message from face book, I am Mr.Sigo Frank Edwin, a Private lawyer to late Mr.Michael Coman, a national of your country, who used to work as the Director of petroliers total Benin, on 27 of may 2010 my client and his entire family were involved in a car accident unfortunately lost their lives, my client had an account valued at about $9.7Million USD United State Dollars) deposited in Bank here in Benin Republic,
I want to present you as the next of kin of my late client so that this amount will be paid to you as his next with my back up here as his private lawyer, We will share it after the transfer 40% to you and 60% to me, to enable me give you more details and directives. Please send me your email address so that I will attach some documents concerned to your view and also send you my ID. Or you kindly reply through my private email box for more information, joakimagossou@rocketmail.com
Your full name:.................................................
Age:..............................Occupation:. ......................................
Mobile phone number:............................private Email……………………………………..
I await your reply.
Best Regards
Barrister. Sigo Frank Edwin"



Asta a fost prima oferta. Mai am una,

Attention:Coman Family, 

I am Barrister Agbeso Evile a solicitor at law,personal attorney to (Late)  Mr. Eric  Coman, who was a contractor with many  multinational Companies in West Africa for more than twenty years. On the 31st of March 2011, he and his wife and only daughter were involved in an auto-mobile accident while visiting a  neighbouring country on vacation,Before his death  he left some sum US$5..3 Million in a security finance firm , I consult you to assist me to claim this fund since he bear the same surname like you.
 
For more details,contact me on my private email:agbaesoevile@outlook.com or  Reply with your private email address for more details.
 
Thanks for your prompt response.Very truly yours,

Barrister: Agbeso Evile,(Esq).


Oare cineva, vreodata, se baga in povestile astea?

luni, 15 iulie 2013

Litoral 2013

In fiecare an, dar in fiecare an am nenumarate motive de nervi la noi la mare. Anul asta am inceput cu preturile- cazarea la noi e din categoria Cap Ferrat- am continuat cu hotelul, cotat la 4 stele, dar fara lift si cu o piscina cat 3 cazi de baie. Altfel, in regula, aveau Grey Goose la bar si o limonada excelenta. Dar 4 stele??? Asa, ca sa fiu sigura, am cautat in criteriile de clasificare, cica la 4 stele ar trebui sa aiba lift, zice aici
Am fost la Olimp, speram intr-o oarecare liniste, a fost alegerea gresita. Plaja plina si paraginita, apa murdara, plaja unde stateam in copilarie, cea din zona Coco Spa, e practic inexistenta acum, mai are 2-3 metri. Asta n-a oprit pe nimeni sa inghesuie sezlonguri de n-ai loc sa respiri fara sa te simta vecinul din stanga sau din dreapta.
Despre Belvedere, Amfiteatru si Panoramic va povestesc alta data, am o tristete personala fata de degradarea locului, mi-am facut vacantele in zona aia toata copilaria si mi se pare incredibil ce s-a intamplat si cum au fost lasate sa se prabuseasca. 
Am ascultat Stefan Hrusca si Vasile Seicaru si Dan Spataru, Mihaela runceanu, tot hituri de prin copilaria mea, in principiu peste tot. La Ciresica presedintelui erau slagare live, cantate de un domn cam trecut si o domnisoara anorexica. Tot acolo era si un simulacru de French Cancan. Poate ca sa nu se prinda chiar toata lumea ca asteptai 2 ore sa primesti mancarea. 
Mult am asteptat de altfel cam peste tot, si la Mila 23, preferata mea, si la Popasul Pescarului. La Popasul Pescarului, pentru cine nu stie restaurant aflat pe plaja, femeia de serviciu ne-a certat ca murdarim cu nisipul de pe papuci  la toaleta.

Parti bune? In sfarsit sunt din ce in ce mai multe locuri unde gasesti peste. La Mila 23, despre care am scris prima data acum 5 ani, lucrurile sunt in continuare bune si frumoase si ne-industrializate. Iar placinta dobrogeana parca si mai buna. 


Ca o ironica adaugire, de estazi tarifele de pe litoral cresc. Din nou. 




Litoral 2007 aici
Litoral 2008 aici
Litoral 2010 aici

sâmbătă, 13 iulie 2013

Un copil. O poveste de groaza

S-a scris si s-a vorbit mult la inceputul verii despre fetita a carei mama a fost ucisa de tata. Detaliile sunt aici.

Pe scurt, in 1997, Ruxandra îl cunoştea pe Cristoph, un austriac şarmant, fost director al unei fabrici din România, pe care l-a urmat la Viena şi căruia i-a devenit soţie. În 2006, din dragostea lor s-a născut o fetiţă, care a primit cetăţenia austriacă. Doi ani mai târziu, Ruxandra a avut primul şoc.„Fetiţa a încercat să mă sărute cu limba într-un mod erotic. Când am întrebat-o de unde a învăţat asta, mi-a spus că «de la tati»”, scrie în jurnalul Ruxandrei. Sophie povestește că tatal este rău și că îi este frică de el. Când a fost întrebată de ce este rău tatăl ei şi cu ce o supără, micuţa i-a spus bunicii, de faţă fiind şi o bună prietenă a acesteia: „Cu băţul papii!”, indicând şi zonele unde fusese molestată sexual de tatăl ei.
De-a lungul anilor semnele de abuz s-au accentuat, iar mama fetiței, deși inițial șocată și bulversată, își confruntă soțul în repetate rânduri, acesta însă negând cu fermitate că ar fi autorul unor asemenea atrocități.
După numeroase ședințe de terapie de familie, în cadrul cărora au fost discutate inclusiv aceste bănuieli și în care copilul a dat semne clare că lucrurile nu sunt tocmai în regulă, Ruxanda, speriată, a dorit să divorțeze, primind în schimb amenințări din partea soțului, cetățean austriac, provenind dintr-o familie cu reputație, el însuși deținând poziții manageriale de top, ultima chiar în România, în calitate de director financiar al fabricii de pâine Titan SA din București.
Ruxanda G. a ținut un jurnal amănunțit despre întâmplările suspecte relatate de Sophie cu privire la tatăl ei, și despre observațiile pe care ea însăși, mama, a început să le facă în acest sens. Când, într-un final, i-a comunicat soțului decizia sa fermă de a intenta divorț, acesta a ucis-o cu o cruzime ieșită din comun, foarte posibil chiar sub ochii Sophiei, ce se afla, împreună cu cei doi,  în respectivul apartament, locuința lui Christoph Guger din Viena, cuplul domiciliind deja separat la acea dată.
Tatăl a fost arestat, iar fetița încredințată bunicilor paterni, deși bunica maternă, Minerva R., care a fost întotdeauna o prezență stabilă și de încredere în viața fetiței, a încercat și ea să obțină custodia Sophiei.
 Nimeni nu isi explica de ce justitia austriaca a lasat-o la famnilia tatalui, cert e ca sunt multe semne de intrebare. De exemplu de ce procesul a fost mutat fix in localitatea unde se afla bunicii paterni. Bunica din partea mamei incearca din rasputeri sa obtina custodia fetitei, dar avocatii sunt scumpi, intretinerea in Austria la fel, asa ca a cerut ajutor. 

O putem ajuta pe bunica fetitei sa mearga mai departe participand la bazarul de pe Facebook.  Eu am cumparat o rochita superba pentru Smaranda, iar banii au mers in contul bunicii. Are nevoie pentru inceput de 3.000 de euro. Nu e o suma mare, daca ne gandim ca e viitorul unui copil in joc.
Exista si un site dedicat fetitei unde gasiti toate informatiile necesare

Despre balerine mici si povesti cu pitici


Sa gasesti cadoul potrivit pentru niste fetite de 3-4-5 ani, care in principiu au cam de toate, e o problema dificila, va spun din experienta. La haine nu e bine sa te bagi, fetele au parerile lor mult prea clare despre asta, asa ca risti sa gresesti ingrozitor. Anul trecut, un pic mai in primavara, incepuse avalansa de zile de nastere. Si cum in grupul nostru sunt multe fete, ce sa ne facem....Nu mai stiu cine a descoperit minunea, dar minunea merita pomenita. Pentru ca orice fetita, ca e baietoasa sau nu, se va indragosti de tutu-ul ei. Smaranda are deja 3, primul a fost de la Helene. E curcubeu, dar Olga are rosu, Andreea are si ea, Natalia si ea.....




A inceput intr-o joaca de-a papusile… Sophie este acea papusa pe care mi-am dorit-o intotdeauna,THE ONE, mare, blonda, pe care o vedeam cu ochii mintii mele de copil… Si am crescut… dorul nu s-a dus, a devenit mai arzator, pana cand am primit cadoul mult visat, blondina mea Sophie…
Pe care am inceput sa o imbrac… intai timid, cu cele mai frumoase hainute cumparate, pe care le gaseam te miri unde, comandate din strainatate sau prin magazine recomandate de mamici asemeni mie, “pretentioase”, fiiA inceput intr-o joaca de-a papusile… Sophie este acea papusa pe care mi-am dorit-o intotdeauna,THE ONE, mare, blonda, pe care o vedeam cu ochii mintii mele de copil… Si am crescut… dorul nu s-a dus, a devenit mai arzator, pana cand am primit cadoul mult visat, blondina mea Sophie…
Pe care am inceput sa o imbrac… intai timid, cu cele mai frumoase hainute cumparate, pe care le gaseam te miri unde, comandate din strainatate sau prin magazine recomandate de mamici asemeni mie, “pretentioase”, fiindca materialele fine si frumoase se dau parca pe sub mana, ca nu prea se gasesc… Apoi mi-am zis sa incerc eu… Lucrul manual am facut in generala, pasii ii stiu de la mama… Mai o schema, un tuto de la francezi… mi-au iesit, nu una, nu doua ci fix 8 caciulite intr-o saptamana cu tot cu fulare, manusi si floricele decorative… Yeiii, am trecut testul! Cel impus de mine, evident… Deci, sa ne apucam de treaba… Caciulite, bluze, fuste, balerini, genti, brose, coliere, toate crosetate sau tricotate, orice imi trece prin cap, e o provocare pe care o trec…la rang de comanda onorata… Tutu-urile au fost o alta provocare pe care am abordat-o putin mai tarziu…si asta pentru ca in secret iubesc balerinele…

 Visam sa devin una, dar…nu a fost sa fie…J Si imi plac! Sunt vesele, optimiste, frumoase, usor stralucitoare, accesorizate cu flori, funde, buline, dantela… combinatiile de culori sunt  din ce in ce mai complicate, dar cu atat mai deosebite…  Au fost de toate: uni, buburuza, Minnie, florale, tomnatice, pisicuta, curcubeu, atatea modele si combinatii, incat nu le mai stiu pe de rost. Imi amintesc doar cata placere imi face sa le modelez, dupa marimea si gustul fiecarei fetite… Petrecerile si serbarile vor fi cu mult mai frumoase fara costume inchiriate sau prost realizate, pentru ca in orice imprejurare un tutu te scoate din incurcatura… Cea mai recenta isprava: tutu stilizat inspirat din costumul popular, cu fote, batic si brau tricolor. Grupa Baby de la gradinita a fost cea mai frumoasa aparitie! J
Se spune ca pasiunea vine din lucruri marunte. A mea este create de fiecare impunsatura de ac, fiecare fir trecut prin andrele sau croseta, prin fiecare taietura de foarfeca iesita perfect. Si bucuria din ochii clientilor mei face cat o mie de cuvinte.

Pe Helene o gasiti aici 

joi, 11 iulie 2013

Intre Sofia Vergara si Barbie Girl

Sofia Vergara, 41 de ani, declara pentru Daily Mail ca nu crede in "natural look", daca nu ai 19 ani. Si da, subscriu. Nu cred ca la 35 plus sau poate chiar mai devreme mai e ok sa joci cartea naturalului. O, nu, eu nu folosesc creme. O, nu, eu nu stiu marci de parfumuri. O, vai, ruj, ce e ala si 
la ce sa il folosim oare.
Sigur ca nu sunt adepta exceselor. Sigur ca Barbie girl in realitate e o aberatie.
Dar undeva moderatie trebuie sa existe. Dati cu pietre daca vreti, dar pe mine m+au ingrozit intotdeauna declaratiile unor proaspete mame care spnueau nonsalant ca nu au timp sa se spele pe cap cu saptamanile. Nu pot, nu inteleg, nu vad de ce e in regula sa traiesti asa. si mai e si adesea motiv de mandrie
Nu zice nimeni sa iti pui tencuiala pe fata cand te duci cu copilul in parc. Dar nici sa arati ca scoasa din lada de gunoi. Pana acum vreun an nu ma machiam mai niciodata in timpul liber. Si acum o fac foarte rar, dar o fac pentru ca simt ca asa e ok si ca altfel nu ma mai simt bine.
Nu inteleg parul cu radacini de 20 cm, mai ales daca radacinile sunt grizonante rau de tot. Nu inteleg nici scuza cu lipsa de timp. Sa ajungi la coafor, sa te vopsesti, sa te tunzi si sa ajungi din nou acasa inseamna cu indulgenta 3 ore. Hai 4. 4 ore la 2 luni nu sunt un capat de tara pentru nimeni.
Si daca tot am ajuns aici, nu inteleg nici partea cu vaieunumanancnimicmaingrasdinaer. Cu exceptia unor probleme medicale, adesea tratabile, de obicei ingrasatul inseamna sedentarism si mancat aiurea. Eu ma ingras pentru ca imi place la nebunie painea cu unt, pentru ca as putea manca tavi intregi de placinta cu branza, pentru ca beau Mojito si Prosecco. Nu pentru ca plang in fata frigiderului gol.


Sex si bautura. Prosecco nu e pe lista

Whisky- Ii place sexul agresiv, dominator. Nu-i este frica sa faca ce vrea, cand vrea. Pozitia preferata: doggystyle (barbati), ea deasupra (femei) Tequila-Ii place sexul aventuros, in orice loc, in orice conditii. N-ar trebui sa te mire daca dupa o noapte cu tequila va treziti trei sau chiar mai multi in pat.
 Vin-Ii place sa faca sex, insa numai dupa un preludiu romantic care sa sporeasca intimitatea. Vinul este un afrodisiac care va spori dorinta femeilor. Aveti grija sa nu beti prea mult, ati putea adormi inainte de orgasm.
 Votca- Bautura preferata a multor persoane trecute de 20 de ani indica o persoana doritoare de sex agresiv. Dupa cateva paharele, uita de flirt si trece direct la treaba. Rom- Persoana care bea rom este extrem de amuzanta, asa ca te poti astepta la o partida de sex “condimentata” cu reprize copioase de ras. Bere- Daca bautura preferata este berea, atunci te poti astepta ca persoana respectiva sa fie adepta sexului “lenes” care te lasa pe tine la “carma”, intrucat licoarea blonda sau bruna il(o) face usor lethargic(a).Sampanie-Cine bea sampanie face sex pasional. Preludiul, atmosfera romantica sunt piesele de rezistenta ale unei nopti fierbinti alaturi de o persoana care a baut cateva pahare de sampanie.Coniac- Cine bea coniac n-are timp de preludiu. Hainele vor zbura in toate directiile, iar partidele de sex pot fi pe oriunde. Daca persoanei de langa tine ii place coniacul, asteaptate la sex salbatic.

sursa: wowbiz.ro

Eu personal simt nevoia unei analize aprofundate pe tema asta. Poate cercetatorii britanici...

