luni, 13 octombrie 2014

Fata cu trandafiri

De ceva vreme, nu mai stiu de cand, ma tot lovesc, cu ghilimelele de rigoare, de o fata. Pe Facebook ma lovesc de ea, adica imi tot apar postarile ei in Timeline. Azi un trandafir, maine o poza, poimaine niste versuri- eu nefiind cea mai pasionata de poezie din lume- ba o pisica, ba o Lola, ba ceva, in fine. Ba o ploaie, sa nu uitam de ploaie. ASta e poza ei de profil, ca sa stiti. 
Ei bine, si pentru ca mi s-a parut ca Veronica, caci Veronica o cheama, e un personaj pe care merita sa il cunoasteti si voi, iat-o pe Veronica. Plecand de la trandafiri

  1. Veronica despre trandafiri 

Imi plac trandafirii dintotdeauna. Ei si toate florile, dar vara asta m-am pierdut de cateva ori in gradina cu trandafiri a prietenei mele si m-am indragostit de ei. Irina, o fosta colega de facultate si draga prietena, e pasionata de trandafiri, are acasa mai mult de o suta de soiuri. La intalnirea de zece ani de la terminarea facultatii ne-a adus trandafiri si pentru ca eu m-am bucurat foarte tare in fata lor – erau multi, de toate felurile si culorile, eram coplesita - m-a invitat de cateva ori la ea. N-as mai fi plecat, m-a facut sa visez sa am si eu o gradina atat de ingrijita, cu trandafiri mereu infloriti. Pana atunci, din fiecare vizita ma intorc acasa cu bratele pline de trandafiri colorati, pe care ii asez frumos in vaze si ceainice si ma sedez cu frumusetea lor. Si-i las la geam, sa se bucure si vecinii mei, dimineata la cafea (una dintre cele mai frumoase amintiri e un “uau” care s-a auzit in tot cartierul, venea de la vecina mea care i-a descoperit intr-o zi la fereastra)



2.Veronica despre trandafirul ei preferat
     

Ah, ma pui in incurcatura. Sunt ca un copil in fata unei vitrine cu jucarii, vreau si papusa aia si jocul ala, pe toate le vreau. J Sunt atat de diferiti si atat de frumosi toti incat nu pot alege un singur trandafir, insa imi plac in general toti trandafirii englezesti, care-s un amestec perfect de parfum si fragilitate. Dar ca sa iti dau cateva nume: Rose de 4 Vents, un trandafir rosu intens, bogat, Edith Piaf, tot un trandafir rosu, cu petale mari cu parfum puternic sau Princess de Monaco, un trandafir roz, alb cu roz cumva. Sigur, acum imi vin in minte si Teracota si Sisley si Monet si Micul print (daaa, e si un Mic print intre ei) si Falstaff si chiar si William Shakespeare, un trandafir rosu, mai mic, dar cu parfum special. Da, negresit sunt doar un copil in fata unei vitrine cu jucarii.


3. Veronica despre numele trandafirilor (caci veti descoperi ca trandafirii au si ei numele lor)
        

Initial le-am aflat de la Irina, prietena mea, apoi am tot colindat Internetul. La prima intalnire din gradina ei am fost fascinata de felul in care vorbeste despre fiecare. Sa stii numele a peste o suta de trandafiri mi s-a parut incredibil. Sigur ca nu toti au nume spectaculoase, dar multi trandafiri poarta nume celebre. Uite, e si unul Liv Tyler, roz pal, daca-mi amintesc bine. Dar preferatii mei sunt Sisley, Monet si Utrillo, cu petale pictate parca. Uite-i si la o sueta, la mine-n ceainic.
4. Veronica despre Lola, catelusa ei, cea care a devenit mama de pisici 


       Lola e o catelusa foarte speciala. Am gasit-o pe strada acum aproape un an, o intalnire miraculoasa, mereu ma intreb care dintre noi a fost mai norocoasa. In ce priveste povestea cu pisicile amuzant e ca ei nu ii plac, pe cele din casa doar le tolereaza, pe cele de pe strada le-ar ciufuli daca ar ajunge la ele. Numai ca vara asta, cand am salvat trei negri mititei de cateva zile, abia deschisesera ochii, ii hraneam cu seringa, ea s-a aratat foarte interesata de ei inca din prima zi, roia in jurul cutiei, la un moment dat s-a asezat langa ei, ei au inceput sa o caute, stateau lipiti de ea, iar dupa doua zile a aparut laptele. La inceput am crezut ca e un simplu episod trecator, o intamplare, dar nu se dezlipea de ei, i-a crescut trei saptamani, le-am gasit familii, au plecat, a devenit apatica, nu mai manca, plangea mereu (ea fiind o catelusa foarte cuminte), dupa cateva zile o prietena a gasit alt pisoi mic, pe care l-a primit imediat, asa ca Lola a continuat povestea inca o luna. A fost o vara de pus la buzunarul din stanga sus.



5. Veronica despre poezie. Si mai exact despre poeziile pe care le posteaza ea si care sunt scrise de Nuta Istrate Gangan. 


      Nuta Istrate Gangan e o poeta stabilita in America, am descoperit-o din aproape in aproape, pe Facebook. Cred ca am gasit-o pe profilul unei prietene ce distribuise o poezie care negresit mi-a placut atat de mult incat trebuia sa mai citesc si altele. Tin minte ca era tarziu, imi era somn, dar nu puteam sa dorm pentru ca trebuia, cu accent pe trebuia, sa citesc toate versurile pe care le gaseam la ea pe wall sau la o cautare pe Google. Eram vrajita.
 vom vorbi despre salcami si despre pasaridespre arsita si despre ploaia care vine intotdeauna dupa arsitapoate vom aminti printre franturisi despre inimi condamnate la neuitarevom zambi amintirilorsi vom incerca stingheri sa pretindem ca nimic nu s-a intamplatde la ultimul nostru sfarsit de lumenici macar nu vom folosi cuvintestiuochii nostri au alfabetul lordegetele au stiut intotdeauna sa gaseasca locuri neatinse inca imi vei spune mintind dulceca am ramas la fel de frumoasaiti voi spune mintind desigur ca am ramas frumoasa doar pentru tinein timp ce respiratia ta imi va mangaia cearcanele adancivom expira aerul inmiresmat cu iasomieultima picatura de coniac de pe buzele acelea calde si asprecare mi-au sfintit primele saruturiimi va intarata simturilecoapsele mele vor flirta cu palmele rotunjiteintr-o incercare de apropiere sau despartire inimile noastre vor face cateva salturi mortale apoistrainine vom indeparta fara sa intelegem niciodata de ce Uite, si in fata poeziilor ei sunt tot un copil langa o vitrina cu jucarii, asta e doar una dintre multele pe care le-am descoperit in noaptea aceea. In fiecare dimineata imi beau cafeaua cu versurile ei, foarte in acord cu inima mea, poezia ei are mereu ceva sa-mi spuna. Din clipa in care am descoperit-o n-a fost zi in care macar un vers sa ma atinga, o port cu mine mereu. Acum poate fi gasita si pe amazon.com, cu volumele Nu vreau sa fii singur in noaptea aceasta, acolo unde se sfarseste disperarea, No one dies of a broken heart (no one lives). 6. Veronica despre ce ii place si ce nu ii place la lumea de azi         Incep cu un zambet. Vestea buna e ca balanta inclina mult in favoarea campiilor insorite. Poate ca am invatat in timp sa privesc numai partea luminoasa a povestilor sau am creat un zid care ma desparte de raul lumii. Dar ma doare absenta impulsului de a iesi din zona de confort pentru a intinde mana cand e nevoie de noi si, pe de alta parte, cred ca ne lipseste complet toleranta si pentru ca nu vad o iesire incerc sa ma imunizez si in fata lipsei ei. E ciudat uneori, cand mi se spune ca nu sunt reala, ca zilele nu pot fi toate doar soare si fluturi, dar eu cred ca se poate daca investim suflet in ele, iar eu - cand m-am despartit pentru totdeauna de fratele meu, care a murit intempestiv acum aproape patru ani – am inteles ca viata e pe zile, ca si eu pot sa nu mai fiu maine, ca maine e un dar, nu o certitudine si-atunci incerc sa fac din fiecare zi una de pus la buzunarul de la piept, fluturii mei sunt mereu in zbor. 
     Iar oamenii care se opresc din goana dupa lucruri pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie, oamenii care fac voluntariat pentru cauzele in care cred, oamenii care nu trec nepasatori pe langa un om sarman sau un caine abandonat, oamenii care se arunca in gol, de la inaltime, ca sa fie liberi sa isi urmeze visele, oamenii care sunt in stare sa taca langa tine ceasuri nesfarsite, dar sa fie acolo, cu tine, sa te imbratiseze pe tacute, ei sunt lumea mea frumoasa, pe care o descopar in fiecare zi.





Si acum, urmeaza : 
Micul Print


Alfred Sisley, Claude Monet, Maurice Utrillo





      

Niciun comentariu: