sâmbătă, 31 mai 2014

Cum a supravietuit magia

Discutie in masina (preambul: Smaranda a avut o maimutica cu ochii mov pe care la un moment dat, acum un an si ceva, cand strangeam lucruri pentru copiii mai saraci, a fost de acord sa o dea. De cateva luni incoace si-a adus aminte de ea si tot spune ca o vrea inapoi. Mi-a fost mila de ea, caci e clar ca i-a ramas in cap maimutica asta. Printr-o intamplare minunata, am gasit o maimuta la fel, dar mai mare, la Berlin. )

S, tinand-o in brate pe maimutica cea mare: Mi-e dor de maimutica cea mica
M, fraiera: Pai spune-i celei mari, o sa ii transmita ea surorii ei
S: Nu o sa ii spuna, jucariile nu vorbesc
M: Cum sa nu vorbeasca? Ba vorbesc, doar ca nu auzim noi ce si cum. Vorbesc in special noaptea
S: Nu e adevarat, eu m-am trezit noaptea si nu le-am auzit niciodata vorbind si nici nu le-am vazut jucandu-se
M: Da, pentru ca ele nu vor sa le stim secretul
S: Nu e niciun secret, jucariile nu stiu sa vorbeasca
M: Ba da, sigur ca stiu, de ce crezi tu ca nu stiu?
S: Pentru ca doar florile fac asta

miercuri, 28 mai 2014

Despre nicio metoda de crestere a copilului, precum si despre muci

Avand o dimineata libera, au rezultat urmatoarele:


Nu inteleg deloc ultimele trenduri din categoria

1. Nicio gradinita nu e buna pentru copilul meu. Nu inteleg de ce cautam sa le oferim perfectiune cand n-o sa aiba parte de ea niciodata mai incolo. Nu inteleg de ce ii ferim de fapt. Da, sigur, in general sunt foarte multe lucruri care pot fi imbunatatite, dar de aici pana la a muta copilul la fiecare 3 luni in alta parte pentru ca diverse e drum lung. Plus ca nu ii lasi niciodata suficient timp sa se adapteze. Da, gradinitele au diverse sisteme in baza carora functioneaza. Pot sa ne placa sau sa nu ne placa. Exista alternativa de homeschooling, daca stim ca avem capacitatea sa facem asta.
2. Nu inteleg spaima mamelor de copii mai mici de copiii de 4-5 -6-7 ani si mai multi ani. A scris despre asta Roxana aici
la 4-5 ani copiii sunt niste bombe de energie, curiozitate si revolta. Nu sunt niste aproape oameni mari, disciplinati si ascultatori, ci niste fiinte cu personalitate proprie, vointa proprie si multa nevoie de a testa limite si a invata singure. Rezultatul este un omulet care alearga in toate partile, aparent haotic, care de cele mai multe ori nu vede ciotul de copac din fata picioarelor si cade lat peste el. Atunci cand trec razant pe langa un bebe instabil probabil ca nici nu l-au vazut. Cand se inghesuie 3 pe un tobogan o fac pentru ca nu au timp de asteptat. La 4-5 ani timpul se contracta ceva teribil. Totul trebuie facut acum, repede, imediat. Rabdarea inca se preda cu lingurite mici si se inghite ca o pastila amara. Nu sunt niste prost-crescuti necivilizati salbatici rai. Ci niste copii care au prea multe lucruri de facut in prea putin timp. Caci cel mai probabil, la 4-5 ani, copiii astia stau circa 7-8 ore pe zi la gradinita, intr-un mediu observat si bazat pe reguli, mai mult sau mai putin relaxate. Dar totusi, cu un program, niste limite si multe momente in care nu pot face chiar ce vor. Deci da, seara, in parc, sunt putin salbatici. E oaza lor de libertate, cele nici 2 ore cand pot alerga bezmetici si se pot elibera. Tolerati-i un pic si pe ei. In restul zilei, parcul e al bebelusilor:)


Nu, copiii astia nu sunt needucati, sunt doar in alta etapa de dezvoltare decat cei mai mici. Sigur, si pe mine ma enerveaza uneori ca Smaranda se descalta prin locurile de joaca, pentru ca sosetele ei arata intotdeauna jegos. Dar e o etapa care va trece. Asa cum a trecut si aia cu urcatul pe tobogan. Ca si aia in care se imbraca doar in fuste. Apropo, acum, cand sunt aproape 30 de grade, umbla doar cu bluze cu maneca lunga. Sunt experientele lor, sunt lucruri de care trebuie sa se lamureasca singuri, mi se pare mai firesc sa se prinda singura ca ii e cald decat sa ii spun eu ca o sa ii fie cald asa, principial.
La noi in curte sunt peste 30 de copii. De la cateva luni la pre-adolescenti. Se invart in aceiasi metri patrati de ani buni. Sunt copii de un an, de 2, de 3, de 4, de 5 samd, cam in fiecare an se nasc cativa. Copiii astia s-au impartit singuri pe grupuri de varsta, dar asta nu inseamna ca nu interactioneaza. Cand vor si daca vor. Copiii astia nu au avut conflicte majore intre ei. Sigur ca se mai cearta. Sigur ca Smaranda si Eva uneori nu vor sa se joace cu cei mai mici, dar aspira la joaca cu fetele mai mari. Dar se regleaza singuri. Si asa trebuie sa fie. Sunt primele lor relatii interumane.
Apoi mai e problema cu mucii. Groaznica problema a mucilor. Ca cica daca copilul are muci, sa-l bagi la izolare. Care copii pot avea muci 10 luni pe an, timp in care, desigur, sa ii inchidem in boxa, ca sa nu imbolnaveasca pe altcineva. Bolile copilariei sunt normale. Se intampla, oricat i-am feri. Iar afirmatiile alea cu vaipanala3aninaavutnimic vin dintr-o necunoastere a mediului social inconjurator. Pentru ca da, pana la intrarea in comunitate, cei mai multi nu au mare lucru. Asteptam sa se intample si asta dupa, nu se intampla si blamam restul lumii pentru asta. Sunt tari in care se fac petreceri pentru copii cand unul are varicela, tocmai ca sa scape de boala in copilarie. Pentru ca in cazul fetelor, de exemplu, boala e mult mai grava la maturitate. Sigur, nu zice nimeni sa plimbi copilul contagios prin parcuri la ambitie, dar hai sa nu ne mai speriem de 3 muci ca si cum ar fi sfarsitul lumii. Dar stiu mame care nu si-au dus copiii la petreceri de Craciun pentru ca poate, cine stie, acolo ar fi putut sa apara un alt copil care sa aiba, desigur, inspaimantatorii muci.

3. Nu inteleg si asta am mai spus-o, toata aceasta teoretizare a crescutului copiilor. Sunt zeci de curente, zeci de metode, zeci de manuale, zeci de predicatori care ne invata cum sa facem, ce sa facem, ce sa n ufacem, cum sa ne jucam, cum sa nu ne jucam., cum sa ne certam, cum sa nu ne certam, cum sa coloram, cum sa nu coloram, cum sa facem si sa dregem. Sunt conferinte pe care dam sute de lei ca sa invatam ceea ce de multe ori ar trebui sa fie instinctiv. Am citit zeci de review-uri de la conferintele astea, tocmai ca sa incerc sa inteleg de unde vine fascinatia pentru ele. Si foarte rar am gasit ceva mai mult decat ceea ce scrie prin cartile scrise de aceiasi conferentiari. Carti care si alea teoretizeaza si incadreaza mult mai mult decat e cazul. Sunt cumva din categoria motivationalelor de adulti. Alea despre 10 reguli care sa te faca mai optimist. Plus ca adesea se contrazic, curentele astea. Sunt unele care spun sa ii laudam. Sunt altele care spun nuuuu, lauda e rea, de ce sa ii laudam. Sigur ca nu e ok sa ii lauzi pentru orice, dar nici sa nu ii lauzi niciodata, atata vreme cat ti se pare apreciabil ceea ce au facut. 
 Nu inteleg de ce sa nu ii lasam sa se enerveze, sa se descarce, sa isi formeze pareri prin observatii proprii, nu prin prisma experientelor noastre. Nu inteleg de ce sa nu fim naturali in relatia cu ei.
In principiu, cred ca de fapt nu inteleg mai nimic. Dar e ok. 
Mai cititi pe tema : 
Un articol despre cum ne stricam copiii din prea multa grija 
Un text al Adei, tot relativ pe tema. Cu mentiunea ca nu am reusit sa inteleg niciodata de ce sa iti pui problema sa renunti la ce iti doresti tu pentru ca diverse. Solutii exista intotdeauna sa ai timp si pentru tine, evident, daca ti-l doresti. Daca nu ti-l doresti, e ok. Daca insa ti-l doresti si te ascunzi sub umbrela lui e imposibil, atunci e doar vina ta. Se gaseste timp si de iesit in oras si de mers la un film si de masaj, daca iti doresti masaj si de sala daca visezi la sala si de bicicleta, daca vrei sa te plimbi cu bicicleta.

miercuri, 21 mai 2014

Ne vedem sambata seara


La Promenada, sa vedem filme. Filme de dragoste. Adica Breakfast to tiffany s si intouchables. Eu pe al doilea nu l-am vazut, asa ca abia astept. 
De ce ne vedem sambata seara sa vedem filme de dragoste? E simplu. Pentru ca e un concrus. Sa fie de dragoste sau sa fie de actiune. Cristina Bazavan a propus sa fie de dragoste si cum si prin oricare dintre noi  e o fata care il asteapta pe Rhett Butler, n-aveam cum sa stau deoparte. 
Programul e acesta: 

21:00 - Breakfast at Tiffany's (US, 1961) http://www.imdb.com/title/tt0054698/
23:00 - Untouchable (FR, 2013) http://www.imdb.com/title/tt1675434
Doresti sa participi? Confirma aici: https://www.facebook.com/events/554070988046903/

Sigur ca toata lumea a vazut Breakfast to Tiffany s. Dar niciodata nu e de prea multe ori. Si nici Audrey Hepburn nu e niciodata de prea multe ori.


Eu am tricou cu Audrey, cumparat din Notting Hill. Alt film pe care l-as putea vedea la infinit. 


Participarea in cele doua seri este gratuita.

E concrus, sa nu uitati. eci, dati mai departe, trebuie sa demonstram de ce filme de dragoste si nu de actiune.


luni, 19 mai 2014

Satul Prunilor

Satul Prunilor  e aproape de Sinaia, dar pe drumul celalalt spre munte, prin Targoviste, undeva in deal de Pietrosita. Satul Prunilor e unul dintre locurile acelea cu zen bun si cu lumina si cu oameni care abia te-asteapta.
Satul Prunilor inseamna cateva case albe, cu geamuri mari, cat tot living-ul, cu dormitoare la etaj, cu terase deschise si cu livada intre ele, asa ca oricat de plin ar fi nu te inghesui cu nimeni.








Satul Prunilor e departe de orice oras. Anul trecut, cand n-aveau restaurant si am ramas fara diverse a fost nevoie de un drum pana la Targoviste, pentru ca pe acolo nu se gaseste mai nimic. E un loc bun de plecat insa spre diverse locuri in care nu ajungi de obicei, spre Cheile Ialomitei, spre Sinaia, dar pe varianta prin munti, sunt si alte trasee pe care nu le-am facut.
Acum s-a deschis si restaurantul, cu mancare facuta cu alimente de pe-acolo, cu foc de tabara seara, cu oameni care nu se supara cand copiii fac curse prin restaurant sau darama de zeci de ori aceleasi linguri sau nu mai vor ce au vrut si mananca trei zile doar mamaliga
Mergeti la Satul Prunilor. E reclama, dar e gratis.

Printre nori

Multe si frumoase povesti sunt in anii astia pentru copii. Care ies total din sfera sangeroaselor povesti din copilaria noastra. Nici urma de lupi care omoara copii, de vrajitoare rele, de mame vitrege invidioase pe frumusetea fiicelor si asa mai departe.
Tot spun ca o sa scriu despre cartile care ii plac Smarandei, sunt carti din care a invatat ca e ok sa spui ce vrei si ce te doare si ce iti place si ce nu iti place. Sunt carti care ii dezvolta imaginatia, sunt povesti care o ajuta sa depaseasca momente. Si nu va suparati daca in vreo perioada au obsesie pentru o anumita poveste. Am citit Poznele lui Jackie de vreo 4700 de ori anul trecut. LA fel si Nu ti-e somn ursuletule. Am trecut iarna cu Frozen (care din punctul meu de vedere nu spune mare lucru, dar na, e dragostea ei) , cu noptile cu ninsoare si zilele de iarna ale Christinei Butler (geniale carti, merita toti banii, pacat ca nu prea se mai gasesc)
In fine, de fapt vroiam sa ajung la povestile norilor. Sunt 7 povesti despre norii-emotii, pe care Smaranda le asculta de vreo 3 saptamani in fiecare seara. Si care te invata cum sa iti exprimi emotiile.
Cred cu tarie ca norii sunt gandurile si sentimentele noastre. Precum norii, emotiile nu stau locului o clipa, ele vin, revin, aduc, duc, nici una nu se aseamana cu alta, totul e schimbator si totul e la fel. Norii sunt iubire, mai multa sau mai putina, asa cum toate emotiile noastre sunt iubire, mai colorata, mai pura, mai tulbure, mai plina de frica ori cel mai bine iubire perfecta, unica, Dumnezeiasca.  Acestia sunt norii albi, cei dupa care tanjeste sufletul nostru.



Conceptul "Zana Norilor" vine sa ofere copiilor dar si adultilor ideea de constientizare a lumii interioare. Vocabularul emotiilor este primul pas. Dupa ce invatam care sunt emotiile, dupa ce le diferentiem (putina lume face deosebirea intre invidie si gelozie, de exemplu, si cu atat mai putin copiii) urmeaza pasul doi: ce facem cu ele? 

Asta povesteste autoarea. Si da, cumva la noi a functionat, mai ales la plans. Bine, ce e drept acum Smaranda catalogheaza toti norii de pe cer. Si cum tot sunt in ultima vreme, ii tot eticheteaza dupa forma, culoare, etc. Multi nori de zambet, pe cerurile noastre.  



 - Mami, uite, pe norul ala alb, mic, sta Zana Dintisor. 

vineri, 16 mai 2014

I have a dream

In fine, mai multe. Cam 4700 de rochii de la Ellie Saab.



Cam pe toate. Sau pe cele mai multe.
Din categoria If i could wear anything today
Din categoria sa speram ca Mos Craciun exista.

miercuri, 14 mai 2014

Cand visele devin realitate



Asa arata zilele acestea centrul de recuperare pentru copii cu probleme neuromotorii din Constanta. E un proiect la care eu tin extrem extrem extrem de mult si nu imi vine sa cred ca a ajuns asa de departe. 
Prima data cred ca v-am vorbit despre el acum un an si jumatate
Suma necesara initial era uriasa, spre un milion de euro, am tot cautat solutii, fonduri europene, proiecte, finantari, nimic nu parea sa mearga asa cum trebuie. Pana cand am primit sprijin de la Mihai Nesu si de la Fundatia lui. Si pana cand am primit sprijinul vostru, pentru ca de fapt de acolo a inceput totul. 