Testamentul lui Sergiu Nicolaescu




Admiram, in iarna, dupa moartea regizorului, echipa pe care o faceau sotia si sora sa in fata valului de absurditati aparute pe la diverse televiziuni. O doamna mai in varsta si una de o varsta cu mine reuseau sa faca zid in fata publicului, in fata discutiilor pe tema "de ce a purtat palton alb la incincerare", de ce il ard si nu il inmormanteaza, sunt sau nu copii secreti, ce a vrut cu adevarat Sergiu Nicolaescu si asa mai departe.
Nu ma intereseaza foarte tare parerile celor care s-au descoperit prieteni ai lui Sergiu Nicolaescu dupa moartea sa. Iolanda Nicolaescu spune acum, in plangerea pe care a inaintat-o instantei, ca "Pârata a ajuns să aibă o atitudine răuvoitoare la adresa subsemnatei, reducându-mi ajutorul bănesc ce-mi asigura necesarul de alimente şi medicamente de care beneficiam în timpul vieţii fratelui meu, am hotărât să demarez procedurile notariale în vederea dezbaterii succesiunii de pe urma fratelui meu, ulterior, prin mandat special, am formulat o cerere de dezbatere a procedurii succesorale. "
Habar n-am ce s-a intamplat intre cele doua doamne in ultimele 6 luni. Dar e pacat ca undeva ceva s-a rupt. Ba mai mult, acum sora regizorului spune ca fratele sau a fost incinerat impotriva vointei sale.

miercuri, 10 iulie 2013

Despre dragoste si altele, la 3 ani si-un pic

Cea mai recenta: Mama, mi-e foarte dor de Tudor. O ciocolata m-ar ajuta sa nu imi mai fie dor de el. Cati bani ai la tine?

Despre despartirea de fostul iubit: Nu il mai iubesc, s-a improstiat

Despre moda, ca tot o pomeneam: Tu nu ai haine frumoase. Nu ai niciun tricou cu Rainbow Dash (pentru necunoscatori

Despre oameni si copii: Nu stiu ce esti tu, copil nu esti sigur. Poate esti om

Si in final, o poveste : A fost odata o pisicuta pe care o chema casey. Si soarele apunea. Iar o inimioara venea. Si o fetita smaranda a lins acea mizerabila. Si in scurt timp a venit o veioza. Si toata lumea a tipat din blocuri ca sa il trezeasca pe bec. Leul bun a venit. Era domestic. Dar a facut un lucru rau cand a imghitit o broasca. Si a venit si o mufa care vorbea in enlgeza

marți, 9 iulie 2013

To (almost*) all the girls in their 20s**




Asadar, domnisoarelor, invatati de la una (mult) mai batrana ca voi. Ma uitam zilele trecute pe pozele mele de la 20 si ceva de ani si sunt ingrozita. Pur si simplu ingrozita.



Trec peste tunsoarea sinistra si culorile de par care mai de care mai dubioase, ca astea sunt scuzabile, pana la urma trebuie sa incerci. Si daca nu te faci morcovie la 20 de ani, nu te mai faci niciodata. sau te faci, dar deja e dubios. 
Ma refer in mod special la haine. Asa ca sfaturile mele, necerute de nimeni, sunt urmatoarele: 
- nu va ascundeti in haine. Nu e neaparat nevoie sa aveti picioarele lui Nicole Kidman ca sa va puneti fuste. Fustele pot sa fie si scurte :)) Eu am inceput sa port fuste undeva acum vreo 5 ani, iar mai scurte de glezne acum vreo 2. E pacat sa aveti si voi revelatia asta asa tarziu. Purtati fuste scurte, 20 e varsta ideala pentru ele
 - da, negrul e genial, il iubesc, as putea sa am doar haine negre, dar experimentati. Incercati toate culorile. Iarasi, e pacat sa aveti ca si mine revelatia culorilor la 30 de ani. Pana atunci am purtat negru, gri, maro...Galbenul mi se parea o culoare sinistra, nu mi-am inchipuit vreodata ca voi avea vreo rochie galbena. La banchetul de sfarsit de liceu- noroc ca n-am poze- am avut cea mai urata rochie posibila vreodata. Imaginati-va ceva negru, lung, drept, fara nicio forma, decolteu, bretele, ceva. PRactic un sac negru. Imi mai cumparasem o rochie, tot neagra, dar macar avea niste bretele, niste crapaturi, nu mi s-a parut buna, am preferat sacul fara discutie.
Inca un sfat, nedorit, stiu. AScultati-va mamele. De obicei stiu mai bine decat voi, chiar daca nu vi se pare. Eu n-am ascultat-o :))
Nu am nici acum o relatie buna cu fustele sau cu rochiile, dar macar ma straduiesc. Un exemplu ca se poate si cu buline (un mare pas inainte pentru mine, nu mi-as fi imaginat vreodata ca voi purta o rochie de genul asta, culmea, nici nu e lunga)



