vineri, 7 noiembrie 2014

Kiki, the real one

Cand iei o pisica despre care afli ca sta ascunsa pe sub dulapuri si nu iese neam la lumina, te gandesti ca macar lasa, o sa fie ok cand plecati in vacante, ca n-o sa sufere prea tare.
Cand insa, descoperi ca de fapt pisica aia e cea mai lipicioasa, vorbareata si afectuoasa pisica din lume, abia atunci incepe sa devina o problema.
Caci Kiki cu greu poate fi lasata singura in casa. Pai cand te intorci de la serviciu dupa jumatate de zi si tot de cearta. Un week-end e practic un cosmar, iar de mai mult mi-e graza sa ma gandesc. In vara a fost cum a mai fost, ca inca nu era in forma de concurs….
Si socul asta e cu atat mai mare cu cat toate pisicile pe care le am avut n-au avut in viata lor vreun stres cu asta. Stuart statea cu saptamanile fara niciun fel de emotie, sta si acum la tara, se baga sub plapuma si hiberneaza fara stres.
(de fapt cautam un pretext sa mai pun poze)
In prima imagine, pisica trasa de urechi la propriu- deci nu e alintatura.


 Aici, desigur, dragoste. Mare dragoste
Aceasta pisica este, printre altele, obsedata de propria sa imagine. Stiti probabil ca pisicile nu se recunosc in oglinda, e asta sta minute bune sa se intrebe who the fuck is pisica din oglinda. Pare ca se apreciaza, totusi 
Un fel de pisica pe acoperisul fierbinte, in acest caz pe dulap. 

Si, desigur, o binemeritata odihna. 


Niciun comentariu: