duminică, 13 iulie 2014

Despre mari si oceane (episodul 1*****)

Asta (Saint Malo) e gri, plus ca e foarte nehotarata. Ba cucereste kilometri de uscat, ba se duce inapoi. Sunt cele mai spectaculoase coaste pe care le-am vazut. Cele mai agitate si mai (inca) salbatice, prin atitudine in mod special.  (poate doar in Cornwall sa fie mai misto, dar pana la proba contrarie, ramane) . Plus Deauville, Trouville si celelalte. Plus, bineinteles, Saint Malo. E fascinant sa stai sus, in manastire, in Mont Saint Michel, si sa vezi cum vine cu viteza si acopera sute de hectare. Iar cand pleaca, nisipurile ei miscatoare inghit pe oricine isi propune sa le imblanzeasca. (am scris mai multe aici)





Mai spectaculoase chiar decat Boca del Inferno, cu tot vuietul sau. Pentru ca acolo apele sunt previzibile. Nu sunt inselatoare, stii ca sunt violente, nu iti par blande, nu ascund adevarul. Le auzi cum se lovesc de stanci, stii ce vor, stii ca nu vor reusi sa treaca

Asta e ciudata. Nehotarata. Cu o lumina spectaculoasa. Usor extraterestra, asa. Nu degeaba e Marea Nordului. La prima vedere nu iti place, pare foarte rece, dar e interesanta in stranietatea ei. Si iti ramane in cap. Asa, rece si stranie



*** to be continued, pentru ca sunt atatea incat ar iesi un roman



Niciun comentariu: