joi, 29 august 2013

Regine, amante, intrigi, otravuri si mistere

Sau castelul Chenonceau.


Este unul dintre cele mai frumoase castele pe care le-am vazut. E plin de poveste, de mister, de atmosfera. Are o istorie complicata, a fost al Dianei de Poitiers, amanta regelui, sot al CAterinei de Medici. Povestea spune ca Diana si Henric au avut o relatie care s-a intins pe decenii, desi ea era mult mai in varsta decat el. Era o femeie extrem de frumoasa, iar nespectaculoasa Caterina de Medici, parasutata in Franta, a trait cam toata viata ei de regina in umbra ei. A incercat sa devina preferata sotului ei, dar nu a reusit cat timp acesta a trait. Cele doua au coabitat o luna perioada, si-au inteles reciproc ambitiile si s-au tolerat.  Ei bine, castelul Chenonceau arata asa cum trebuie ca a fost Diana de Poitiers. E regal, ceea ce CAterina de Medici n-a prea fost, ca aparitie.
Diana, pe scurt : La varsta de 15 ani, Diane de Poitiers se casatoreste cu un barbat mai in varsta decat ea cu 39 de ani, Louis de Breze, caruia ii va darui doua fiice. La 15 ani, altii s-au preocupat sa-i aranjeze casatoria. Alesul sau era puternic si bogat, vaduv, adus de spate, avand 56 de ani, mai mult decat tatal sau. Insa rangul sotului ii va asigura si mai multa bogatie si putere. Din toate partile, potrivirea parea splendida, perfecta. Cat de usor sau greu a fost pentru Diane ca la varsta adolescentei sa se marite cu un barbat faimos pentru uratenia sa? Nu conta, era in traditia vremurilor. Cei doi impartasea anumite idealuri politice si aveau in comun iubirea pentru echitatie. Impreuna, au avut un mariaj reusit.
Mariajul sau a propulsat-o in curtea regala a reginei Claude a Frantei, sotia regelui Francis I unde devine doamna de onoara a acesteia. Europa tocmai se scutura de intunericul si superstitiile Evului Mediu si pasea cu incredere spre lumina Renasterii, iar in aceasta perioada a prefacerilor religioase si a violentei, a iluminismului si a progresului, curtea Frantei era printre cele mai civilizate din lume si alti conducatori se straduiau sa o imite. Diane a intrat cu toata inima in viata publica, atenta cu intrigile curtii, grijulie fata de caracterele oportuniste si ambitoase care existau la curtea regala. Petrecerile de la curtea regala a Frantei erau splendide, noptile pareau toate luminate de mii de lumari de bal, in timp ce zilele erau impodobite de ceremonii militare deosebite. Diane a ramas la curte regala franceza dupa ce a trecut de varsta de 35 de ani.

 Mai multe gasiti aici
Despre CAterina de Medici, despre magie, despre perioada de dupa moartea lui Henric, cititi aici



Acum, despre castel. Caterina insa si-a dorit cu disperare sa aiba Chenoceau-ul, asa ca i l-a luat Dianei, dupa moartea lui Henric. Rivalitatea dintre cele doua e vizibila si acum. Intr-o parte e gradina Dianei, in cealalta parte gradina Caterinei. Dormitorul Dianei e albastru, al Caterinei e rosu.




 Daca ajungeti acolo, treceti in partea cealalta a raului si plimbati-va prin padure. urcati pe scaritele inghesuite si imaginati-va, apropo de decadenta vremurilor, cum se firusau doamnele spre apartamentele din turn, pentru intalniri nocturne cu domnii momentului. Nu e greu. Veti vedea. E castelul pe care as vrea sa il vad toamna, cand se coloreaza padurea sau iarna.
Imi imaginez focul din seminee si plimbarile pe malul inghetat al apei. In fine, un loc unde sunt sigura ca mai sunt multe de descoperit.

Ce sa nu faceti in Franta

Nu va enervati pentru ca nimeni nu depaseste viteza legala. Ei stiu ca administratorul strazilor nu pune degeaba restrictie de 30, ca la noi. Si nu amplaseaza treceri de pietoni in curbe. Legiuitorul a stiut el ce a stiut cand a facut asta, asa ca ascultati-l.
Nu claxonati, nu taiati fata. O sa ii speriati pe ceilalti soferi, care nu stiu ce e aia, in marea lor majoritate. Daca cineva se baga in fata voastra, fara un acord prealabil, e pentru ca la ei acordul e tacit, nu in functie de nervii unuia sau altuia.
La restaurant, nu va enervati daca dureaza o ora pana va vine mancarea. Nimeni nu se grabeste.
Nu va asezati singuri la ce masa vi se nazare, caci de multe ori pot sa fie rezervate fara sa fie pus ceva pe masa
Nu incercati sa grabiti lucrurile. Nimic nu se va schimba vreodata in sensul asta. timpul are alt ritm, nu puteti sa il stricati.
Nu mancati la fastfood, dar asta stiti deja.
Si, fara nicio legatura, proudly introducing Second Person. Proudly, desi usor dezamagita, caci ei exista demult, eu am avut revelatii abia acum. 

luni, 26 august 2013

Rosia Montana si manipularea ieftina

S-a viralizat zilele acestea filmarea cu doamna asta de la Rosia Montana, nervoasa, intr-adevar. Cel mai tare e cum se minuneaza oamenii ca a luat 200.000 de euro pentru reclama. Ma intreb cat de naiv e cel care crede ca suma asta e reala. Nu discut despre proiect, implicatii, e o discutie mult prea ampla si nu m-am documentat suficient incat sa am un punct de vedere. Dar 200.000 de euro? Cred ca Mihaela Radulescu, Andreea Marin si celelalte doamne de prin reclame isi smulg parul din cap de suparare ca nu s-au apropiat vreodata de suma asta
Update: un scurt comentariu despre comentarii. Pe blogul meu rar apar haterii. E, au aparut la postul asta. Anonimi, fireste, agresivi, fireste. Apropo de manipulare
Update 2, da, pusesem link-ul gresit. Acesta e cel cu cele 200.000 de euro

Despre dor




Azi se intoarce. Dupa 3 saptamani si jumatate. Nu voi fi acasa cand ajunge, asa cum nu am fost nici cand a plecat. Si ma bucur ca a fost asa, mi-e foarte greu sa o vad plecand si sa o las plecand, mi se pare ca nu va fi in regula fara mine si ca va suferi si ca va fi trista si ca sunt o criminala pentru ca o las sa se duca. E trista o zi doua, intr-adevar, cand imi spune  ca vrea sa ne jucam asa,  prin telefon. Dupa care a treia zi abia daca mai are timp sa vina, iar pe final nu se mai oboseste sa vorbeasca cu mine la telefon, caci, desigur, are alta treaba.
Pauza asta anuala e importanta insa si merita sa fie luata. Pentru ca nu e nicio tragedie, in ciuda opiniilor moderne, sa le zicem, potrivit carora e de fapt egosim, ca, nu e asa, ce mama vrea sa fie departe de copilul ei.
Oricum, azi se intoarce. O asteapta rochia roz de printesa, de pe la castelele din Franta.

Iar diseara, inainte sa se culce, o sa imi spuna, ca de obicei Mami, vreau sa stai putin cu mine.
Summer is over

vineri, 23 august 2013

Valea Loarei. Lectia despre paine si vin

As putea sa scriu romane despre mancarea francezilor, despre ce, cum, cat, cand si unde mananca. Nu plecati in vacanta in Franta cu gandul ca va veti putea macar mentine greutatea. Asta daca sunteti macar un pic gurmanzi. In cazul meu picul ala e de fapt mult, asa ca imi asum in orice vacanta dezastrul de dupa.
Provence a fost o experienta de neuitat, Bretania la fel, cu scoicile ei si caramel au beurre sale, Valea Loarei a fost si ea intr-un mare fel. S-o luam cu inceputul.
Dimineata mancam la 2 boulangerii in centrul vechi. Deschise alternativ, una duminica, una lunea, pe urma ceva program comun, in fine, dubios in stilul frantuzesc. La ambele era coada dimineata, pentru ca localnicii veneau cu cosul de cumparaturi sa isi cumpere o jumatate de bagheta. Mai intrezaream pe-acolo niste salata verde, ceva mezeluri si nelipsitele branzeturi.


