joi, 31 octombrie 2013

Obelisc de Caracal







Stalpul asta a fost lasat in mijlocul centurii Craiovei. Constructorul zice ca CNADNR n-a platit pentru ca stalpul sa fie mutat. Posibil sa fie asa. Ce e imposibil de explicat insa e de ce pe constructor nu l-a deranjat. De ce pe seful de santier nu l-a deranjat. De ce pe aia de fac inspectii nu i-a deranjat. De ce pe cei care platesc facturile nu i-a deranjat. Pe nimeni nu a deranjat nimic de fapt
Sigur, nu e prima lucrare de genul asta. Am mai vazut si frumosul parc cu banci si leagane din mijlocul padurii, parc la care nu ajunge niciun drum. Si care oricum ar putea fi folosit eventual de veverite, ursi si iepuri. Stim cu totii celebrul teren de fotbal in panta, platit fara nicio tresarire de catre cei care gestionau banii respectivi. Nimic din toate astea nu a deranjat vreodata vreun ministru, vreun responsabil, vreun director de companie, vreun procuror, vreun parlamentar...Vreun parlamentar dintre aceia ce pleaca acasa martea spre pranz, ca nu mai are ec sa faca la serviciu, nu-s subiecte de dezbatut.

(stirea intreaga o gasiti aici)

duminică, 27 octombrie 2013

Give a woman the right leather jacket

Si un raspuns la intrebarea cate geci de piele sunt prea multe geci de piele. Ea are 2. Deocamdata
Sa nu uit: vorbim despre Narcisa, fosta Ema Betty, fosta Ariana, fosta Smaranda.

vineri, 25 octombrie 2013

Motivational

Cand te trezesti tarziu
Cand e ceata si pare ca ar ploua, dar nu ploua. Of, nu ploua
Cand stii ca vroiai sa te imbraci altfel si ti-a ramas in cap ideea, fara detalii
Cand e vineri, dar la 11 seara trebuie sa te intorci la serviciu
Cand e mai aglomerat ca intr-o luni
Cand pe niciun post de radio nu e melodia aceea care sa te ajute sa treci de zi
Cand nu mai ai tigari si nici chef sa te opresti
Cand nimic, nimic, nimic, nu pare sa,
Iti aduci aminte ca ai in masina, undeva, probabil in portiera din stanga, o sticluta mica mica mica in care mai e foarte putin din parfumul tau.
Acela care nu se mai gaseste la noi, poate peste vreo doua luni sa apara din nou.
Acela pe care il pastrai pentru nu se stie ce ocazie speciala.
Acela care miroase a alge si a sare si a mare si a vara si a ceata de rasarit de soare.
Buna dimineata

marți, 22 octombrie 2013

De unele, de altele

1. As dori sa nu mai fac sinuzita. M-am plictisit pur si simplu de ea. Sper ca de data asta sa nu se duca iar in ramas fara voce. Si nici in alte forme care mai de care mai fantastice
2. As vrea sa se termine odata epoca clubul lui Mickey Mouse. Scapasem de el de ce ceva vreme, acum s-a intors in forta. E si toamna, stam mai mult in casa, deja nu il mai suport si e abia octombrie.
3. Imi trebuie un ORL-ist pediatru bun, Smarandei ii curge sange din nas in ultima vreme destul de frecvent. Avem o programare saptamana viitoare, dar as vrea sa am o lista de rezerva
4. De la postarea cu Ema Beti pana acum s-a intors la Ariana. Cica pentru ca nu mai vrea sa o cheme Smaranda, ca are 8 litere, vrea Ariana ca are doar 6. In fine, e bine ca nu dureaza mult.
5. Vrea de ziua ei tort cu TOTI poneii din Poneyville. Toti. Adica toti AppleJack, Rainbow Dash, Twilight, etc. Toti. Zeci. Mi-e groaza.
6. Mai sunt 2 luni pana la ziua ei, asa ca iar incepe cautarea locului perfect. Anul trecut am mers pe mana lui Naty la Happy Planet, a fost bine, dar e prea departe de noi totusi. ASa ca recomandari va rog.

