miercuri, 22 octombrie 2014

Room tunning

Acum 5 ani, cam pe vremea asta, lipeam diverse autocolante prin camera ce avea sa devina a Smarandei. Cu o gandire, niste copacei, niste bufnite, niste oi, na, ce ne trecea noua prin cap la momentul ala. Aproximativ 30, sa zicem. De diversi din astia care s-au transformat ulterior in povesti.
Vreun an, poate spre 2, au rezistat in varianta initiala.
Pe urma a inceput sa ii decojeasca de pe pereti.
Pe urma a inceput sa deseneze, pe aceiasi pereti. Teoretic avea la dispozitie un perete intreg din bucatarie sa-si arate talentele, practic s-a extins si in toata camera ei. A desenat, a trasat linii, a impartit teritorii, a creat personaje, a plantat copaci, a construit case, a nascut un univers.
Week -end-ul trecut insa, a trecut la nivelul urmator. A luat un caiet din acela intreg de abtibilduri (pentru cine nu stie, astea inseamna cam 10 pagini din acelea mari de mii de zane, fluturasi, cai, coronite, ciorapi, fuste, rochii, pisici, caini, porci si asa mai departe) Pe care, desigur, i-a lipit. Cam asa (asa e toata camera, nu va imaginati ca e doar un colt)
Pana aici, nicio problema. Problema apare insa la lipirea 3d, daca ii pot spune asa. Si pe zone intens folosite. De exemplu, e aproape imposibi sa folosesti clanta usii, pentru ca acolo stau niste balerine. La fel de imposibil e sa deschizi si usile de la dulap, pentru ca si acolo-s niscaiva zane. 


Un comentariu:

Oana Branda spunea...

Decoratoarea face deplasari si-n provincie? Ca as avea si eu un perete-doi pe care i-as colora :)

In alta ordine de idei, cred ca trebuie sa gandesti pozitiv. Smaranda e precoce si in ceea ce priveste joburile: primul este clar cel de scriitoare/povestitoare, dupa care, in perioadele fara inspiratie, se va ocupa de decoratiuni interioare