La prima dintre brutarii aveau cel mai bun sandvis cu sunca. O sunca mult mai curata decat cele pe care le gasesti la noi, o bagheta crocanta si doar un pic de unt. Cat sa mearga bine. Tot aici am mancat cea mai buna tarta cu nectarine din lume. Nu sunt neaparat un fan al patiseriilor, dar aici iti venea sa cumperi cam tot ce era prin rafturi. Briose, tarte cu zmeura si capsuni, quiche-uri care mai de care mai cu branzeturi de capra, somon, spanac...Nicio legatura, daca va intrebati, cu ce gasiti in Bucuresti la magazinele de profil.
La cea de-a doua aveau cred 20 de feluri de paine. Cu nuci, cu branza si rosii, cu patrunjel, integrale, negre, albe, lungi si elegante, grasune si pline de stafide...Aveau si stand de desgustare.

 Un cosmar, in principiu, te saturai doar din degustat. aici erau si croissantele mai bune, mai usoare. Poate de-aia mancari 3-4 odata fara sa iti dai seama.  Brutaria se numeste Hardouin, cealalta,  la doua magazine distanta, au bonheur des Gorumandises.
Cafeaua, la orice terasa de langa. Nimic spectaculos.
Pranzul, din nou, doar intre ore fixe. Daca mergeti in zona, verificati meniurile, uneori sunt variante ideale. Ca de exemplu in Amboise, unde exact langa castel, la un restaurant numit cred Leonardo da Vinci, meniul de 19.50 euro inseamna aperitiv- eu mi-am luat ceva local, pvoestesc imediat, scoici si desert- mousse au chocolat, pour moi :)). Bineinteles, mergea si assiette de fromage, dar ne-am impartit si am reusit.
Mancati coq au vin, mancati rata, mancati scoici...Apropo, portiile de scoici sunt absolut imense. M-au dovedit, ceea ce nu s-a mai intimplat vreodata pana acum, de obicei mi se par prea mici. Mancati terinele locale, de pui, de rata, de porc, la fel, senzationale. Incercati aperitivele locale, unele seamana cu ale noastre de pe vremuri, un fel de carne in grasime cu un gust perfect. Incercati cassuollette, o mancare cu rata, carnati locali si fasole. Mancati miel. E cel mai fraged.
Beti vin. Rosu sau rose de Chinon. Alb de Sancerre. Beti vinurile la pichet, sunt excelente, niciodata nu au parut dubioase sau pastilate. Si nici nu va doare capul dupa.
Beti Kir petillante. E kir-ul lor obisnuit, de mure, de afine, de piersici, doar ca e combinat cu vin spumant. Un fel de Prosecco, cred ca Vouvray se numeste. Senzational. Bun si la aperitiv, bun si la desert. Apropo de desert, aici era alta drama. Caci ce sa alegi intre assiette fromage, mousse au chocolat si creme brulee. Acea creme brulee cu crusta crocanta, nu crema noastra de zahar ars. Sa le mananci pe toate, da, stiu, ceea ce am si facut.
Un sfat, de final. De fapt doua. Sau trei. Nu incercati sa  nu respectati orele de masa, veti muri de foame. Mergeti la restaurant cu o ora inainte sa va fie foarte foame, dureaza mult pana vine mancarea. Si 3, daca mergeti la Le bouchon tourangelle in Tours, nu va luati meniul gurmand, decat daca mancati 2 persoane. Gargantua cred ca l-a inventat. 

joi, 22 august 2013

We are here

We are here a fost creat pentru ca noi sa aflam ca exista muzica romaneasca tanara, de calitate. We are here a fost creat ca sa ii ajutam sa existe. we are here este despre cum putem sa ne implicam in viitorul copiilor nostri. Pentru ca au nevoie de mai mult decat Hannah Montana si Hello Kitty ca sa fie oameni intregi. We are here e creatia prietenei mele Sabina, iar mesajul ei este urmatorul :
De ce existam? De ce suntem aici?
Pentru ca InnerSound e un festival necesar in Romania.
Pentru ca tinerii nostri creatori sunt minunati, indrazneti, calzi si deschisi.
Pentru ca tinerii nostri creatori sunt la fel de valorosi ca tinerii nostri olimpici, dar prea putin cunoscuti.
Pentru ca muncim timp de un an pentru 6 zile de bucurie auditiva, vizuala si sufleteasca.
Pentru ca ii aducem in Romania pe cei mai inventivi artisti internationali ai momentului.
Pentru ca nu mai trebuie sa plecati la Berlin/Viena/Paris sau New York pentru ultimele noutati din domeniul artei.
Pentru ca iubim traditia la fel de mult ca noutatea.
Pentru ca va oferim ca recompensa cele mai interesante creatii ale anului 2013, cursuri de initiere in marile idei muzicale si  compunem special pentru tine.


Innersound are nevoie de 2.000 de euro, ca sa se promoveze. Si sunt lucruri care merita promovate acolo. Plus ca sistemul de recompense, sa le zicem, e extrem de interesant, gasiti detalii pe site. Puteti dona 5,10,20, 100, evident si 1.000 de euro :))



miercuri, 21 august 2013

Castelul Frumoasei din Padurea Adormita

Sau Chateau Usse. E destul de aproape de Villnadry, noi le-am vazut in aceeasi zi. Este, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai frumoase castele pe care le-am vazut pe Valea Loarei. E urcat pe un deal, din fata lui vezi intreaga Vale si e foarte simplu sa iti imaginezi cum supravegheau eventualele aparitii ale unor dusmani. E locul perfect sa construiesti un castel. Si, de altfel, undeva pe acoperis se afla si un cuib de vulturi.
De ce Castelul Frumoasei din Padurea Adormita? Pentru ca se spune ca Charles Perrault ar fi fost inspirat de locul acesta atunci cand a scris povestea. Si cum orice poveste poate sa devina realitate, totul in jur e construit pe aceasta idee. Am vazut, langa castel, cele mai frumoase obloane mov.







Interiorul e intortocheat si nu neaparat spectaculos, dar s-au straduit sa recreeze scene din Evul Mediu, cu papusi de ceara in marime naturala. Usor creepy, pe alocuri, dar interesant, merita vazuta expozitia respectiva. 




E un castel unde as duce-o pe Smaranda. La ultimul etaj sunt refacute scene din Frumoasa din Padurea Adormita. Usor kicthoase pentru adulti, spectaculoase insa pentru copii. Cu ceva efecte luminoase, in fine, discutabil spuneam. E si un pod cu cateva obiecte de mobilier rupte si prafuite. Intre noi fie vorba, mie mi-au placut la nebunie. Dar depinde de gusturi, evident.

marți, 20 august 2013

Villandry. Castelul gospodaresc

Villandry este un castel care in sine poate nu vi se va parea interesant. E mobilat modest, interiroul e destul de auster, e destul de mic. In schimb este  renumit in  pentru gradinile sale absolut senzationale: gradina soarelui, gradina apei, gradina ornamentala, gtadina de legume, gradina de mirodenii.


 Gradina ornamentala e impartita in 4 curti ale dragostei, iubirea tragica, iubirea pasionala iubirea tandra si cea schimbatoare.
Spectaculoasa este gradina de legume. Gasesti acolo dovleci, rosii, ceapa, cam tot ce se poate cultiva, dar asezate astfel incat par o gradina ornamentala. Atentia la detalii este absolut fascinanta. Gradina e compusa din 9 patrate, de marime identica, dar care in interior sunt impartite in forme geometrice diferite. Culorile alterneaza si ele, de la portocaliul morcovilor la rosul sfeclei.

Castelul a fost construit in 1500 si ceva. Are canale de apa in jur, pline de pesti, iar la interior destul de mic fata de celelalte. E mobilat, spuneam, destul de modest, dar camerele sunt luminoase si placute ca atmosfera. 
Daca ajungeti acolo, urcati pana sus, a marginea padurii. Acolo timpul pare ca s-a oprit si astepti sa apara vreo suita regala calare. 

Info practice: parcarea e gratuita, exact langa hotel. Intrarea e in jur de 10 euro, parca. 

luni, 19 august 2013

Franta. Valea Loarei. Lectia despre rabdare

Cand ajungi in Franta trebuie sa te relaxezi. Daca nu te relaxezi, vei avea un concediu ratat. Am invatat asta acum cativa ani, cand in Provence ne tot uitam dupa o chelnerita sa ne ia comanda, iar cand a venit ne-a spus senina ca nu are niciun rost sa ne grabim.
E, pe Valea Loarei, timpul curge si mai incet decat in Provence. Am stat in Tours, de acolo am plecat spre castele si cel mai adesea am mancat acolo, in centrul vechi. E un orasel minunat, cu strazi umbrite de copaci, cu restaurante mici, de familie, cu magazine cochete, insorite si dichisite. Asta daca ai norocul sa le prinzi deschise, pentru ca acum, in august, multe sunt inchise. Uite asa, ca e vacanta. Plus programul magazinelor...E practic imposibil sa intelegi ceva. Unii au inchis lunea, altii martea, altii duminica...Unii au pauza de masa de la 12 la 14, altii de la 13, altii n-au, altii deschid doar seara. In principiu daca vrei ceva dintr-un loc e bine sa iti notezi ce scrie pe usa.