Uniti salvam o batrana

A purtat palarie si tocuri toata viata ei. A fost o doamna in adevaratul sens al cuvantului; mergea la opera, la teatru, purta manusi, indiferent de anotimp. “Avea tot timpul un servetel in poseta, pe care il scotea tacticos de fiecare data cand punea mana pe ceva”, isi amintesc vecinii. “O femeie trebuie sa fie eleganta”, chicoteste ea, iar ochii verzi ii sclipesc pret de o secunda. - See more at: http://www.ziardecluj.ro/drama-unei-foste-frumuseti-a-clujului-de-la-o-viata-boema-la-o-batranete-mizera/#sthash.A4MFqYv4.dpuf
A purtat palarie si tocuri toata viata ei. A fost o doamna in adevaratul sens al cuvantului; mergea la opera, la teatru, purta manusi, indiferent de anotimp. “Avea tot timpul un servetel in poseta, pe care il scotea tacticos de fiecare data cand punea mana pe ceva”, isi amintesc vecinii. “O femeie trebuie sa fie eleganta”, chicoteste ea, iar ochii verzi ii sclipesc pret de o secunda. - See more at: http://www.ziardecluj.ro/drama-unei-foste-frumuseti-a-clujului-de-la-o-viata-boema-la-o-batranete-mizera/#sthash.A4MFqYv4.dpuf
A purtat palarie si tocuri toata viata ei. A fost o doamna in adevaratul sens al cuvantului; mergea la opera, la teatru, purta manusi, indiferent de anotimp. “Avea tot timpul un servetel in poseta, pe care il scotea tacticos de fiecare data cand punea mana pe ceva”, isi amintesc vecinii. “O femeie trebuie sa fie eleganta”, chicoteste ea, iar ochii verzi ii sclipesc pret de o secunda. - See more at: http://www.ziardecluj.ro/drama-unei-foste-frumuseti-a-clujului-de-la-o-viata-boema-la-o-batranete-mizera/#sthash.A4MFqYv4.dpuf
A purtat palarie si tocuri toata viata ei. A fost o doamna in adevaratul sens al cuvantului; mergea la opera, la teatru, purta manusi, indiferent de anotimp. “Avea tot timpul un servetel in poseta, pe care il scotea tacticos de fiecare data cand punea mana pe ceva”, isi amintesc vecinii. “O femeie trebuie sa fie eleganta”, chicoteste ea, iar ochii verzi ii sclipesc pret de o secunda. - See more at: http://www.ziardecluj.ro/drama-unei-foste-frumuseti-a-clujului-de-la-o-viata-boema-la-o-batranete-mizera/#sthash.A4MFqYv4.dpuf
Vorbim des despre copii care au nevoie de ajutor. Vorbim des despre copii bolnavi, care au nevoie de medicamente. Incercam sa ii ajutam. Vorbim insa mult mai rar despre batranii care au nevoie de ajutor. Care din cauya unui stat incapabil se trezesc ca dupa o viata de munca nu mai au nimic, nu ii ajuta nimeni si nu stiu cum sa gestioneze restul de viata care le-a mai ramas. E greu sa iti imaginezi ca ai 70 si un pic de ani, nu mai poti munci, nu mai poti produce valoare adaugata, sa yicem, si trebuie sa traiesti din ce ai produs pana acum.

Asa ca astazi va propun sa vorbim despre doamna Irina Kecskey. O fosta frumusete a Clujului, o femeiecare a purtat palarie si tocuri toata viata ei. O femeie care a iubit muzica si viata, si care acum traieste printre ruinele unei bucatarii. Casa i-a ars in urma cu ceva vreme si nu are nicio posibilitate sa o repare. Povestea intreaga o gasiti aici

Andrei Crivat si-a propus sa o ajute. Ar fi nevoie in primul rand de bani, cam 15.000 de lei pentru repararea casei. Si apoi tot ce e necesar intr+o locuinta. Asternuturi, paturi, perne, ustensile de bucatarie, haine....
Eu sper sa reusesc sa strang cate ceva si sa le expediez pana la sfarsitzul saptamanii. Sunt sigura ca si voi aveti in casa lucruri pe care nu le folositi. Cana promotionala de la furnizorul de cablu. Tricoul de la maratonul de anul trecut. Cratita de la soacra, aia de care va impiedicati de fiecare data. Plapuma de la bunica. Impachetati+le si trimiteti+le la Cluj. E nevoie de ele.



"Are datorii mari de tot. Cam 5.000 de lei datorie la curent electric. Cam 7.500 de lei la Compania de Apă. Vreo 4.500 de lei la Primărie, chirie pentru casa pe care n-o mai are. Nu mai are nimic și are și probleme cu memoria.
Planul meu este așa: să strâng vreo 15.000 de lei, cu ajutorul vostru. Să-i plătesc datoriile la curent, în primul rând, că trăiește în frig și întuneric. Să mă asigur că, măcar peste iarnă, îi pot plăti curentul, să nu i-l taie iar. Să-i cumpăr o instalație electrică de încălzire, una care să nu aducă riscul de a-și da iar foc la casă (pentru că are probleme cu memoria, motiv pentru care gazul e ultimul pe listă) – am găsit o astfel de soluție, lipsită de riscuri. Să-i plătesc măcar o parte din datoriile la apă și la Primărie, în funcție de câți bani s-or strânge. Să-i cumpăr câteva lucruri de care are nevoie – o plapumă, niște așternuturi, niște haine groase. Alimente neperisabile, să le folosească vecina ce-i gătește.
Eventual, s-o conving să ne lase să-i văruim bucătăria în care locuiește și care acum e o ruină, din cauza incendiului. Cu puțin noroc, dacă se strâng suficienți bani, poate chiar să-i renovăm casa arsă.
Aș vrea să fac cumva ca femeia asta să aibă o bătrânețe un pic mai liniștită.
Nu pot face asta fără voi, așa că vă rog din tot sufletul meu – ajutați-mă s-o ajut!
E de folos orice donație.
De bani, în primul rând. Pentru asta, avem un cont: RO46BTRL06601201333852XX – pe nume Kislaki Ruben (e la Banca Transilvania). Orice sumă e binevenită, ca să-i putem plăti restanțele la utilități. Dacă donați, menționați acolo “Pentru Irina”.
Vă promit că la final fac un tabel cu fiecare leu cheltuit și-l public aici pe blog. Ca să nu credeți că-i bătaie de joc.
Dacă sunteți o companie și donați bani, vă promit că pe acest blog vă scriu un advertorial și vă țin un banner 125×125 vreme de 6 luni, pentru orice donație de la 500 de euro în plus. 
Dacă sunteți bloggeri, dați-mi un semn c-ați donat pentru Irina și eu voi face o listă cu fiecare blogger care a donat, cu link la blogul sau site-ul dvs.
Dacă puteți dona obiecte (plapumă, pături, perne, așternuturi de pat, covor, haine groase), vă rog să le trimiteți la adresa Imagistica, str. Caisului, nr. 36, Cluj-Napoca, jud. Cluj (cu mențiunea “Pentru Irina”)
Și vă rog tare, dați povestea mai departe. Dacă voi nu vreți să ajutați, poate vor alții.
Ajutați-mă s-o ajut pe femeia asta să aibă o bătrânețe mai ușoară. Vă rog!"

luni, 21 octombrie 2013

Of, viata mea

Eu imi gasesc greu ochelari de soare. Sunt cusurgioaica, stiu, nu e de la ei, e de la mine. Cand ii gasesc, insa, ii port pana ii fac praf la propriu. Adica pana se zgarie in asemenea hal incat nu mai vad nimic prin ei. Si nu pot nici fara, ca deh, diva fara ochelari de soare nu e diva.
Ultimele doua pasiuni au fost cei de la Tiffany si cei de la Mosley Tribes.
Tiffany, londonezi, cumparati toamna trecuta de la Selfridges.
Perfecti. I-am cautat luni bune, i-am purtat non stop un an de zile. I-am plimbat prin America, prin Franta, prin Grecia, pe la mari si munti romanesti, la picnic-uri si petreceri de copii.

Inaintea lor au fost cei de la Mosley Tribes.Au vazut si ei lumea la timpul lor. Normandia si Bretania aici. Cam un an au avut si ei viata.
E, acum tragedia e ca nu imi gasesc urmatoarea pereche de ochelari. Acea pereche de ochelari. Tiffany in Romania aduce vreo 2 modele obosite, Mosley Tribes am gasit doar pe un site, nimic prin magazine. Si in rest tot ce am probat- cam tot ce e prin magazinele noastre adica- nu e ceea ce trebuie. Adica Acea pereche. Cum spuneam.
Ca sa nu mai zic ca nu se mai gaseste nici unul dintre cele doua parfumuri. Acele parfumuri.
Si acum, intrebarea e eu ce ma fac. CE ma fac ca vine iarna si-mi sclipeste soarele in ochi.

vineri, 18 octombrie 2013

Meet Ema Beti

In primul rand nu o mai cheama Smaranda. Nu ii place. Ar fi vrut Ariana, din fericire s-a razgandit. S-a oprit la Ema Beti. Familia spera sa nu dureze mult, caci nu mai raspunde daca nu o strigi Ema Beti. Sau poate se scrie Emabeti? Nu stim

Are un volum de povesti din care isi citeste singura. Cu urmatoarele titluri

Wynona
Bagheta de Fildes
Mancarea cu supe
Acum e doamna da
Promit sa notez cand si le povesteste. Am retinut pana acum doar ca: se petrec in Tara de Nicaieri. Care e si tara curcubeelor. Acolo sunt multe bomboane curcubeu.

Emei Beti nu ii plac fustele, ca fustele sunt neghioabe. Asta ar putea fi o veste buna dupa un an si jumatate doar de fuste, doar ca nu mi-e clar cu ce le inlocuieste.

marți, 15 octombrie 2013

Zece metode de slabire rapida*

Odette are 29 de ani, iubeste baletul, oamenii exceptionali, creioanele, elementele individuale ce ne definesc, lucrurile bine facute, prietenii, poezia, muzica, sa zambeasca, sa ajute, sa spere, sa viseze.
Odette este bolnava de cancer. Si pentru ca Romania este asa cum este, trebuie sa isi termine tratamentul in Germania. Pentru asta are nevoie de bani. Povestea ei o gasiti aici
 Conturile pentru donatii sunt urmatoarele:
cont lei: RO84 INGB 0000 9999 0162 6477 - beneficiar Odette Leoveanu
cont euro: RO32 INGB 0000 9999 0275 3001 - beneficiar Odette Leoveanu
SWIFT INGBROBU

Si, foarte important, maine seara la Hard Rock Cafe, Florin Chilian, Mihai Margineanu, Nicu Alifantis si Vita de Vie canta pentru Odette.









*nu, nu cautati nimic despre slabit. Habar n-am cum se slabeste rapid. Trebuia insa sa va fac sa cititi

duminică, 13 octombrie 2013

Interviu incendiar cu proprietarii celui mai tare magazin din Bucuresti


 La Casa cu Gemene ma refer. Adica daca va plac branzeturile si n-ati mancat de la ei, inseamna ca nu stiti ce sunt alea. Viata mea fara cascavalul lor n-ar mai fi viata, va zic. Interviul e bi-interviu, ca la televizor, cu Laura si Claudiu, habar n-am care dintre ei a raspuns. 
·     

  de ce as veni eu din celalalt capat al bucurestiului sa cumpar de la casa cu gemene
pai, tu nu vii de acolo. Apoi, livram noi in celelalt capat. Daca as avea pe langa mine o sursa de branza verificata in timp, care sa nu stea pe aceeasi taraba cu mustele, nici eu nu as traversa Bucurestiul. Dar daca as da branza copilului, as fi foarte atent de unde cumpar. M-as duce pana la Casa cu Gemene sa-i cunosc pe oamenii aia de acolo. Totusi, dau branza copiilor din ianuarie si mamele sunt multumite. Stii, sunt gustoase.
·        2. daca ar fi sa va faceti voi reclama, slogan, cum ar suna
Am spune o poveste adevarata: Doamnei Avram, de unde aducem telemeaua Pestera si casul afumat, i-au fost omorate de curand doua vaci, de un ras. Doamna Avram isi paste cele 12 vaci, ma rog, 10, la poalele masivului Piatra Craiului. Mai traditional si eco de-atat, nu ne duce capu’.
·        3. ce nu aduceti la pravalie
Ciment.
      4. de ce e bine sa consumam cu moderatie. Sau e bine sa consumam cu moderatie? Ca eu cred ca da, totusi nu e ok sa mananci o jumatate de roata de cascaval, doar asa, de pofta
Pai, da! Produsele traditionale trebuie consumate cu moderatie, iar cele din hipermarketuri, deloc. Noi credem asa: ai un copil? Bun. mai bine ii dai o bucatica de branza de la Tanti Cristina sau de la fam. Catean, chiar daca e putin mai scumpa, decat sa-l otravesti cu cine stie ce de prin comert, exact cand e in crestere si are nevoie de tot ce are mai bun laptele
5. cum selectati ce aduceti in magazin
Sarim intermediarii si cautam noi producatorii traditionali. Multi nu fac produse bune si nici nu respecta reguli elementare de igiena, asa ca ne-a luat mai mult de jumatate de an sa gasim doi producatori. Apoi cu noroc, am mai gasit unu’, apoi altul. Avem putini producatori, dar suntem fericiti ca am avut bafta sa-i gasim. Sunt oameni cu har! Cand plecam cu branza de la ei, avem sentimentul ala misto ca plecam de la bunicii care ne indeasa in sacose ce au ei mai bun.
·       6. daca mai aveti ceva de declarat :))
·       Am glumit cu cimentu’. Nu aducem lapte praf.
Trivia despre Casa cu Gemene : 
****comandati duminica sau luni, ca sa fiti sigur ca le aveti joi sau vineri
****daca va comandati, sa nu cumva sa nu va comandati smantana. 
****au si pui si curcan, vedeti ca acolo fara comanda chiar ca nu se poate
**** ii gasiti pe Facebook. La Casa cu Gemene, fireste
**** sunt unici distribuitori ai Mierii de la Glodeanu

marți, 8 octombrie 2013

Un pom. Un vis. O casa

Acum aproape un an va povesteam prima data despre situatia de la Gogosari.  Despre familiile cu copii multi, familii extrem de sarace, care aveau nevoie de ajutorul nostru. Pentru ca intotdeauna ceea ce noua ne prisoseste, paturile alea de nu mai stim pe unde sa le dosim, hainele de care ne impiedicam prin case, toate isi pot gasi un loc mai bun. Si pentru ca unul dintre lucrurile bune pe care le-a facut blogul asta e ca mi-a scos in cale foarte multi oamen buni. Foarte multi. Am scris aici despre cum au functionat atunci lucrurile.  Si despre doamnele mele, intotdeauna saritoare.
A trecut iarna si una dintre familiile de acolo, cea a carei casa a ars, avea nevoie de o alta locuinta. Miruna a avut o idee minunata, si anume aceea de a organiza o licitatie pentru casa respectiva. O licitatie in care fiecare dintre participanti scotea la vanzare un pom. Desenat, initial. Smaranda s-a apucat mai intai de desenat pe perete. (detalii aici)
Pana la urma ne-a iesit un pom. Cu mere roz, ca sa stiti.
Pentru pomul nostru au licitat mai multi prieteni buni, iar in final a strans 1140 de lei.  Bani care au contribuit la suma totala necesara cumpararii casei pentru Teo, Andrei si tatal lor. O suma care s-a strans din donatii mai mici sau mai mari, toate insa extrem de importante
Ce vreau sa va spun de fapt este ca astazi, dupa 6 luni de chinuri cu actele, cei trei au casa lor. Va multumesc pentru asta, voua, tuturor. Ma-nclin :)

luni, 7 octombrie 2013

The dress

Pe strabunica mea o chema Marcela. Si Maria. O femeie inalta, slaba, cu niste ochi albastri patrunzatori, pentru care ii multumesc.  Care te faceau sa taci in secunda in care simteai ca ai gresit. Statea langa Cismigiu, intr-o garsoniera mica, dar cu o curte imensa, plina de hortensii albe si roz. Ea m-a invatat sa pictez. Era un talent si poate ca daca vremurile ar fi fost altele si n-ar fi avut 4 copii si un sot arestat si razboaie de dus, poate, spun, poate ar fi ajuns o mare pictorita. M-a invatat sa pictez apusuri de soare. Cele mai frumoase din lume. N-am vazut-o niciodata pictand oameni. Doar peisaje. Minunate. Avea acuarele din Anglia, minune mare pe vremea aceea, de la una dintre fetele ei, plecata acolo sa se faca artista. Ea m-a invatat Cismigiul si Gradina Botanica, iar parcurile astea doua au ramas parcurile mele de suflet si acum.
De la ea e dantela rochiei cu care am fost la nunta Sandrei. 

Manusile si rochia in sine le am de la bunica mea, fata ei.  Bunica mea e si acum, la 86 de ani, una dintre cele mai frumoase femei pe care le cunosc. Oricu femeile din familia noastra sunt femei puternice, a caror prezenta e inevitabil remarcata. Au trecut prin multe, si-au tinut casele, copiii si sotii- unul sau mai multi, dupa posibilitati- in vremuri extrem de dificile. Si au mers mai departe, cu stil. Bunica mergea cu noi in vacante, cand eram mici si mi-amintesc ca desi avea 50 si ceva de ani tot se intorceau barbatii dupa ea pe strada. Frivol, stiu, dar eu as vrea sa arat asa peste vreo 20 de ani.  Ea s-a prins ca m-am apucat de fumat la vreo 2 ore dupa ce am facut-o. Nu mi-a reprosat nici pana in ziua de azi, si ea fuma la vremea aceea. E orgolioasa si certareata si incapatanata, la fel cum a fost si mama ei, la fel cum a fost si mama mea, la fel cum sunt si eu. E motivul pentru care certurile noastre sunt inca ingrozitoare si e nevoie de interventii exterioare ca sa cedeze una sau alta. De fapt ea mi-a dat toata rochia saptamana trecuta cand ma lamentam ca n-am cu ce sa ma imbrac. Mi-a spus ca are ea. Stiam ca dulapurile ei sunt pline de comori, dar nu ma prea lasa sa ma bag printre matasuri, brocarturi, casmiruri, dantelarii olandeze, frantuzesti, piele si altele. M-a lasat acum, pentru ca stie ca rochiile ei merita sa mai iasa in lume si e pacat de ele sa le tina acolo. Rochia asta, maro inchis, simpla, croita cu migala acum vreo 50 de ani, e perfecta. Absolut perfecta. Fix cat trebuie de lunga, fix cat trebuie de larga, fix cat trebuie de decoltata.  (sa-mi aduceti aminte sa ii duc pozele cand ma duc la ea, ma pedepseste daca uit)
Cerceii sunt de la mama, tot mostenire de familie, dar pe cealalta filiera. Mama mea n-a avut ochi albastri, dar erau la fel de puternici ca ai celor doua doamne de mai sus. Zilele noastre de cumparaturi, doar de fete, sunt unele dintre cele mai frumoase amintiri din copilaria mea. A incercat tot timpul sa ma convinga, mai ales in adolescenta, ca poate ar fi cazul sa port si altceva in afara de blugi. Si sa ma invete sa fiu mandra de mostenirea mea. Sunt sigura ca ar fi fost mandra de mine. Sau, in fine, poate ca m-a vazut si e mandra de mine, de acolo de unde e acum.

Credit foto: Adi Popa, Fotokolor

vineri, 4 octombrie 2013

Castigatorii invitatiilor la teatru


  1. sorina
  2. eva maria
  3. mihaela
  4. liliana
  5. ana n
  6. adina
  7. laura
  8. madalina
  9. oana
  10. bebe strumf
  11. coroi marian

Castigatorii, potrivit Random.org, sunt mihaela, marian coroi, ana n si oana. Felicitari. Imi dati mesaj pe fb si va spun cum faceti. Pun si pozele de random in scurt timp

joi, 3 octombrie 2013

Invitatii la teatru

Prima reprezentatie din aceasta toamna a piesei Masculin - Feminin de Lia Bugnar va asteapta marti, 8 octombrie la Teatrul de Comedie. Va invitam la o piesa care te face sa-ti pui intrebari, care te face sa visezi si sa te intrebi... despre iubire, despre familie, despre adevar si realitate. O piesa carte te pune pe ganduri...despre tot ceea ce credeai sau nu credeai că poate fi iubire.
Cu: Marius Manole, Theodora Stanciu, Ilinca Manolache, Laura Cret, Andrei Aradits
Va asteapta si: Anca Precup, Andreea Aradits, Stefana Miret, Ana-Maria Manda, Claudia Daboveanu


Asociatia Inspira va ofera 4 invitatii la spectacol. Regulile sunt aceleasi: comentati pana vineri la ora 17.00, pe urma Random. Bafta