vineri, 27 septembrie 2013

Concurs fulger

Update. ca sa n- avem vorbe la proces, ati cadtigat toti cei 3 care v- ati inscris. mergeti acolo, sunteti trecuti pe lista la intrare. sa- mi povestiti cum a fost. 2 invitatii de o persoana la V fo Verde
E week-end-ul acesta. Comentati pana la ora 18.

joi, 26 septembrie 2013

CAstigatorii invitatiilor la Vunk

S-au inscris urmatorii

  1. zara
  2. alexandra
  3. mihaela
  4. florin andrei
  5. ignat claudia elena
  6. roxana
  7. diana
  8. iulia
  9. claudia t
  10. sorina
  11. eugenia
  12. gabriela
  13. victor
Iar, potrivit Random. org. invitatiile merg la Sorina, Alexandra si Claudia Elena Ignat. 




As vrea sa imi dati pe mailul blogului@yahoo.com  adresele voastre de mail, ca sa va pun in legatura cu organizatorii. Felicitari 

miercuri, 25 septembrie 2013

Ne lamentam sau facem ceva. Despre gradinita si scoala

E plina lumea onlainistica zilele astea de lamentari parintesti pe teme de gradinite si scoli. La gradinite inteleg ca la stat e interzis sa stai cu copilul sa se acomodeze, ca nu te lasa educatoarea. CA deh, ea asa a invatat, ca plodul se educa cu lacrimi. Si ca se invata el, plange o luna doua si se obisnuieste. Plus obisnuitele cumparaturi de inceput de an. Ca le trebuie perdele, scaune, mese, cearsafuri, paturi, laptop, televizoare, cani de apa. Na, ca la orice casa noua, doar ca la gradinitele noastre fiecare an e de casa noua.
La scoala e jaf la propriu. Rechizite, uniforme, diverse optionale, habar n-am, ca n-am ajuns inca acolo, dar deduc ca sumele sunt mari. Plus ca acolo incepe circul cu afterschool-ul, ca trebuie sa dai copilul la afterschool-ul invatatoarei, ca altfel ii da note mici. Plus meditatiile care si alea incep din 1-4, nu ca pe vremea noastra cand faceai si tu un pic pentru admitere intr-a 12-a si gata. Nooo, acum meditatiile merg paralel cu scoala. Plus cadourile pentru doamna. Imi povesteau recent niste parinti ca strangeau bani sa ii ia invatatoarei o masina. Say what? O masina, da,da, una la mana a doua, ceva.
E, eu nu inteleg treburile astea. Deloc. Nu inteleg de ce mamele accepta sa isi lase copilul in urlete si lacrimi. Sunt absolut convinsa ca daca s-ar agita un pic, nu le-ar obliga nimeni sa faca asta, pentru ca nu are cum nimeni sa te oblige sa iti lasi copilul in lacrimi si disperat. Nu inteleg de ce parintii accepta sa cumpere perdele, scaune, mese, termopane si asa mai departe pentru gradinite. Sunt sigura ca daca s-ar mobiliza, lucrurile astea nu s-ar intimpla. Si cititi, va rog, povestea Laurei pe tema asta. Si apropo, inca odata, bravo Laura. PEntru ca daca ar fi mai multe Laure printre parinti, nu s-ar putea asa.
Eu nu stiu inca ce vom face cu scoala Smarandei. Poate o sa ne ingroape si pe noi sistemul. CA daca o sa fim singurii care o sa spunem nu, nu stiu daca voi avea nervii sa accept ca ea are note mai mici doar pentru ca nu e la afterschool-ul la care trebuie. Poate o sa mergem pe sistemul privat, chiar nu stiu si mi-e greu sa zic deocamdata, n-am studiat inca problema indeaproape. Ce stiu insa e ca nu voi ceda din prima si ca ma voi stradui sa ii conving si pe ceilalti ca nu e in regula asa. Si ca daca noi, ca parinti, acceptam, atunci nu mai avem niciun drept si nicio pretentie.

marți, 24 septembrie 2013

Invitatii la concert

 Avem 3 invitatii la concertul Vunk din 3 octombrie. Va fi un concert special, pentru ca va fi doborat un record mondial acolo, aflati doar daca mergeti, caci nu putem dezvalui secretul :))
Insa, mult mai important, e un mesaj. Un mesaj de constientizare a violentei domestice, care, din pacate in Romania, are proportii alarmante. Iar la nivel oficial cam nimeni nu face nimic.  Datele ong-urilor arata ca la noi o familie din trei se confrunta cu situatii de violenta domestica, o data la trei zile o femeie fiind ucisa in bataie. Desi violenta domestica este una dintre cele mai grave probleme cu care se confrunta societatea contemporana, exista multe lacune institutionale pentru sprijinirea victimelor directe - femei si copii si foarte putine resurse alocate pentru asigurarea unor servicii primare de asistenta si suport.
Campania, careia i s-au alaturat cei de la trupa Vunk se numeste Campania Respectului, iar cantecul vorbeste despre iubirea si respectul pe care ar trebui sa le primeasca orice femeie.

Daca vreti la concert, comentati pana joi la ora 20.00. Apoi Random. Succes

luni, 23 septembrie 2013

Cheverny. Castelul locuit

Este unul dintre cele mai elegante castele pe care le-am vazut in vara asta. E singurul, de altfel, care este in continuare locuit si se simte atmosfera de familie.



Marchizul Durfont de Cheverny care a locuit aici in timpul Revolutiei relateaza in „Memoriile” sale un episod tragic din istoria castelului. Henri Hurault, conte de Cheverny, mostenise castelul la varsta de 24 de ani, dupa ce, foarte tanar, se casatorise cu Françoise Chabot, inca o copila. Cei doi se intalnisera destul de rar datorita lungilor campanii militare si obligatiilor pe care curtea regala le impunea sotului. Intr-o zi, acesta se afla la Paris, la curtea lui Henri al IV-lea, cand regele a glumit in spatele sau, punandu-i doua coarne.
Intreaga asistenta a izbucnit in ras si tanarul conte a surprins intr-o oglinda gestul regelui. Fara o vorba a iesit din sala, a incalecat si, gonind nebuneste, a ajuns acasa in zori, navalind in camera sotiei. Se spune ca tanarul paj cu care aceasta se consola s-a aruncat imediat pe fereastra, si-a rupt piciorul si imediat a fost spintecat de sabia sotului inselat. Contele a intrat din nou in camera sotiei, insotit de un preot. Contesei i s-a dat sa aleaga intre a muri de sabie sau otrava si a ales-o pe aceasta din urma. Lucrurile sunt prezentate 
diferit in registrul parohiei din Blois.


Aici se mentioneaza ca tanara contesa a fost otravita fiind necredincioasa. La autopsia, executata de maestrul Guillaumee si fiul sau, s-a descoperit ca femeia era insarcinata in cinci luni si jumatate. Ea urma sa dea nastere unui baiat al carui tata, Chambelin, gentilom de Burgogne, a fost repede descoperit si ucis de conte. Indiferent care ar fi fost adevarul, este sigur ca sotul care se razbunase, a ajuns in aceeasi seara la Paris, la timp pentru a asista la ceremonia de culcare a regelui. Cand a aflat ce se intamplase, regele, care se simtea intr-un fel responsabil, a reactionat violent, obligandu-l pe conte sa se retraga pe domeniul sau din 
Cheverny, spune legenda. Sursa aici 


Curtea e, ca de obicei, senzationala. E mai mica decat la Chambord sau Chenonceau, domenii regale, dar e mult mai prietenoasa si cu atmosfera de camin. Proprietarii vaneaza in continuare, asa ca o parte a curtii o reprezinta padocul cainilor. Sunt cateva zeci acolo. Exista si o gradina de legume, e fascinant sa vezi cum peste tot se ocupa de culturile agricole. Pare ne-regal, asa, dar in realitate a fost o preocupare permanenta. 
Daca ajungeti la Cheverny, mancati cu incredere la terasa de langa intrarea din Castel. Incercati cocosul in vin, e senzational si bineinteles, charcutterie si branzeturi. 


