joi, 26 decembrie 2013

Despre Craciun

Craciunul e despre liniste. Poate de aceea cel mai frumos cantec de Craciun e Silent Night
Craciunul e despre cadouri. Despre cadoul acela, mai exact.

Craciunul e despre cele doua bufnite care si-au gasit in sfarsit locul din casa
Craciunul e atunci cand ai timp sa te gandesti o jumatate de ora ce fel de ceai vrei sa bei
Craciunul e atunci cand in sfarsit termini cartea pe care ai inceput-o de 2 luni. 
Craciunul e atunci cand bei sampanie de la pranz incolo
Craciunul e atunci cand dormi 12 ore
Craciunul e atunci cand te plimbi cu Cati si Bella, in ritmul lor, una cu Cati, cealalta cu Bela
Craciunul e despre cozonac si despre familie
Craciunul e atunci cand n-ai voie sa stai cu ochii in telefon la masa
Craciunul e atunci cand macar vorbesti cu oameni pe care nu i-ai mai auzit de un an, dar care iti sunt dragi si aproape. Si de care cumva nu ai timp niciodata in rest. 
Craciunul e atunci cand vezi ca ai nimerit cadourile. 
Craciunul e atunci cand ai timp de no rules day. Cand fiecare se trezeste cand vrea si face ce vrea. 
Craciunul e despre ras 
Craciunul e despre prieteni. 
Craciunul e despre miros de scortisoara si portocale
Craciunul e, de fapt, despre ce vrea fiecare sa faca. 

luni, 23 decembrie 2013

Cadouri. Self cadouri adica

Zilele trecute cautam un loc unde sa impachetez cadourile Smarandei. Anii trecuti le-am facut singura, dar cum evident DYI nu e de mine nici macar la nivelul asta, am zis ca n-are rost sa persist in dezastru. Si pentru ca mai aveam de luat diverse, am ajuns- din nefericire, as zice- la Carturesti. Care Carturesti e o minune in perioada Craciunului. O minune in care e bine sa nu te duci fara carduri. Pentru ca eu m-am dus dupa ambalaje si am plecat cu urmatoarele :
- anualul Moleskine, dar sa zicem ca asta e anual si nu se putea fara. Verde pentru 2014.  Lista de Mega Image nu poate fi scrisa decat pe legendarul Moleskine. Asta e asa, un fel de nostalgie de pe teren cand umpleam zeci de agende pe an. 
- 7 ceaiuri noi, pentru ca evident, cele de acasa nu mai sunt bune si nu sunt nici de Craciun si nici cu sparkling fruits si nici cu mere si scortisoara. Mere da, scortisoara da, dar mere si scortisoara nu, asa ca trebuiau. 
- cana noua de cafea, cu rosu. Aia veche e neagra si e de la Starbucks si nici nu mai e buna ca nu se mai inchide cum trebuie si imi vars cafeaua pe fiecare camasa alba pe care o pun pe mine
- cana noua de ceai. Cea de ultimii ani parca nu mai e nici ea ce a fost
- turta dulce cu vanilie si cu scortisoara. Nu stiu daca stiti turta dulce de la Carturesti, deja cred ca o cumpar de ani buni. N-aveti cum sa o ratati, e in camera cadourilor, pe peretele din stanga
- un calendar cu to-do-uri ca de, ce-ar fi viata fara o lista, si acum ca ma uit vad ca aveau si calendare cu pantofi si parca parca le-as vrea si pe alea 
- niste 7 carti, ca de ce sa nu creasca si teancurile de necitite in legea lor 

Si n-am intrat la jucarii, la carti pentru copii si nici la muzica. Duceti-va la Carturesti zilele astea, cu timp si bani la dispozitie. Merita

duminică, 22 decembrie 2013

Cum se construiesc amintirile

Disclaimer: mie imi place Craciunul, mi se pare cea mai frumoasa  sarbatoare dintre toate, in ciuda consumerismului, bisericismului sau oricarui alt curent excesiv din zona. Una dintre amintirile mele de la Revolutie e ca ai mei au venit acasa pe jos, un oras intreg, cu bradul in spate. Am stat, in cea mai mare parte a copilariei mele, intr-o casa veche, cu incaperi inalte, cu sobe, cu aer si patina. Dar asta e alta poveste, una lunga si frumoasa pe care tot zic ca o sa o scriu si nu se intampla. Se va intampla, probabil, cand o sa fie clara. 


Apoi, in primii ani ai caselor fara parinti, Craciunul a ramas acolo. Ce e drept, mai putin, pentru ca la vesnica alegere pe care o stiu cei care lucreaza in media, alegeam sa lucrez de Craciun si liber de Revelion. Ultima astfel de alegere a fost in 2009 si s-a terminat cu un Revelion la Istanbul, minunat de altfel. Brazi faceam, in fiecare an, dar septici, asa, la culoare...Cred ca am avut si negru la un moment dat. Erau frumosi, in vremea lor, si erau asa cum trebuiau sa fie pentru perioada aia de viata. Caci pe vremea aia parchetul nu era plin de abtibilduri cu Angelina, nu calcai niciodata pe piese de lego, nu trezeai toata casa in miez de noapte pentru ca te impiedicai de vreun ponei isteric care simtea nevoia sa iti spuna ca daca vrei sa asculti o poveste trebuie sa apesi pe butonul albastru. Era vremea in care puteai sa iti lasi paharul de vin pe masa, fara pericole. Era vremea cand pisica era singura care deranja globurile. De fapt era vremea cand Stuart era pe-aici, nu emigrase in zone mai linistite. Era vremea cand dormeam pana la pranz


Bradul de anul asta a fost facut aproape cu totul de ele. Ele, care se cunosc de pe la 3-4 luni. Ele care impart (uneori) acelasi iubit. Ele care merg impreuna in vacante. Ele care se cearta non stop, dar se pomenesc non stop. Ele care dupa o cearta spun
 Impacare, impacare, fara nicio suparare
Daca ne mai suparam, luam valiza si plecam
Si masina le gunoi

Ele care vor cozonac cu lapte si in inversul copilariei mele isi aleg fix bucatile fara nuca. Ele care dupa cozonac cu lapte mananca supa.
Ele care pleaca la Polul Nord si ca niste demni copii ai parintilor lor, dupa ce isi fac valiza cu provizii isi spun senine Nu e nimic daca nu avem destul, comandam la restaurant

Asta a fost de fapt o paranteza. Bradul de anul asta e usor stramb, dar e ales de ea. Primul ales de ea si primul Craciun in care stie exact ce se intampla. Sigur ca stia relativ si anul trecut si acum 2 ani, sigur ca l-a asteptat pe Mos Craciun si s-a bucurat de ce a primit. Dar anul acesta e cu totul si cu totul altceva. Anul asta abia traieste Craciunul. Anul asta abia stie ca globul acela e cel pe care l-am comandat inainte sa se nasca.
Stie ca marul verde l-am cumparat impreuna anul trecut. Bine, nu mai stie unde e steaua de pus in varf, dar asta nu mai stie nimeni din casa. Am pus-o bine, la fel ca si plicurile pentru scrisoarea pentru Mos Craciun, pe care le-am gasit la vreo 2 zile dupa ce scrisoarea a fost preluata de spiridusi.



Anul asta Mos Craciun o sa treaca repede, nu cred  ca il va vedea cineva. De venit insa, vine sigur. A promis.




sâmbătă, 21 decembrie 2013

(Scurta) scena din masina

 S: cine canta melodia asta? 
A: Nirvana. 
S: nu imi place. Vreau aia cu perfect 
M( interventie complet inoportuna): Cred ca aia cu perfect fara tine 
S si A impreuna: nuuuuuu, aia cu oile placide 
A: Timpuri noi e aia, dar n- am, e doar la radio 
S: A, bine, atunci pune Metallica

Impreuna suntem si mai buni

E un nume de campanie, dar e adevarat. Pentru ca anul acesta a fost un exemplu ca da, asa se intampla, si ca impreuna putem sa facem lucruri minunate. Nu neaparat anul acesta, dar cumva s-au asezat lucrurile pe un drum corect.

Anul acesta cel mai drag proiect al meu a inceput sa prinda contur. Clinica de la Constanta va incepe sa functioneze in scurt timp. 
Anul acesta a fost nevoie de doar cateva zile pentru ca Sabina Manolache sa faca rost de bani ca sa ajunga sa studieze la Maastricht. 
Anul acesta copiii din Glodeanu au fost din nou in tabere, si-au continuat scoala, au ce sa manance si cu ce sa se imbrace.
Anul acesta o familie din Teleorman a primit o soba si i s-a renovat casa.
Anul acesta o familie din Giurgiu, tata cu 2 copii, a primit o casa. 
Anul acesta, acum, pe final, Nadina a inceput campania pentru casa familiei Detesan si a strans deja o buna parte din bani 

Si multe altele, nu le mai stiu pe toate. Multumesc. Sa primiti inapoi tot ceea ce ati dat

vineri, 20 decembrie 2013

Povestea unei povesti

"Dragă Smaranda, Îți mulțumesc foarte frumos pentru scrisoarea pe care mi-ai trimis-o. Am așteptat-o cu nerăbdare tot anul. Spiridușii mei mi-au spus că ţi-ai ascultat părinții și că ești pe lista de copii cuminți. Am fost foarte mândru de tine când Frau Kati mi-a povestit ce frumos te porți la grădiniță și cât ești de curajoasă. Cel mai mult mi-a plăcut când am aflat că la spital, când te-ai dus să rezolvi problema cu biluța aia albă ai fost foarte curajoasă și n-ai plâns deloc. Te rog să mă ierți că nu îți pot aduce chiar 100 de autobuze de cadouri, dar sunt foarte, foarte mulți copii pe lumea asta și fiecare dintre ei așteaptă măcar câte un cadou. I-am anunțat deja pe spiridușii mei să pună deoparte un Fruity Hoops și niște ponei pentru tine. Sper că mai ai unde să îi ţii și pe cei pe care o să-i găsești anul acesta sub brăduțul tău de Crăciun. Ce mai fac ceilalți ponei din camera ta?
Știu că îți place să colorezi! Eu sper să îți placă și ce ţi-am mai pus în plic. Am să mă uit din când în când pe fereastra ta să văd dacă ai terminat de colorat. Poți să o rogi și pe Eva să te ajute să termini desenul. Te rog frumos, în seara de Ajun, să lași la fereastră câțiva biscuiți pentru renii mei, că vor fi tare obosiți de drumul lung. Și dacă s-ar putea și un pahar cu lapte pentru Moșul. Să fii cuminte și să asculți de mama și de tata! Cu drag, MC"




Asa scrie in scrisoarea pe care a primit-o Smaranda aseară, de ziua ei, de la Moş Crăciun. Ea stie ca au adus-o spiridusii Mosului, cei care iau si scrisoarea pe care noi o trimitem pe la inceput de decembrie. O lasam in bucatarie, pe masa, de obicei cu niste biscuiti.I n realitate, pentru ca nici eu nici Ada nu suntem campioanele timpului liber si pentru ca in general pentru noi n+avem timp deloc, scrisoarea a venit pe bicicleta, pedaland prin tot orasul, va recomandam amandoua. Ne-a scos dintr-o complicata poveste cu traversat orase la ore de varf, prin traficul ala bezmetic dinainte de Craciun. si asa mai departe. 
Scrisoarea Smarandei e una din cele trei  scrise de acest Mos Craciun in 2013.  Si are stampila de Polul Nord, si cand o deschizi cad stelutele si adresa e scria cu argintiu, pentru ca Mosul scrie cu zapada.  
Multumesc, Ada




 

miercuri, 18 decembrie 2013

duminică, 15 decembrie 2013

4 ani. Petrecerea


Temele divei au fost clare. Personajul care ne trebuia era Rapunzel. Si care a fost excelenta, i-a tinut in priza 2 ore, o gasiti aici 




Tortul trebuia sa fie cu ponei. Initial cu toti poneii, pana la urma si-a ales 6. Si pentru ca tortul cu Angelina de anul trecut a fost perfect, anul asta a fost simplu de decis ca i-l va face tot Cristina. 