Intre timp, Calin are un frate, iar Ramona, mama lui, s-a chinuit cu toate aprobarile si lucrarile si cautarile de spatii si asa mai departe.
Intre timp, Raisa a plecat in Irlanda, pentru ca din fericire pentru ea, din pacate pentru Romania, acolo are sanse mai multe si mai bune sa se recupereze.
Eu sunt mandra sa ii cunosc pe parintii Raisei, pe parintii lui Calin si pe Mihai Nesu. Chiar sunt, nu sunt vorbe asa, de aruncat pe internet.
Si o sa va arat si imagini de cand centrul va fi complet functional. E un centru facut pentru cei 50.000 de copii cu paralizie cerebrala din Romania. La ei trebuie sa va ganditi atunci cand donati. Pentru ca centrul va avea in continuare nevoie de fonduri ca sa poata functiona si sa se dezvolte. Gasiti informatii despre cum puteti dona aici

joi, 8 mai 2014

Despre legatura dintre o nunta si ardeii iuti





Despre Valentina am aflat acum ceva ani, nu mai stiu exact cand si cum, stiu ca parca am vazut o esarfa pictata de ea si mi-am dorit sa am si eu una. Am uitat-o, evident. Apoi, parca acum vreun an si jumatate,  intr-o campanie pentru copiii bolnavi de la Fundeni, m-a cautat ea, spunandu-mi ca vrea sa le dea materiale pentru ca ei sa poata sa faca ateliere acolo, la spital. Acuarele, figurine de pictat, hartie glasata, mi-a adus un munte de minunatii care le-au facut viata frumoasa copiilo de acolo. 
Valentina si-a lasat job-ul acum 7 ani si s-a apucat de o afacere pe cont propriu, afacere care inseamna mult DIY, mult lucru cu copii si foarte multa creativitate. 
Valentina ne povesteste mai jos de ce afacere pe cont propriu, de ce flori, de ce copii, de ce nunti cu ardei iuti 

  • 1.cum te-ai apucat de interesart. Povestesti ca dupa nasterea primei fete ti-ai dat seama ca nu vrei sa te mai intorci la jobul anterior. Ce faceai inainte si care a fost planul dupa
    De-adevaratelea nu am avut un plan. M-am gandit ca nu vreau sa ma mai intorc la (vechiul) job, si cum acum 7 ani puteai sta acasa 2 ani, nu m-am gandit foarte tare l ce voi face dupa. Am inceput sa bricolez mai intens, sa vand ce lucram, am deschis un magazine cu lucruri hand made si de atunci tot experimentez.
    2. De ce ateliere pentru copii si de ce as veni eu cu copilul meu la aceste ateliere 
    Atelierele cu copii, au venit atunci cand nu existau activitati pentru copii mici (2-3ani), cand existau doar cursuri de picture , engleza si karate. Am zis ca majoritatea parintilor sigur nu au curaj sa isi lase copilul sa umple cu tempera masa din sufragerie, asa ca pot veni in atelierul meu sa o faca fara stress pentru nimeni. La mine exista putine reguli, si in general ma pliez pe dorintele copiilor si de aceea lor le place sa revina. Acum nu mai fac ateliere decat ca si optionale la scoli/gradinite sau la petreceri private 3. Afaceri cu flori sunt multe, ce o diferentiaza pe a ta 
    Intodeauna am fost de parere ca un business mic este mult mai potrivit pentru un eveniment foarte personal, asa cum este o nunta sau un botez. Mi se pare ca reusesti sa comunici mai bine si in final oamenii sunt multumiti. Nu am inventat eu roata, insa stiu ca pot oferi clientilor mei flexibilitate, creativitate si o comunicare buna. Florile sunt toate la fel, un bujor tot un bujor ramane, relatia, insa, face diferenta.




