duminică, 31 august 2014

Centrul B2B special

Sunt aproape 2 ani de cand va tot povestesc despre proiectul acesta. Primele vreo 2.000 si ceva de euro s-au strans de ziua mea, in 2012, in campania cu tricourile. De fapt, Ramona si Ciprian asta isi dorisera initial. Sa gaseasca 50.000 de oameni care sa doneze cate 100 de lei si asa sa poata fi construit centrul. nu s-au gasit, s-au gasit insa cateva sute care au donat si de aici a inceput totul. As vrea sa le multumesc inca odata celor care au avut incredere si au stiut ca nu e vorba doar despre o poveste. Si care au donat si s-au implicat. As vrea sa ii multumesc lui Mihai Nesu, cel care, prin fundatia sa, a pus la dispozitie cea mai mare parte a sumei care a fost necesara pentru acest inceput. E un inceput, acolo se vor face multe lucruri minunate. Anul trecut pe vremea asta tot rescriau fetele, Ramona si CAti, proiectul in zeci de variante, pentru zecile de cereri de finantare pe care le-am depus. Si da, as vrea sa ii multumesc si Oanei Marinescu, cea care ne-a ajutat sa il facem comercial, daca pot sa zic asa. 
Centrul va găzdui, pentru început, 6 cabinete - neurologie pediatrică, kinetoterapie, psihoterapie, logopedie, ergoterapie şi terapie IT. De asemenea, în sesiunile de tratament vor fi incluse hidroterapia şi terapia cu cai.  Apoi, in timp, vor fi aduse cele mai noi tehnologii si terapii. De exemplu, au cumparat deja si e in procedura de training un echipament IT denumit OAK, ce se testeaza acum in Japoina si care recunoaste orice miscare fie ea cat de mica a bolnavului si o transforma in comenzi catre echipamentele din casa adaptate special: aprinde lumina, aprinde TV sau radio, deschide ferestre sau usi, activeaza o jucarie, permite navigarea pe  internet celor care nu pot utiliza o tastatura normala.

Asa arata centrul, asa arata echipamentele, verificate, desigur, de Smaranda. Cica functioneaza





vineri, 29 august 2014

Romania conteaza

Festivalul Enescu, v-am tot spus, e unul dintre proiectele acelea care ne pot face cu adevarat mandri ca suntem romani. Festivalul are loc din 2 in 2 ani, iar anul acesta, cand nu este, are loc un concurs pentru tinerii compozitori sau interpreti, concurs cu premii de pana la 100. 000 de euro, dar si cu sanse pentru ei sa participe la master-uri la filarmonica din Viena. E important de spus, in context, ca de exemplu Alexandru Tomescu sau Dan Grigore si-au inceput cariera castigand concursuri ale festivalului George Enescu.
Si, pentru ca poate pare prea tehnic, organizatorii au pregatit mai multe interviuri cu unii dintre laureatii acestui concurs. Astazi va propun sa vedeti ce spune cea care a castigat in 1964 concursul. Este vorba despre pianista de origine georgiana Elisabeth Leonskaja, cea numita acum ultima mare doamna a scolii ruse.
I

Iar aici o puteti urmari interpretand Enescu. 



Muzicale si frumoase

1. Maine seara e Promenada Operei. E unul dintre cele mai frumoase evenimente bucurestene, care preia modelul operelor din Londra, Paris, Roma sau Berlin. Anul acesta, Promenada Operei va include momente din spectacolele de opera şi balet din stagiunea 2014-2015.  Stagiunea aceasta aduce ca premiere Traviata, Manon Lescaut si Falstaff.
Imagini de anul trecut vedeti aici
Iar programul complet il gasiti aici
In completare, chiar daca nu ajungeti maine, urmariti programul Operei. E o institutie care s-a adaptat minunat la vremurile astea, iar proiectele pe care le au merita toata atentia.

2. Duminica, in parcul Titan, vine Eugen Doga. Vine la Ziua Limbii Romane. Merita sa mergeti sa il ascultati, Eugen Doga. V-am tot vorbit despre el si despre valsurile lui, v-am spus ca UNESCO a recunoscut valsul lui Eugen Doga, inclus în coloana sonoră a filmului „Gingaşa şi tandra mea fiară”, drept una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX. De data aceasta va propun Gramofonul.
3. Richard Clayderman vine la Bucuresti, pe 26 martie 2015. Vine cu un spectacol in premiera, “From Paris with Love“.  Richard Clayderman a ales România pentru acest spectacol excepţional, din dragoste pentru publicul român. Este a patra oară când artistul vine în România, dar faptul că alege să lanseze un concept în premieră mondială pe plan mioritic, e un plus fantastic pentru brandul nostru de ţară. Biletele sunt disponibile la prețurile de 400, 300, 200, 140 și 95 lei, în rețeaua Eventim - magazinele Vodafone, Germanos, Orange, Domo, librăriile Humanitas și Cărturești și online prin www.eventim.ro.

joi, 28 august 2014

Ciment, fier, caramizi, ajutor




Despre preotul din Glodeanu v-am tot vorbit, despre cel de la Lada mai putin aici pe blog, nu stiu de ce, pentru ca si acolo se intampla lucruri minunate. Asa s-a nimerit poate.
V-am povestit, de exemplu, despre cei 3 copii care aveau nevoie de o casa si care au acum o casa, datorita dumneavoastra si datorita eforturilor pe care le face preotul de acolo.
N-am apucat sa va povestesc ca de cele mai multe ori cand aud de lucruri de donat vorbesc cu parintele Danu, care intotdeauna are cui sa le imparta, care vine val vartej cu masina, pentru ca el stie ca ajutorul e important si ca lucrurile marunte schimba viata oamenilor.
N-am apucat sa va povestesc, pentru ca a si rezolvat, ca a avut acum o campanie pentru copiii din Lada care incep scoala.  Cei care au dorit sa se implice au ajutat fiecare cate un copil cu haine si cu rechizite.
Insa, as vrea sa va propun sa il ajutam sa construiasca centrul social de la Lada. DEtaliile despre centru le gasiti aici. CEntrul va avea o sala de mese, o biblioteca, o incapere care va fi folosita drept adapost temporar si o zona unde vor fi organizate ateliere pentru copii.


Proiectul e facut, ceea ce e important, pentru ca de obicei proiectele sunt foarte scumpe. Acum trebuie materiale de constructie. Exista pe facebook acest eveniment,  (pe care desigur puteti sa il si popularizati, si va multumesc pentru asta) , unde gasiti toate informatiile necesare. Daca nu puteti sa donati, macar dati mai departe informatiile.  PArintele propune ca fiecare sa doneze un sac de ciment, care costa 20 de lei si un kilogram de fier, care costa 3 lei.  Donatiile le puteti face tot prin site-ul centrului, aici.  E un sistem de donatii online direct de pe card sau direct in contul  Asociatiei Mana Cereasca, la BCR, RO37 RNCB 0248 1258 6469 0001 


miercuri, 27 august 2014

Amestecatura de toamna

Pe asta am cumparat-o deja, mi se pare perfecta (pe jacheta, pardesiu, ce e ea)
Imi mai trebuie niste New Balance. Niste insemnand o pereche, doua, trei,  ca mi-e ingrozitor de greu sa ma hotarasc. Sper sa nu  ajung si cu obsesia asta la nivelul obsesiilor converse si ugg.
Tot toamna asta se vorbeste foarte mult despre Normcore. Ce e Normcore? Gasiti  in Vogue, aici si  in romana, aici. Pe scurt e nepretentios, unisex, purtat de oameni care nu vor sa iasa in evidenta, etc. Bine, asta a fost initial, ca acum sunt pline revistele de Normcore si de trend-uri pentru Normcore si de items pentru Normcore, etc.Si daca Normcore e pe pagini intregi in Vogue, cat de Normcore mai e el.
De ce le-am legat? Ca vad ca New Balance sunt trend la Normcore. Si blugii boyfriend sunt tot trend la Normcore. Deci poate ca sunt in trend. Sau poate ca nu, ca totusi nu imi imaginez cum sa statuezi celebrii Birkenstock ca fiind in trend. (despre Birkenstock cei trendy si despre alte trendy-uri Normcore, aici. Cu definitia normal e noul cool.
Sigur, normalul fiecaruia. Ca al meu inca se opreste la sandale cu sosete. Inca.


Ps: pana ne lamurim, ramane valabil ce am scris aici

luni, 25 august 2014

Despre Kiki

Kiki, the cat. Kiki, Mistigri.
Kiki are sa zicem cam un an. Se uita crucis. Nu se stie de unde vine si ce a facut ea in adolescenta ei pisiceasca. Cert e ca nu e clar daca e pisica sau caine. Dupa aparente, e pisica. Arata ca o pisica, se poarta ca un caine.
Primele zile si le-a petrecut sub canapea sau sub cada, de niciodata nu stiai pe unde e si daca mai exista. Acu s-a mutat cu tupeu pe canapele, prin paturi, prin dulapuri, peste tot pe unde ii sta bine unei pisici cu tupeu. Este cea mai vorbareata pisica pe care am vazut-o vreodata. IN principiu cand vii acasa povesteste o juma de ora ce (nu) i s-a intamplat cat ai lipsit.  O mai apuca si noaptea niste telenovele interminabile, se vede ca-i pisica, nu motan, ca de la Stuart pana scoteai o vorba treceau 3 zile. Si oricum, el prefera sa stea in cu totul alta parte decat orice fiinta umana. In timp ce Kiki, cainoasa cum va spuneam, sta numai pe langa tine.
Ce mai face Kiki? Pai, dupa ce se ascundea de Smaranda ca de diavolul tazmanian, acu sta sa o care in brate, in cele mai nefiresti pozitii din lume, prin toata casa. Sta sa o invete sa dea noroc (sper macar sa luam vreun premiu cu prima pisica dresata din lume). Sta sa o traga de urechi. In principiu sta, ceea ce in sine este o situatie exceptionala, nemaivazuta si nemaiintalnita.

Meet Kiki. Pisica sau caine, cum vreti sa ii spuneti






Pentru copii

Am tot zis ca o sa fac o postare separata despre desenele si jocurile preferate ale Smarandei, in afata de clasicele Disney-uri.
Nu am lasat-o foarte mult, nici nu are vreo pasiune pentru jocuri, dar inca de mica s-a tot jucat pe poissonrouge.com, care acum e pe bani, dar chiar merita.
Apoi, mai e Amos, amos cel din alte dimensiuni, il gasiti aici. CAutati vacile roz dansatoare, sunt senzationale.
Pe telefon, unul dintre preferatele ei e cel de scris, desenat, colorat, cautati coloring book pe applestore. Sigur, veti spune ca sa coloreze pe hartie, o face. Dar nici nu cred ca ii putem tine departe complet de tehnologiile de acum.
Alte desene preferate ale ei sunt cele cu Bobita si Buburuza. Unguresti la origine, au episoade scurte, de aproximativ 5 minute, sunt vesele, sunt educative, usor de inteles de catre copii. 

Apoi, Smaranda a invatat o gramada de lucruri de la Kemy Curiosul. Cum se transforma mormolocii in broaste, ca luna n-are caldura proprie, cum ajung astronautii pe luna, samd.
Astea asa, pe scurt. Mai updatez pe masura ce-mi amintesc.
PS 1: Strumfii sunt oribili
PS 2: reclamele de pe canalele tv de copii ar trebui interzise

marți, 12 august 2014

Bani si sange

Bani pentru o fata de 27 de ani, despre care a scris mai multe Ina .


E medic veterinar, o cheamă Ana-Lucia Udrescu. Și-a salvat pacienții de sute de ori  până acum. A adoptat, a îngrijit, a acceptat,a luptat pentru alții și acum luptă pentru ea. Povestea e scurtă, accidentul e tragic. A avut loc un accident teribil în timp ce lucra în cabinet. A luat foc, 90% din suprafața corpului e arsă. Medicii de aici au un pronostic foarte rezervat pentru ea. Se miră însă că e încă aici, încă capabilă să plângă de emoție când aude că au donat atâția oameni sânge pentru ea. Conștientă.




Gasiti toata povestea aici. Initial a fost nevoie doar de sange, acum trebuie si bani, pentru ca pe fata o primeste clinica AKH din Viena, dar doar daca se achita suma de 150.000 de euro dinainte. Conturile in care puteti dona sunt acestea :






Informatii updatate gasiti pe aceasta pagina de Facebook

Apoi, sange e nevoie pentru un domn, mesajul este acesta .
Fratele meu, Truica-Marasescu Mircea Daniel, se zbate intre viata si moarte la Spitalul de Urgenta Floreasca din Bucuresti, in sectia de Gastroenterologie, etajul 6 (Dr. Ilie Madalina). Are nevoie urgenta de transfuzii sangvine, fara de care va intra in coma hepatica din care numai 20% din pacienti isi revin. Spitalul are rezerve insuficiente de sange, iar familia lui, in ciuda tuturor eforturilor de a se reintorce cat mai repede in Romania, se afla momentan la zeci de mii de Km distanta. Aceasta este o pledoarie personala: va rog sa-i acordati fratelui meu o sansa la viata donand sange pentru el. Mircea are numai 35 de ani si este un suflet generos si cald.
Va rog sa distribuiti acest post celor care sunt in masura sa ajute. Va multumesc din suflet.


Detalii aici 

Despre plaja si luna, de la altii

Un fel de plaje
Un alt fel de plaje, mai putin cunoscute
Superluna, prin toata lumea 
Superluna, si aici
Si niste vederi trimise de Hemingway si Jack Kerouac
Enjoy

vineri, 8 august 2014

Naturalism, naturalete, ipocrizie

Cativa oameni- destul de putini- s-au mutat pe diverse plaje ale lumii. Prin Tailanda, Picaranga, prin sate uitate de lume, habar n-am pe unde altundeva, ca n-am urmarit decat asa, in treacat. Bun. Bravo lor. Mi se pare foarte tare sa faci asta, daca asta iti doresti si daca asta ti se potriveste ca stil de viata. Oamenii si-au asumat schimbarea, si-au asumat ca pot trai asa si au decis ca asta isi doresc. Sa plece din orase, sa calatoreasca, sa vada lumea, sa se reseteze.
Ok. Ce nu inteleg insa sunt valurile de oftat care insotesc plecarile astea. Vai, ce ii invidiez. Vai, ce as vrea si eu. Vai, cat curaj.  Vai, ce imi mai doresc si eu asta, doar ca si ca si ca si ca si ca. Si uite asa, o gramada de oameni isi fabrica un vis pe care nici macar nu si-l doresc cu adevarat. Bazat pe fotografiile si textele scrise de cei care sunt deja acolo. si citesc in continuare, cu nesat, ce se scrie de pe acolo. CA si cum ar urmari o telenovela, dar na, sunt categoria superioara, nu se uita la telenovele, doar citesc povestile altora si traiesc din ele.Stau si scormonesc internetul dupa astfel de povesti de succes, pe care le devoreaza de dimineata pana seara.
Ce nu inteleg e de ce nu pleaca si ei. De ce nu se duc pe plajele pe care le viseaza. De ce nu se muta la tara. Daca nu mai suporta orasul. Si nici corporatia. Si nici ambuteiajul. Si nici blocul. (de fapt stiu, dar na, e pentru telenovela). Sau, daca de fapt nu si-o doresc cu adevarat, de ce nu accepta orasul si nu ii iau partea frumoasa. Pentru ca orasele au si partea lor frumoasa. Au o viata pe care poti sa o traiesti. Au istoria lor, pe oirunde treci s'a intamplat ceva. De ce sa le judeci zi de zi, sa nu le dai nicio sansa, dar sa continui sa te agati de ele. Negam medicina, aducem ode vergeturilor, ne dorim sa fim altfel, altfel, altfel.
Beats me





PS: urmariti proiectul orasul minunilor. Poate asa, macar, va dati seama ca nu e chiar asa de rau.