Locul in sine a fost acesta. Cu plusuri si minusuri, sunt in perioada zen, asa ca vi le povestesc doar in particular si la cerere. Locul e ok, spatiul destul de mare, preturile in regula. Una peste alta, copiii s-au simtit bine, iar restul poate sunt de la mine. Cafeaua e cu certitudine foarte proasta, in urma parerii unanime.

Despre petrecerea de anul trecut am scris aici 



vineri, 13 decembrie 2013

Cadouri. Tot telegrafic

 Anul asta sunt mai dezorganizata decat de obicei. Din fericire cu Smaranda a fost mai simplu, ca a avut o lista clara. Mai greu a fost de deslusit. Pantofi rosii am gasit la Zara, destul de frumosi.  Inteleg ca s-a deschis un magazin, Jumbo, unde sper sa ajung pana in Craciun si unde e un fel de raiul raiurilor. Culori, crafturi, educatii si imaginatii gasiti la Boribon. Cel mai bine e  sa mergeti la magazin direct, e un fel de Tara Minunilor, sigur gasiti ce sa cumparati.

Mai multe, aici, in postarea de anul trecut. Bineinteles, pentru copiii ceva mai mici .

De adulti
Mai greu, mult mai greu decat la copii. Bilete la concerte, verificati ce o sa fie la anul prin bucuresti, anul trecut Rammstein, de exemplu, a fost o idee excelenta. Apoi, gasiti aici diverse vouchere pentru diverse activitati, multe cu adrenalina, multe pentru doamne, uitati-va, merita
Tot de adulti, cartile nu sunt niciodata overrated. Eu am primit cartea Simonei Tache, treceti-o pe lista.
De prietene, va povesteam ca Laura Lazar si-a lansat o colectie noua. tot cu motive romanesti sunt tricourile de la Mandra Chic, le gasiti aici . Fiecare tricou are o poveste, sigur o sa va indragostiti de ele. Uitati-va si pe Band of Creators, e una dintre descoperirile mele preferate de anul acesta. Plus Cabal Clothing, ii gasiti pe Facebook. Bluza asta, de exemplu, o port de trei luni si ma intreb cum am trait fara ea pana acum.


Si varianta de anul trecut, aici
(update in progress)

marți, 10 decembrie 2013

Casa din suflet


O stiti probabil cu totii pe colega mea, Nadina Campean. E fata aceea frumoasa care prezinta stirile diminetii, impreuna cu Marius Ionita. Intr-o dimineata, Nadina mi-a spus povestea asta : 


Pentru Dorin, Mădălina şi Emanuel urmează primul Crăciun fără mama lor. S-a stins din viaţă acum şase luni, când l-a adus pe lume pe fratele 
lor, Emanuel. Inima i-a cedat la numai 27 de ani. În schimb, bebeluşul pe care l-a născut la numai şapte luni s-a luptat şi a supravieţuit deşi 
nimeni nu-i dădea vreo şansă. Trei zile mai târziu, când Emanuel încă era într-un incubator, frații lui și-au înmormântat mama.




Tatăl lui Emanuel e convins că e o minune faptul că fiul lui a fost salvat de medici. Nu învinovățește pe nimeni pentru moartea soției sale. S-a 
resemnat și spune că așa a fost scris. Copilului nu i-a ales numele întâmplător. Emanuel înseamnă “Dumnezeu e cu noi!”



Cei trei sunt crescuţi acum de tatăl lor. Muncește, dar câștigă salariul minim pe economie, bani care se duc, în mare parte, pe medicamentele şi 
scutecele bebeluşului. A refuzat categoric să-l dea pe Emanuel spre adopție, deși mulți apropiați i-au spus că va fi mult mai ușor așa.



Locuiesc într-un sat la 37 de km de Târgu Mureş, Pogăceaua, într-o căsuţă cu o singură cameră, ce nu are mai mult de 14 metri pătraţi. Acolo au 
înghesuit două paturi mici, o masă şi un aragaz. Atât. De leagăn nu e loc, de un dulap sau jucării nici nu poate fi vorba. Emanuel ar trebui să 
înceapă să folosească un premergător acum, dar nu are unde. Hainele pe care le-au primit în ultimul timp le țin într-o ladă sub pat, iar 
alimentele afară.

Mădălina (3 ani) şi Dorin (5 ani) merg în fiecare zi la grădiniţă. Este “evadarea” lor, locul în care au jucării şi nu se simt pedepsiţi să stea 
aproape imobilizaţi. Râd şi se joacă împreună cu ceilalţi, se bucură de copilărie fără să-şi amintească greutăţile prin care trece familia lor. 



Sunt probabil singurele momente în care nu se vede tristeţea în ochii lor. În plus, sunt feriţi de răutatea oamenilor care văd sărăcia ca pe o 
boală. În schimb, tatăl îndură umilinţa medicilor, care de multe ori refuză să trateze bebeluşul pentru că se vede imediat sărăcia. Au stat zile 
întregi pe holurile spitalului, cu un bebeluş care ardea de febră, fără ca cineva să-i bage în seamă. După o săptămână şi-au dat seama că avea 
pneumonie şi putea muri în orice moment.

Dacă-i întrebi ce-şi doresc de Crăciun, îţi spun că ar vrea ca mama lor să se întoarcă acasă. Nici măcar Mos Crăciun nu poate face asta. Dar îi 
poate ajuta să se bucure de copilărie, să se dezvolte normal într-o casă decentă. Nu-şi doresc decât un spaţiu în care să poată pune un leagăn 
pentru Emanuel, un dulap în care să-şi ţină hainele primite şi unde să se poată juca. I-au scris lui Moş Crăciun şi speră să primească vestea 
cea mare.



Pe scurt, pentru cine nu are rabdare, cam 15.000 de euro costa o casa pentru familia asta. Am reusit si alta data, sunt sigura ca va merge si de data asta. Pana se pune la punct campania, donatii se pot face in contul de mai jos, cu mentiunea Familia DETESAN

RO85BRDE450SV07558544500 LEI
Banca: BRD GSG SMCC
CIF 18212553
FUNDATIA MEREU APROAPE

Romanian Treasure (cadouri de Craciun)

Laura e una dintre fetele acelea minunate si optimiste si pink in varianta buna a pink-ului.
Laura foloseste culorile asa cum putina lume stie sa o faca.
Laura face cele mai frumoase rochii din Bucuresti.
Laura te invata cum sa eviti ieftinul, la proriu si la figurat. 
Atelierul Laurei, pe undeva pe strazile vechi din spatele Cismigiului, e locul acela de poveste pe care il viseaza orice scotocitoare prin materiale, pietre pretioase, pene, reviste si sclipiciuri. E locul acela unde ajungi pe ultima suta de metri si iti propui sa pleci in 5 minute si te trezesti peste doua ore ca ai uitat cand a trecut timpul.
Laura lanseaza azi o colectie noua, o gasiti aici , ca nu se incarca videoclipul.  Si daca nu ati terminat inca de completat listele de Craciun, sigur tricourile Laurei o sa urce in top.



vineri, 6 decembrie 2013

Telegrame

Prima: Ana Maria Roman si Fifi va propun sa adoptati un bunic. Vorbim zilnic despre copii si despre caini, mai rar insa despre batranii abandonati prin camine sau despre cei care merg la CAR sa imprumute 20 de lei. 20 de lei pe care ii dam pe un Mojito in centrul vechi. Detaliile le gasiti aici
A doua: Nicoleta, o stiti pe Nicoleta, nu va mai povestesc despre ea, organizeaza, pe 21 decembrie, o actiune de Craciun pentru 100 de femei care locuiesc in strada. De ce pentru oamenii strazii?