    4. Care e proiectul profesional de care esti cea mai mandra 
    Proiectul meu este Atelier Interesart, asa cum este astazi. Sunt mandra de sutele de aranjamente pe care le livrez la fiecare 1 martie, sunt mandra de feedbackurile primate de-a lungul timpului. Si cred, ca mai presus de toate, sunt mandra de mine ca am reusit sa gasesc echilibrul, sa capat mai multe resurse decat as fi capatat la orice alt job. 5. Ce a fost greu in munca pe cont propriu, ce ti s-a parut greu de depasit 
    Complicat este programul atipic, faptul ca lucrez weekendurile, de sarbatori , in contratimp cu ceilalti. A fost greu de depasit, in relatiile cu firmele mari, statutul de furnizor mic, greu sa inteleg limba corporatiilor si sa ma adaptez ei. 6. Ok, o nunta cu 12 kg de ardei iuti ?
    Asa cand o zici, poate suna ciudat, dar daca vezi pozele, descoperi ca e chiar simpatico. Oricand m-as lasa atrasa intr-un proiect out of the box, asta e toata distractia in povestea asta cu lucratul pe cont propriu.
  • Pe Valentina o gasiti aici 
    Despre oameni care au iesit din mainstream am mai scris aici si aici si aici  si aici

marți, 6 mai 2014

O zi perfecta, dar imposibila. Si doua expozitii de moda

Si pentru ca tot vorbeam despre verzele de la Gala Metropolitan (galerii foto aici si aici ) , despre rochiile tip lianadinjungla, despre avangardism care inseamna orice, fara sa tinem cont de bun gust, trecand fara probleme limita vulgaritatii, sub pretextul artei, hai sa vorbim despre arta in moda. Un pic.



Odata, tocmai s-a deschis la Londra, la muzeul Victoria & Albert, o expozitie a rochiilor de mireasa. E mai mult decat o expozitie, de fapt, e o istorie a rochiilor de mireasa. Specialistii muzeului au bloguri in cre povestesc cum reconditioneaza rochiile, cum creeaza scenele,  vorbesc despre traditii, despre superstitii, despre cum a aparut obiceiul cu ceva vechi, ceva nou, ceva albastru, in principiu afli cam tot ce e de aflat despre rochiile de mireasa. (gasiti blogurile aici)
Apoi, daca tot e despre creatii in moda si despre gala Metropolitan de anul acesta, ea a fost inspirata de rochiile si creatiile lui Charles James. Charles James a incalcat toate regulile modei de la vremea sa, a reinventat rochiile si a transformat tot ce se stia despre designul vestimentar. (detalii aici

Charles James e unul dintre cei care, ca si Chanel, a schimbat total modul de gandire a rochiilor. A introdus celebra linie A cu 10 ani inainte de Yves Saint Laurent. 
(taxi dress, 1932, numita asa pentru ca puteai sa te schimbi in taxi. evident, e vorba despre functionalitate, iar rochia asta a devenit clasica)
Si inca un articol, aici.
IN plus, joi se deschide la Metropolitan expozitia dedicata lui Charles James. 
I-ar fi placut, printre altii, sa il imbrace pe Lou Reed . Ar fi putut fi o zi perfecta




Trei piese, 5 spectacole, 10 invitatii


Update 3: Diana Tanasa, maine, la ora 15, mergi la Godot. A renuntat cineva, petrecere frumoasa

Update 2: Promotie, special pentru cititorii blogului, 10% reducere la biletele pentur Acum ori Niciodata, daca sunati la Roxana, telefon
0724 927 482


Update 1: castigatori, multumesc foarte mult, sper sa va placa. Ordinea a fost cea a postarii. Cei care nu ati avut noroc- o sa mai avem invitatii. Sau, daca nu, gasiti bilete pe bilete.ro

