joi, 16 ianuarie 2014

Colectie incompleta

Cam pe la ora asta (aproape 11) din camera ei se aude turuitul permanent al povestitoarei. De ceva vreme recunosc ca nu mai ascult, radeam cu lacrimi prin toamna la povestile care veneau prin usa deschisa. In principiu oricum casa e suprapopulata, din fericire unul dintre monstrii mici de casa, crocodilul Ana Paneia Pana s-a mutat, la fel si fosta ei prietena invizibila Morga. Ce e drept, au aparut doua surori, Ana si Iarina, dar astea deocamdata sunt destul de pasnice, nu vor nici mancare, nici haine, sunt in regula. Revenind la turuit, turuitul asta nu poate fi oprit pana nu se opreste singur, usor usor asa, ca la o jucarie careia i se termina bateriile, pentru ca altfel povestitoarea te apostrofeaza nervos cu un nupotisamaintrerupinuepoliticos (asta pentru ca dimineata, cand vrei sa o trezesti si o intrebi cate minute mai sta, sa iti raspunda cu niciunminutramanaicipentrutotdeauna)


Mi-am tot promis ca o sa scriu undeva ce tot spune, evident ca n-am facut-o. Sau am scris in 100 de locuri, pe 100 de agende, in 100 de locuri din telefoane, pe 100 de bloguri, pe Facebook si asa mai departe. Si cum vreau sa inchid si blogurile parolate , o sa mut aici (putinele) salvate pe blogul ei, de exemplu. 



Despre prima despartire din viata ei (iunie, anul trecut)

Nu imi mai place de el, s-a improstiat

Primele ei povesti (februarie, tot anul trecut)
 1. Nuferii roz plecau spre Dunare, iar lacul devenea voios. Devenea, nu era. Eu si cu Eva eram dezbracate si inotam.
2. A fost odata o pisicuta pe care o chema casey. Si soarele apunea. Iar o inimioara venea. Si o fetita smaranda a lins acea mizerabila. Si in scurt timp a venit o veioza. Si toata lumea a tipat din blocuri ca sa il trezeasca pe bec. Leul bun a venit. Era domestic. Dar a facut un lucru rau cand a inghitit o broasca. Si a venit si o mufa care vorbea in engleza
 (da, asa sunt povestile, au final brusc)

Noiembrie, acum 2 ani. Pe la  aproape 3 ani, adica (Pe-atunci la moda era mamasicopilul in sens invers. Adica ea mama, eu copilul)
Ea: Da-te tu in leagan, ca eu ma dau pe tobogan
Eu: Pai n-am prea vazut mame pe tobogan
Ea: Pai da, dar eu nu stiu, abia m-am nascut ca mama

Martie 2012, 2 ani si 3 luni
Eu, suparata ca mi-a dat un sut in gura
Ea: Nu te supara, micuto, te mangai eu


Februarie 2012, 2 ani si 2 luni, cam pe cand s-a nascut tupeul
Smaranda, nu mai arunca biberonul pe jos.
-......
- Smaranda ia-ti biberonul de pe jos
-.....
- Smaranda, cu cine vorbesc eu aici?
- Cu Eva....


Decembrie 2011. 2 ani
- Mananca nuci, ca sunt sanatate curata
- Vreau croissant, croissant e TOT sanatate curata

 De prin inainte mai sunt doar poceli, putine, caci dupa ce ca a vorbit (prea) repede, a vorbit si corect, sa nu putem sa ne ascundem sub facila neintelegere a cuvintelor. Si daca tot n-am planuri de 2014, ar fi o idee daca m-as apuca sa adun agendele, notele si ce mai spuneam. 

3 comentarii:

Aurelia spunea...

Eu am facut aşa: am deschis postări de blog pentru fiecare lună, denumite clar: perle ianuarie 2014. Însă aceste postări le salvez, fără a le publica (unele "ziceri" sunt intime, chiar nu cred să intereseze pe cineva).
2013 a fost un an complet. Nu ştiu de ce (ba cred că ştiu), primul impuls e de a le scrie pe Fb (asta nu înseamnă ca e general valabil).
Succes!

Anonim spunea...

Foarte tare!
Mai vrem! :)

miky spunea...

e criminala copila asta a ta. mereu ma binedispune - ca mai citesc si ce pui pe facebook