"Vă puteți închipui cum ar fi să nu aveți un acoperiș deasupra capului? Adică cum ar fi să nu aveți nici casă, nici masă, să dormiți sub cerul liber, iar noțiunea de Crăciun să vă fie total străină?

Vă puteți închipui cum ar fi ca în fiecare zi, sute de oameni să treacă pe lângă voi și niciunul să nu vă privească cu înțelegere sau compasiune?

Vă puteți gândi cum este să nu aveți cui să spuneți ce vă doare? Să nu aveți cui să-i spuneți grijile si durerile voastre?
Vă puteți închipui cum este să fiți singuri, singuri, singuri, în timp ce alții se pregătesc de Crăciun, cumpără și împart daruri, fac bradul și îl așteaptă pe Moșul din poveste să așeze cadouri frumos împachetate sub brad?" 

Daca vreti sa participati, click aici


Iar Nadina si+a propus sa stranga 15.000 de euro pentru casa unor copii ramasi fara mama. 

"Pentru Mădălina şi Dorin urmează primul Crăciun fără mama lor. S-a stins din viaţă acum şase luni, când l-a adus pe lume pe fratele lor, Emanuel. Inima i-a cedat la numai 27 de ani. În schimb, bebeluşul pe care l-a născut la numai şapte luni s-a luptat şi a supravieţuit deşi nimeni nu-i dădea vreo şansă.

Cei trei sunt crescuţi acum de tatăl lor care câştigă cinci milioane în fiecare lună, bani care se duc, în mare parte, pe medicamentele şi scutecele bebeluşului. Tatăl îi iubeşte, îi îngrijeşte cum poate mai bine şi le vorbeşte în fiecare zi de mama lor. Cât el este la muncă, sunt îngrijiţi de mătuşa lor de numai 23 de ani. Locuiesc la 37 de km de Târgu Mureş, într-o căsuţă cu o singură cameră, ce nu are mai mult de 16 metri pătraţi. Acolo au înghesuit două paturi mici, o masă şi un aragaz. Atât. De leagăn nu e loc, de un dulap sau jucării nici nu poate fi vorba. Emanuel ar trebui să înceapă să folosească un premergător acum, dar nu are unde." 


Despre cazul acesta o sa vorbim mai mult, deocamdata puteti intra pe pagina de Facebook  .   Like si share, de data asta conteaza



marți, 3 decembrie 2013

Making a list, checking it twice

Daca mi-am imaginat vreodata ca eu am mania listelor, nu stiam ce cresc in casa. Caci de 3 zile lucreaza intens la lista de invitati pentru ziua ei si la invitatii. Prima s-a trecut pe ea, iar eu cica nu trebuie sa vin, e mai simplu sa raman acasa. Doar sa o duc, daca e.



Dupa cele 5 Marii din viata ei, au urmat diverse alte fete, dupa care a venit cu doua invitatii pentru Andreea si Adriana.
- Care Andreea, Sma?
- Cum care Andreea, Andreea prietena mea
- Care prietena ta, eu nu stiu nicio Andree
- Andreea, prietena mea IMAGINARA
- Si Adriana? Adriana cine e ?
- Adriana e surioara mea
- Pai parca le chema Ana si Ingrid
- Nu, pe surioara mea o cheama Adriana


Terminam cu fetele, ajungem la baieti, aici e mai greu, ca dragostea ii complica rau viata.
Lui Tudor trebuie sa ii deseneze un ponei roz pe invitatie, ca altfel a zis ca nu vine.

Pe P. nu vrea sa il cheme, desi ea a fost la ziua lui
- Totusi, ar fi frumos sa il chemi si pe el
- Eu il chem, dar nu o sa ii placa. Pentru ca o sa vina Rapunzel si lui nu ii place deloc Rapunzel.
 Mai sunt 11 zile. Timp suficient sa mai refacem lista de 7 milioane de ori