* almost pentru ca nu ma adresez domnisoarelor care si-au gasit deja un scop in viata in a fi Moni
** de fapt nu stiu daca exista un public tinta, adica daca exista fete de 20 de ani care sa se incadreze in descrierea care urmeaza. Cumva e ceva ce imi spun eu mie cea de acum 15 ani

luni, 8 iulie 2013

Daca nu as vedea

Am facut aceasta poza cu gandul la Dorinel. Pentru mine a fost un exercitiu de imaginatie, pentru el e o realitate. Copilul are 5 ani, sufera de retinopatia prematuritatii si are nevoie de ajutorul nostru urgent pentru a vedea frumusetea din jur și chipurile celor dragi.
Trebuia sa scriu un mesaj. Daca nu as vedea....imi veneau milioane de idei in cap. N-as citi. N-as vedea marea. N-as cauta pantofi frumosi. N-as lucra unde lucrez. N-as fi aproape nimic din ce sunt. 
 
Dorinel are nevoie urgent (maxim o luna) de o operatie in SUA care costa 35.000 euro. Donatiile pot fi facute online https://secure.mobilpay.ro/buy-product/ihp9bt sau direct in cont folosind datele: Titular cont Tilica Mariana (mama copilului); RO68RNCB0579040596800001 (cont Lei); RO41RNCB0579040596800002 (cont in EURO, Cod SWIFT:RNCB ROBU), Banca Comerciala Romana, Sucursala Stefan Luchian Botoșani

duminică, 7 iulie 2013

Multumirile Sabinei


Multumesc pe aceasta cale nu doar celor care au donat, dar si celor care au share-uit povestea si celor care mi-au transmis un gand bun. Sunt profund recunoscatoare si in acelasi timp uimita de bunatatea si promptitudinea dumneavoastra. Ma bucur sa vad ca strigatul meu a fost auzit si ca nu m-am pierdut in sutele de mesaje ce n-au primit raspuns. Zambetul din sufletul meu pe care mi l-ati oferit cu atata generozitate, mi-a dat forta si curaj sa merg mai departe, sa sper ca pot lasa ceva pe lumea asta si sa schimb sau sa imbunatatesc lucrurile asa cum voi putea. Sper sa ma pot revansa cat mai curand si cat mai bine, fata de toti cei care mi-au fost aproape. Trebuie sa recunosc, acest mesaj de multumire nu poate cuprinde cu totul recunostinta mea fata de acest gest minunat.

Multumesc in mod special Mariei Coman, Adei Petre si Sabinei Ulubeanu care au facut posibila strangerea sumei si care-au luat de pe umerii parintilor mei o povara mult prea mare pentru cat pot duce si s-au luptat ca aceasta poveste sa fie auzita!

De asemenea multumesc donatorilor:
Lungu Mioara Gabriela
Maria Coman
Ada Petre
Dan Zaha
Cristea Mihai Alexandru
Aurelia Nasturas
Tanasescu Maria
Pop Catalin-Sabin
Gligor Liliana
Jichi Florin-Gabriel
Antohi Claudiu
Serban Liana Andreea
Plopeanu Oana Florina
Petrisor Adelin Laurentiu
Demirgian Andreea
Lupu Diana
Costache Anamaria
Abaza Anca-Elena
Barbu Ramona
Adina Sfetcu
Dorobantu Oana-Nicoleta
Ionescu Oana-Diana
Cimpea Alina-Raluca
Boca Cristina
Spasinovici Sorin
Sabina Ulubeanu
Georgian Oana
Benezic Dollores
Enculescu

Nu in cele din urma, multumesc, sufletului meu pereche Maria Zdralea, o pianista exceptionala si un om si mai exceptional. Un suflet mare care nu ezita niciodata sa lupte pentru cei din jur. Un caracter puternic, de o calitate extraordinara, mai mult decat o sora pentru mine, mi-a fost alaturi si la bine si la rau si nu exista lucru pe lumea asta pe care l-as putea face ca sa ma pot revansa fata de ea. M-a scos din apa cea mai adanca, atunci cand credeam ca mi s-au inecat corabiile.. S-o urmariti pe-aceasta fata draga, caci veti auzi cu siguranta de romanca pianista care aduce un mare prestigiu tarii noastre.



Povestea Sabinei o gasiti aici
In plus, eu as vrea sa le multumesc Brandusei Miron si Ramonei Manescu si Simonei Tache. As vrea sa multumesc editurii All si lui Mario de Mezzo, pentru cartea lui Radu Beligan, licitata cu 200 de lei de Cornelia Sachler. 
As vrea sa le multumesc tuturor celor care s-au gandit la Sabina si la cum sa o ajute. 
As vrea sa ii multumesc personal Adei, cea care a raspuns mesajului meu laconic, din emisie. Pentru ca a inteles ca SAbina merita o sansa.
Drum bun, Sabina. Speram sa nu ne dezamagesti

sâmbătă, 6 iulie 2013

Viata a la familia Ewing



Ioana, fosta colega de scoala generala, sta in Dallas. N-am mai vazut-o de 20 de ani, dar mi-a scris sa ne povesteasca ce e de vazut in orasul lui JR Ewing. Plus despre San Antonio, un orasel despre care nu stiam nimic, dar pe care l-am cautat cu ocazi asta si pare genial. 