duminică, 22 septembrie 2013

Altfel, suntem bine

- Nu mergem sa te intalnesti cu O, pentru ca O doarme
- Pai si eu de ce nu dorm?
- Nu stiu de ce nu dormi, pentru ca nu vrei
- Din cauza ta nu pot sa dorm. Pentru ca ma pui sa muncesc. De ani de zile

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Targ de prajituri

Nu e un eveniment monden, e un eveniment unde vom fi intre prieteni. Si unde limonada e din partea casei. E parte a campaniei Vreau sa fiu Demn. Gasiti toate detaliile despre ea aici 

marți, 17 septembrie 2013

Autoportret

3 ani si 9 luni. Remarcati, va rog, ochii albastri

Locul cainilor nu e pe strada. Meet Laika

Ea e Laika. Are 6 ani. Am gasit-o pe santier, atunci cand ne-am mutat. Si a ramas. Este cel mai bun caine pe care l-am cunoscut vreodata. Si am avut caini toata viata. La un moment dat, in copilarie, aveam 2 catele care faceau anual cam 2 serii de 10-12 pui. Niciunul dintre cainii astia nu a ajuns in strada. Pentru ca locul lor nu e acolo. Mi se pare o maxima ipocrizie sa spui ca iubesti cainii si vrei sa ii salvezi, lasandu-i pe strada. Unde devin agresivi, unde sunt mutilati de masini, unde ataca pentru ca nu au alta sansa de supravietuire.
Laika, spuneam, are 6 ani, toate vaccinurile la zi si sta intr-o curte unde sunt cel putin 30 de copii. Nu a latrat vreodata la vreunul dintre ei, despre vreun marait nici nu se pune problema. Insa pentru ca nu toti au sansa unei curti, cea mai corecta si civilizata solutie este, cred, in momentul de fata, adoptia la distanta.
Procedura va fi prevazuta si in legea adoptata de Parlament. Iar acum este valabila in cazul adaposturilor private. Cei de la Robi au un astfel de adapost. Eu personal am donat prima data acum 5 ani 

luni, 16 septembrie 2013

There is hope

Pentru prima data si intaiasi oara in ultimul an si jumatate, a ales singura sa se imbrace in pantaloni.

Pentru cei care nu cunosc personajul mic si carliontat despre care vorbim, din primavara trecuta refuza cu  incapatanare sa poarte pantaloni. Fuste si rochii, indiferent ca isi arde fundul pe tobogane sau ca afara sunt -50 de grade celsius si umbla cu pantaloni de ski- dupa rugaminti de ore- pe sub fuste de plaja. Pentru exemplificare, fotografie de la parada de 1 decembrie de anul trecut, cand eu am murit la propriu de frig,.




Plus ca de cateva saptamani incoace n-am mai auzit strigatul de lupta vreautoatarooooooooooz. Keep your fingers crossed

miercuri, 11 septembrie 2013

Cartile toamnei

Multe titluri pe gustul meu toamna asta. Si ma bucur de Intriga Matrimoniala, o asteptam.
In plus, astept si cele 5 romane finaliste la Premiul Literar Augustin Fratila. Din 50 si ceva de romane, juriul le-a ales pe urmatoarele :
1. “Craii şi morţii”, de Dan Stanca, Editura Cartea Românească, 2012

2. “Cronicile genocidului”, de Radu Aldulescu, Editura Cartea Românească, 20123. “Hotel Universal”, de Simona Sora, Editura Polirom, 20124. “Omar cel orb”, de Daniela Zeca, Editura Polirom, 20125. “Şoseaua Căţelu 42”, de Alina Nedelea, Editura ALLFA, 2012
Premiul literar „Augustin Frăţilă” – romanul anului 2012 este organizat de Asociaţia Casa de cultură, cu sprijinul InterContinental şi Editura ALL. Evenimentul este sprijinit de Philip Morris Trading, EuropaFM şi Digi24.

luni, 9 septembrie 2013

Pentru N

Draga mea, nu stiu ce sa iti spun.  Stiu ca e egoist, dar chiar nu stiu. De cand am primit mesajul de la tine ma gandesc ce as putea sa iti spun.
Ma gandesc ce as putea sa iti spun tie, celei careia i-a pasat atit de mult de copiii altora, incat ai facut pentru ei ceea ce mamele lor nu au facut.
Tie, celei care si-a dat atit din suflet pentru copiii altora.
Nu inteleg, nu cred ca voi intelege niciodata si cred ca de fapt nu e nimic de inteles aici. Am fost convinsa ca totul va fi bine. Ti-am si spus, in toata perioada asta ca o sa fie bine. Ca e greu la inceput, ca sa fie bine pe urma. Nu putea sa fie altfel. si uite ca a fost. Nu stiu ce sa iti spun, N. Decat ca ma gandesc la tine, la voi, la ea. Si ca daca as putea, ti-as lua toata durerea. 
Sunt sigura ca Sofia iti va zambi si te va ajuta ea sa mergi mai departe. Sunt sigura ca Sofia zambeste.

sâmbătă, 7 septembrie 2013

V for Verde

Pe 28-29 septembrie, la Casa Universitarilor din Bucuresti. Peste 50 de expozanti atent selectionati pregatesc pentru comunitatea mintilor deschise delicatese si bunatati bio, produse alimentare slow food si raw food, cosmetice organice, ateliere de gatit, workshop-uri, colectii de moda green chic fashion si haine preloved, precum si produse eco deco, realizate din materiale reciclate si alternative. 
O sa fie si concurs, aici, pe blog, cu invitatii la Targ.  

vineri, 6 septembrie 2013

Povesti de succes: Festivalul Enescu

E unul dintre putinele lucruri frumoase facute in Romania in ultimele decenii. Si creste frumos. E poate singurul moment in care presa straina vorbeste de bine despre tara noastra. Cautati referirile, veti fi impresionati. Aici aveti o revista a presei la zi
Anul acest campania de comunicare a fost una excelenta, plus o gramada de noutati. Proiectiile de la cinematograf, care au facut si ele sali pline. Bucurestiul Creativ, despre care am tot vrut sa scriu si n-am apucat, gasiti detaliile aici. Pe scurt,  locații cheie din București sunt reinventate prin artă urbană și prin elemente vizuale și prind viață prin participarea iubitorilor de frumos, din țară și din străinătate, atât în spațiile publice, cât și în mediul online.
 Mie imi pare rau ca am pierdut-o pe Yuja Wang, practic mi-a iesit din cap.  Yuja Wang e o pianista din hong Kong, care asculta Rhianna si canta Ceaikovski. Nu uitati numele asta, daca auziti ca are spectacol pe undeva, mergeti sa o vedeti.

 Din ce mai e in program de acum inainte, as merge la orchestra nationala rusa  si la Filarmonica de la  Londra. Si John Malcovich, nu uitati de John Malcovich, dar acolo deja nu mai sunt bilete.

Campania de comunicare a fost coordonata de Oana Marinescu si echipa ei. E bine sa stiti asta, pentru ca e una dintre cele mai bune campanii pe care le-am vazut eu in ultimii ani. De fapt cred ca e cea mai buna.

Ce cred eu ca putem face noi

Noi, adica oamenii obisnuiti. Nu ong-isti, nu primarii, nu oficiali. Noi. Putem face urmatoarele:
Cand vedem haite de caini pe strada, sa sunam la ASPA sau la primaria de sector. Odata, de 2 ori, de 10 ori. Sa sunam la ONG-urile de profil. Sa ii rugam sa duca animalele in adaposturi. Daca vedem ca nu se intampla nimic, sa le umplem mailurile de sesizari. Sa depunem plangeri la OPC. La avocatul poporului. Sa ne interesam ce alte institutii ar putea fi sesizate.
Daca putem si avem masina si timp, sa luam noi personal cainii si sa ii ducem la adaposturi.
Sa raportam orice caine periculos care zace prin scarile de bloc. Da, pe Negruta care musca orice necunoscut, pe Codita care capseaza orice strain. Cei care ii iubesc pe Negruta si Codita trebuie sa ii tina in casa. Sa iubesti un animal nu inseamna sa il lasi in strada.
S-a tot spus zilele acestea ca sa ceri ca acesti caini sa nu mai fie in strada inseamna instigari la omor in masa. Nu, nu inseamna. In tarile civilizate cainii stau in adaposturi, finantate de iubitorii de animale, de ONG-uri, de stat si asa mai departe. In unele dintre aceste tari, cainii nerevendicati sunt eutanasiati. La noi s-a inventat termenul de RETERITORIALIZARE.  Ei bine, exact reteritorializarea asta a dus la moartea lui Ionut Anghel.
Nu, sterilizarea nu e nici ea o solutie, cum ni s-a tot spus. Caci cainii care l-au mancat practic pe Ionut Anghel erau sterilizati. De 5 ani.

Ne vedem diseara, la 19.30, la Romana. 


marți, 3 septembrie 2013

Ocaziile speciale, cele cu care scoatem tot ce e mai bun din noi

De departe, cel mai bun comentariu al zilei a fost facut la Simona Tache pe blog 


bla bla…hai sa omoram cainii pentru ca niste parinte de 2 lei nu sunt in stare sa aiba grija de puredelul facut acum 4 ani ca de “ce sa faci noaptea”…unul in minus…
un caine o sa-ti fie recunoscator cand ii dai o bucata de paine si o sa-ti linga mana si cand nu-i duci nimic. incearca asta cu toti “copiii” care misuna prin nu stiu ce parc si care de fapt sunt tigani si care sa-mi fie cu iertare dar nu-i pot numi oameni….



Urmeaza cele care zic ca bunica e vinovata si ca ce ne tot dam noi cu parerea, ca ea nu i-a supravegheat si gata. Punct. Aproape ca merita ce i s-a intamplat, nu e asa? CA doar de aia era acolo, sa fie paznic de caini ucigasi pentru nepoti. 
Urmeaza cele care zic ca vai, sa nu mai blamam ONG-urile, ca sunt singurele care fac ceva. Fac, da, e adevarat, unele dintre ele. DAr cele mai multe accepta tacit mizeria pe care o incurajeaza primariile, aia cu noi ne facem ca ii luam, voi va faceti ca aveti grija de ei, asta e, ce se poate intampla. 
Urmeaza, pe alta tema, cele legate de RMGC. N-a fost bine in ziua in care protestele n-au fost la televizor, n-a fost bine nici in ziua in care la televizor a fost dezbatere, ca au fost invitatii prosti si n-au sustinut bine cauza contra. Adica au fost invitati special prosti, ca sa nu sustina bine cauza contra. 

Urmeaza, mai de departe sa zicem, parerile care zic ca de ce sa il acuzi pe Alexandru Visinescu de genocid, ca pana la urma, ce e ala genocid si ce a facut el ? Le recomand celor care cred asta sa asculte interventia domnului Octav Bjoza de astazi, de la ora 11. Daca au stomacul tare. Povesteste cum studentii erau pusi sa isi faca nevoile in gamele si pe urma sa isi manance fecalele unii altora. Printre altele. Dar asta nu e genocid. 
Hai, noi sa fim sanatosi, timpul trece, leafa merge, ne dam pe Facebook, ne spunem parerea, diseara vom fi victoriosi. Am opinat si astazi

Is this for real?

Adica pe cuvant, de ce? Hai, ca poate primesc raspunsuri de la barbati. E misto asa?

luni, 2 septembrie 2013

Un copil a murit. Probabil nimeni nu va fi vinovat

Se dau urmatoarele: doi copii, nesupravegheati, pleaca de langa casa, ajung pe un teren care apartine unei firme, firma care e in faliment, pe teren se aciueaza niste caini, caini morti de foame, cainii atac copiii, unul dintre copii moare.
Nu e primul caz cand un om e ucis de cainii vagabonzi in Bucuresti, probabil, din pacae, nici ultimul.
Sigur, ne putem gandi ca acei copii nu aveau de ce sa umble nesupravegheati pe un teren ca acela. Sigur ca putem. Insa ne putem gandi si de ce in Bucuresti nu poti sa mergi cu bicicleta, pentru ca te ataca aceiasi caini, de ce pe bona mea au atacat-o cainii in fata blocului si de atunci umbla cu aparatul cu ultrasunete dupa ea, si asa mai departe.
Intre timp, adica in timp ce cainii astia, saracii de ei, fac toate astea, pentru ca nimeni nu ii baga in seama, niste asociatii de protectie a lor protesteaza pentru ca sunt bagati si dusi in adaposturi. Si ne atrag atentia ca “Prezenţa câinelui urban în viaţa orăşeanului este un factor psihologic pozitiv. Din păcate, deţinerea unui câine ca animal de companie în apartament este de multe ori imposibilă şi a condus la îngrijirea de către oameni a acestor animale în jurul blocurilor, în parcuri sau alte zone frecventate de orăşean - manifestare absolut firească şi sănătoasă a preferinţei omului faţă de câine”