Eu, de exemplu, mi-as fi luat un ceas, pe care l-am vazut intr-o vitrina,   dar n-am avut nicio sansa. Patroana era in concediu, se intorcea pe 23 august. Sanatate, ce sa zic


La fel si cu masa. Primele 2 zile, nestiind regulile jocului, am ratat scurtul interval al mesei de pranz si am mancat sandvisuri, ceea ce in Franta e blasfemie. De obicei restaurantele au bucataria deschisa pana la la 14.30, pe urma poti sa lesini in fata lor, ca nu ii impresionezi. Si atentie, duceti-va din timp, asteptarea pana la primul fel poate sa fie de o ora, o ora si.
La fel si seara, puteti manca intre 19 si 21, cam pe-acolo. Nu ratati orele, altfel iar ramaneti la sandvisuri.

marți, 13 august 2013

Telegrama

Aici vremea e frumoasa. Stop. 27 grade la pranz. Stop. Sa vezi castele de pe bicicleta e senzational. Stop. Am stat la coada la paine. Stop. La bagheta mai precis. Stop. Ma enerveaza francezii ca au garduri inalte si nu vad bine in curti. Stop. Si blogger ca nu ma lasa sa incarc poze. Stop. Ma intorc sambata. Stop. Pana atunci, vacante frumoase

sâmbătă, 10 august 2013

12 pisici in cautare de stapan

PE scurt, sunt ale unei fete, care se numeste Nicoleta, si care pleaca definitiv in Germania in 2 saptamani.
Se numesc George, Katty, Mara, Marcel, Markus, Maya, Mika, Miky, Patty, Sasha, Stella, Wizzair
Le puteti vedea aici, le puteti adopta, puteti spune mai departe despre ele. 
Ea e Patty, ii aflati si povestea, cum le aflati pe ale tuturor, in cosul cu pisici. Daca o mai gasesc la intoarcere, ma gandesc serios sa o infiez. 

miercuri, 7 august 2013

Bad Hair Day

Stiti zilele acelea care incep prea devreme, par sa nu se mai termine? Acelea cand te uiti la ceas si iti dai seama ca e abia 9.48 si ca de fapt BHD nici nu a inceput inca? Si cel mai rau, alea in care pe langa ca sunt adevarate BHD, iti sta si parul ingrozitor?
Ei, zilele acelea incep de obicei asa: te trezesti mai devreme cu o ora decat trebuie sa sune ceasul, pentru ca nu iti aduci aminte cum se numesc prajiturile alea idioate ale lui Marcel Proust.  In vis, in somn, ti se perinda ba briose, nu frate, nu sunt briose. Cum naiba se numesc, cum se numesc, cum se numesc, cum se numesc.......Magdalene, n-are cum sa fie magdalene, dar parca e pe acolo. Prajiturele? Evident ca nu sunt prajiturele, ce sens ar mai avea daca ar fi prajiturele. Le vezi, stii de unde sa le cumperi, au si la Mega Image de obicei. Dar cum se numesc? Liniste si pace. Habar n-ai. Asa ca te trezesti. Mai ai o ora juma pana trebuie sa plece, record personal, de obicei ai 15 minute.
Uiti de prajiturica prajiturelelor, te uric in masina, pleci, incepe muzica interioara, o combinatie de free fallin- de ce, mai luciana, de ce, ca la tine am vazut-o - cu hurry down the chimney si cu perfect fara tine- de ce perfectfaratine ca nu imi place deloc- si deodata te loveste. Madlene. Fuckin' Madlene.
E 10.03. Sa aveti o zi excelenta



marți, 6 august 2013

If I could wear anything today






aspirational, inspirational, motivational. din categoria "niciodata, niciodata"


luni, 5 august 2013

Obsesii mici, de casa







Contrary, pentru ca anul trecut pe vremea asta as fi spus ca eu nu suport camasile albe si ca ma bucur foarte tare ca nu lucrez la banca si nu sunt obligata sa le port. 