Am ajuns in Dallas printr-o pura întâmplare. Se făcea prin 2000 ca soţul meu (pe atunci prietenul meu) era la cursurile de master la automatică. Unul dintre profesorii lor a întrebat într-o zi la curs daca ar fi cineva interesat sa plece la doctorat in State. Au fost doi studenţi care si-au manifestat interesul, si in câteva luni au si plecat spre... ai ghicit, Dallas. Dupa un an  s-a întors in tara in vacanţă, ne-am căsătorit, iar in toamnă, dupa ce am terminat si eu cu licenţa, i-am urmat calea. Intre timp, el se mutase la Austin, dar am revenit in scurt timp in Dallas impreuna.
Multi dintre prietenii noştri cu mentalităţi (mai) europene au iubit Austinul mai mult decat (n-au iubit) Dallasul. Experienţa mea personală de acolo nu m-a facut sa îl îndrăgesc in mod deosebit, desi înţeleg sarmul oraşului universitar, mai cosmopolit, mai eclectic si mai cochet decat Dallasul. Cu siguranţă e si mai aproape de stilul european de viaţa si oamenii sunt un pic mai sofisticati (cultural, intelectual). Dar cum eu nu am reusit sa descopăr aspectele astea in scurta si intunecata mea şedere acolo, nici nu m-am îndrăgostit de oraş aşa cum poate ar merita-o.
Austinul este capitala politică a Texasului, dar, as zice eu, si cea educaţională. Houston este in schimb cel mai dezvoltat dpdv economic. Metroplexul (adică ansamblul Dallas, Fort Worth si oraşele limitrofe lor) este a doilea ca mărime dupa Houston. In ultimii 30 de ani Dallasul s-a dezvoltat foarte mult, dar este un oraş foarte tânăr (dupa standarde europene).
Ca sa iti dau si niste repere numerice, Dallasul si oraşele lui limitrofe (neincluzand si Fort Worth cu satelitii lui) aveau cu 5-10 ani in urma in jur de 2,5 milioane de oameni, deci cam cat Bucureştiul. Texasul e ca suprafaţă cam de 3 ori cat Romania. Poate si de aceea toate oraşele texane au o caracteristică in comun: dezvoltarea pe orizontală, ca spaţiu sa ne facem toti case mai e, slavă Domnului, iar benzina la noi e inca ieftina, mai ales la cat de aproape suntem de rafinariile din Houston.
In Texas (cu excepţia Austinului, care am stabilit ca "follows a different drumbeat") este aproape imposibil sa trăieşti fara a avea o maşină. Sau, mai bine zis, daca nu ai maşină eşti cam mort. Sistemul de mijloace de transport in comun face Bucureştiul sa para un model demn de urmat :), trotuare nu prea există, iar distanţele pana... oriunde sunt semnificative. Pana la cel mai apropiat magazin noi avem cam 1 km si asta pentru ca am ales in mod special casa si in funcţie de criteriul unei relative apropieri de magazine (tip mega image, adică au mancare, ceva cosmetice si alte chestii de casa gen detergenţi, hârtie igienică etc.). Pana la serviciu avem cam 8 km fiecare, dar asta este absolut norocos. La fostul serviciu mergeam 25km dus si tot era foarte aproape comparând cu alţi colegi cade aveau si 60 km dus.
In plus faţă de distanţe, de lipsa transportului in comun bine pus la punct si de lipsa de trotuare (sau poate tocmai din cauzele astea), este absolut neobişnuit sa vezi oameni, pietoni pe stradă. Sa iti dau un exemplu: vin ai noştri in vizită la noi. Noi, ziua, la lucru. Ei decid sa plece la plimbare prin cartier. Ei bine, in mai putin de jumatate de ora au oprit lângă ei nu mai putin de 5 maşini, inclusiv una de poliţie, sa ii întrebe daca sunt bine, daca totul este in regulă, daca nu cumva au păţit ceva si au nevoie de ajutor. Aici ori eşti pe stradă cu treaba (lucru in grădina, alergat, plimbat catel) ori esti in masina. Oricum, e ciudat sa fii pe stradă îmbrăcat altfel decat pentru activităţile enumerate mai sus.
Intre toate oraşele texane, San Antonio are un mix de elemente care îl face absolut adorabil. Pentru 3-4 zile, ai ce face si ce vedea in zona. Ce îl face atât de special este cursul unui rausor care trece prin mijlocul orasului, rausor care a fost amenajat in scop evident turistic. Spun evident pt combinatia dintre elemente pentru toti de toate vârstele si posibilităţile: un soi de bateaux-mouches la scala mult mai mică (si canalul e mult mai mic decat chiar si Dâmboviţa noastra), ratele grasane cu boboceii lor, care înoata nestingherite, fac scufundari si care fac deliciul trecătorilor, in general, nenumăratele terase pline de flori, culoare, muzică, veselie, amfiteatrul cu trepte/bănci acoperite cu muşchi pe care te poti aşeza liniştit sa urmăreşti o reprezentaţie data pe scena de pe malul celălalt al canalului, podul care seamănă cam tare cu un altul celebru din Veneţia (da' na, acum ce sa facem, pe texani nu-i da creativitatea/simţul artistic/bunul gust afară din casa), dar mai ales oportunitatea de a te plimba tu cu propriile tale picioare de-a lungul malurilor, toate astea te fac sa nu regreţi nici un moment din ziua sau dupaamiaza sau seara respectivă.



sursa foto: http://www.tripadvisor.com/Tourism-g60956-San_Antonio_Texas-Vacations.html