Cititi tot manifestul respectiv la Simona Tache. 
Sigur, daca intrebati, vi se va spune ca da, asociatiile se ocupa de sterilizare. Nu stiu insa de ce in 20 si ceva de ani, daca se tot sterilizeaza, de ce nu s-a rezolvat problema. Ca zau, unde sa se mai impuieze, daca nu mai au cum?
Si un comentariu de pe facebook, pe tema asta : 
Stiti ce mi-a raspuns o "organizatie" cand i-am chemat la sterilizarea unor amarati de caini??? Nici o problema, va costa antibioticele (doar 560 lei) iar la intrebarea capcana de ce ma costa bani cand au fonduri alocate? Rsp a fost genial....mi-au inchis tel in nas:))))) am apelat la un veterinar care a facut treaba pe probono si i-am platit aceleasi antibiotice la pretul pietei de 190 lei... Intrebarea mea este: ale cui sunt ong-urile care au primit fonduri ptr castare si imi cer mie bani?? Bai sincer m-am saturat de cahul asta de tara
sigur, la fel de vinovate mi se par autoritatile locale, primarii, ce or fi ele. Un raport interesant despre cum au cheltuit milioane si milioane de euro, aici
Sigur, milosii, sa le spunem asa celor care se ocupa cu hranitul cainilor prin scari de bloc, dar fara sa ii sterilizeze, au si ei vina lor.

Si atunci, nici la asta nu avem nicio solutie? Sigur, ca asa suntem noi, gasim milioane de vinovati si nicio solutie.

Gradinita. Anul 2. Ziua 1

Motto: de ce parintii duc copiii la culcare si distrug petrecerile
Acum un an pe vremea asta, iesea din casa trista, cu buza de jos lasata a plans, complet nedumerita de ce avea sa urmeze. A plans primele 3-4 zile, dupa care s-a hotarat brusc ca de fapt ii place la gradinita
Anul asta e deja alt copil. E mai inalta, mai sigura pe ea, mult mai cu propriile pareri despre lume, viata, oameni si asa mai departe. S-a lungit, s-a subtiat, s-a domnisorit asa, incredibil de repede.
De acum ramane la program lung, iar zilele trecute o auzeam certandu-se cu prietena ei pe tema cum vor dormi ele acolo, cine va sta langa T, iubitul amandurora, caci asa fac fetele moderne, impart totul chiar si iubitii.
A fost o vara frumoasa pentru ea, s-a schimbat mult, a fost la tara la bunici aproape o luna, a venit de acolo spunand un elegant multumesc de fiecare data cand e nevoie. A fost in Grecia, unde cere sa mai mearga saptamanal, a fost la Marea Neagra unde nu mai vrea- si jur, nu am influentat-o.
Vorbeste mai stricat acum ca acum un an pe vremea asta, pentru ca isi gandeste vorbitul, nu mai repeta doar ce aude. Imi spune mami te iubesc si nu vreau sa ma despartez de tine, si cum sa o corectezi cand o auzi....Singularul de la oameni e oaman. Na, cum sa deduca singura ca de fapt e om. O simti cum se chinuie sa zica varianta corecta, dar nu reuseste intotdeauna.
Are milioane de intrebari. Milioane. De ce decapotabilele sunt mici si turtite, ce inseamna multi, cum adica afara, de ce sara e mai mare ca ea, ...Imposibil de raspuns la toate.
Fata mea. Al doilea an de gradinita. Ziua 1.