O lunga perioada am avut obsesia maieruilor albe. Au fost veri intregi cand am umblat imbracata doar in diverse maieuri cat mai albe posibil
Am trecut apoi la tricourile albe. Care acum, cand m-am apucat dupa niste ani de facut curat in dressing, am remarcat ca au depasit demult o cifra normala (nu intrebati care e cifra normala)
Iar acum, acum ma indrept usor usor spre obsesia camasilor albe. Nu am inca definite camasile albe perfecte, recunosc, inca bajbai, dar sunt aproximativ sigura ca urmeaza o noua mare problema. 
Si pentru ca tot am ajuns la cleaning the dressingroom, am descoperit cu bucurie ca am 6 perechi de uggi, 2 de-un model, 4 de altul. 3 perechi de conversi, acelasi model, fireste, genti majoritar de la doua firme. Intr-un fel e bine, ma gandesc, ca poate inseamna ca mi se cristalizeaza un stil.  Dream on, love :))





vineri, 2 august 2013

Concurs

Pentru ca la miere nu s-a inghesuit nimeni (da, sunt dezamagita) si pentru ca e pacat de voucherul de la Elefantelul curios, hai concurs. Comentati, va numerotati, si cu random.org gasim castigator.
Va puteti inscrie pana duminica seara, la 0ra 19.00. Odata cu vocuherul, vine si o reducere de 20% la produsele de la Cadouri Altfel. Codul de reducere il primeste castigatorul, odata cu voucherul
Nu uitati de mierea de la Glodeanu

joi, 1 august 2013

Extremism si judecati (mai mult sau mai putin) de valoare

Lumea, epoca, vremurile, habar n-am ce si cum si cine, ne-au adus in situatia in care ceea ce spui poate fi doar combatut. Nu poti intreba relaxat care e cea mai buna perioada din an ca sa mergi la Paris fara ca 10 oameni sa nu sara in sus si sa spuna Vai, dar de ce PAris? De ce nu Londra, Londra e minunata. Mergeti in Franta la PAris? Pai Parisul nu e cel mai misto loc din Franta. Cel mai bine e sa mergi in Provence. Sau in Bretania. Sau in Normandia. Sau ocoleste Franta, e plina de francezi, incearca Austria. Ce conteaza ca tu vrei sa vezi Parisul si doar Parisul si nu te intereseaza deloc nici Germania, nici Londra si nici macar celebra Coasta de Azur.
Sau. Te duci la concert la Sting. Ca asa ai decis tu. Ca iti place sau nu, vrei sa mergi. Aici se poate continua asa: dar la Rammstein ai fost? N-am fost, nu imi place genul, nu ma intereseaza deloc. Da, adr e pacat, fac super show. Posibil, dar repet, chiar nu imi place deloc genul Dar la Roger Watters mergi? Nu prea stiu, as vrea si n-as vrea. Pai Roger Waters e evenimentul verii, practic daca nu mergi acolo, n-ai fost nicaieri.
Nu cred ca eu nu fac din astea. Ba dimpotriva, sunt sigura ca fac si destul de des. Ce nu inteleg e de unde tot spiritul asta revansard asa, care nu ne lasa sa mai avem dialoguri firesti. Poate pur si simplu nu imi place albul, nu incerca sa ma convingi ca e cel mai frumos.
Nu mai zic, daca ajungem la cresterea copiilor, acolo e dezastru. Ori ai facut asa cum crede X, ori esti pa, l-ai nenorocit pe viata si vei suporta consecintele pe termen lung. O doamna mi-a spus mai demult ca mi-am injectat voit copilul cu cancer. Vaccinandu-l, desigur. Caci vaccinul contine excipienti bla bla, stiti teoria, nu mai intru in detalii.
Judecam hainele vecinilor, vacantele colegilor, parerile sefilor, totul e in piata publica, la analiza. Nici macar nu mai barfim, caci nu mai e barfa aia simpla, amuzanta, genul de dialog de la ceaiul de la ora cinci. Nuuu, dam verdicte, stabilim ierarhii, teoretizam totul, de la hrana la joaca si culorile de par.
Hai, mai bine, decat sa ne certam, un cantec vesel sa cantam