1. Masculin Feminin, 9 mai- Mami, World s Eyes
2. Fa-mi Loc, 10 mai Ana, Ada Pavel
 3. Acum ori Niciodata, 14 mai Mihaela, Valentina Manea si suplimentar, pentru tatal tau, Stefana Ciolacu
4. Fa-mi loc, 23 mai- Andreea Morosanu, Milena Alexe 
5. Acum ori niciodata Alex, Roxana Dalio



Daca ar fi sa fac un clasament personal al pieselor astora trei, v-as recomanda asa, in ordine :
1. Acum ori niciodata. In regia lui Mihai Constantin. E despre dragoste, despre pasiune, despre monotonie, despre rutina, despre minciuna, despre ce ne facem noi cand ne facem mari :))
2. Masculin Feminin, in regia Liei Bugnar. Masculin Feminin odata ca e cu Marius Manole si l-as putea vedea pe Marius Manole jucand in fiecare saptamana, pentru ca de fiecare data aduce ceva nou. Apoi, pentru ca subiectul e unul interesant. E o comedie, dar rasul e de tristete. E despre casatorie, dar si despre despartire. Si e despre iubire. Si despre faptul ca iubirea e singurul lucru pentru care merita sa te nasti.
3. Fa-mi Loc. Fa-mi loc e prima piesa pe care au facut-o cei de la Inspira. E o piesa in 2 personaje, dar cu toate astea te tine in priza de la inceput pana la sfarsit. 

Am pentru voi cate 2 invitatii de 2 persoane la fiecare spectacol. Trebuie doar sa comentati si sa imi spuneti de ce vreti la teatru si la care dintre piese.




1. MASCULIN-FEMININ -Godot 9 mai 2014 la ora 22:00

 2. FA-MI LOC! Godot 10 mai 2014 la ora 15:00

3. Acum ori niciodata - TNB 14 mai 2014 la ora 20:00  

4. FA-MI LOC! – Teatrul Elisabeta 23 mai 2014 la ora 22:00

5. Acum ori niciodata - TNB 29 mai 2014 la ora 20:00

duminică, 4 mai 2014

Despre un baiat, un caine, despre istorie, despre adoptii si altele



Sau despre Mr Peabody si Sherman. Sau despre unul dintre putinele filme de desene animate despre care imi vine sa scriu ceva. Pentru ca:
- are multe momente istorice, ii plimba pe copii prin Egiptul Antic, prin Renasterea italiana, prin Evul Mediu Francez, prin scene de la curtea Mariei Antoaneta (na, e febletea mea, nu puteam sa trec peste ) prin razboaiele troienilor, sunt multe costume, piramide, obiceiuri, pe care nu prea le gasesti in frumoasele, ce e drept, dar atat de limitatele filme Disney.
- e ok si pentru adulti (cu momente de genul celui in care Presedintele Clinton il gratiaza pe Mr Peabody, spunand E, asta e, eu am facut lucruri mai rele sau al cocktailurilor numite Einstein on the Beach)
- vorbeste despre adoptie- Sherman e adoptat de Mr Peabody - ceea ce a fost o ocazie buna sa ii explic Smarandei ce si cum se intampla in cazuri din acestea. Nu cred ca e neaparat un subiect abordabil doar pentru ca exista, dar, repet, daca s-a nimerit asa, a fost usor
- apoi centrul povestii e un conflict intre copii. Intre Sherman si colega lui Penny. Si pentru ca hartuiala asta permanenta dintre ei exista in orice grup de copii din lume, e ok sa vada si cum se rezolva conflictele astea fara sa spui de fiecare data numaiestiprietenameapevecie si fara interminabilele mici impunsaturi de care avem parte in fiecare zi.
@Orice relatie frumoasa incepe de la un conflict@  ii spune Mr Peabody lui Sherman

Am vazut in ultima perioada cam toate filmele pentru copii, asta e singurul despre care am simtit nevoia sa spun ceva. Sigur, desenele Disney sunt frumoase, muzica e minunata, printesele lui devin preferatele fetelor imediat……Plus, industria ingrozitoare din jurul lor.