miercuri, 31 decembrie 2014

The network, episodul 2



Episodul 1 e cel de acum 2 ani. De fapt anul trecut e prima data cand am scris, pentru ca ea, reteaua, functioneaza de cativa ani buni. Reteaua asta, neoficiala asa cum este ea, e o mare mandrie pentru mine. Pentru ca sunt niste in ea oameni pe care nu ii cunosc, pe care nu i am vazut in viata mea si care au avut incredere. Si au vrut sa faca. Si au facut. Anul acesta reteaua a ajuns pana in Canada, iar cadourile s au tot strans, de la Belgrad, de la Bruxelles, de pe unde s-a gasit cate o zana.  Multumesc, doamnelor, va stiti voi care sunteti. Pentru bucuria copiilor de la Lada. Pentru bucuria mamelor copiilor bolnavi de cancer.Pentru ca ati raspuns scrisorilor pentru Mos Craciun plecate de la Fundeni.  Macar atat putem face si noi. 


Mos Craciun exista. La multi ani.

marți, 30 decembrie 2014

Niste kilograme in minus mai tarziu

Si as putea zice ca intorsul la sala, dupa aproape un an, e cam cel mai bun lucru pe l am facut pentru mine anul acesta.
M am lasat prosteste anul trecut cam pe vremea asta, pentru ca e usor sa te lasi. Nu te duci o saptamana, zici ca lasa, poate maine, poate poimaine, pe urma ti se pare ca nu mai ai timp si tot asa.
Si cum nu mai am nici 20, nici 25, nici 30, nici macar 35 de ani, plus ca am descoperit niste locuri minunate- gen Pain Plaisir, de exemplu, plus 2 ture de Grecia anul asta (si am mai spus, as putea manca fara oprire salata de vinete si tzatziki si saganaki si haloumi si scoici si si si si si)
Bine, poate parea ciudat ca scriu asta tocmai acum, dupa niste zile pline de mancare si de lene, dar cumva tocmai de aia am avut si revelatia asta. Ca fara sala, eram acum cam la cate kilograme aveam cand am nascut.
Revenind, eu merg la Club Moving, e unul dintre cele mai bune sisteme pe care le stiu eu, pentru ca au si piscina si sauna si sala aerisita si masaj, in fine, cam tot ce imi trebuie mie, plus antrenori. De data asta mi am luat antrenor (cautati -o pe Eliza, daca mergeti acolo), pentru ca sunt neserioasa si mi e suficienta o saptamana in care sa nu ma duc ca sa imi gasesc scuze si in urmatoarea si lasa ca maine, dar poate poimaine, dar nu mai bine saptamana viitoare si asa mai departe. E, de jena sau nu, cert e ca asa ma duc.
Ps: e deschis si de sarbatori :)

duminică, 28 decembrie 2014

Macaroane cu branza, varianta festiva, adica tagliatelle quattro formaggi

Dupa o saptaman de cozonac, pasca, sarmale, carnati, curcan, vita, cocos, cozonac, pasca, sarmale, friptura, diverse altele ca nici nu le mai stiu numele, repetate la infinit si practic non stop, caci daca iti incepi ziua cu ceva sarat trebuie pe urma sa mananci ceva dulce si daca mananci ceva dulce trebuie sa mananci ceva sarat si tot asa, 7 zile, duminica seara vine acel moment dramatic in care te intrebi ok, ce sa mai mancam. Te uiti in frigider, dai iar de sarmale, carnati, friptura, cozonac, pasca, sarmale, friptura, cozonac, pasca, nu mai poti sa te uiti la ele, dar totusi, trebuie sa mananci ceva. Si cum masterchef n a fost niciodata emisiunea ta preferata, cea mai buna idee e aia cu macaroane cu branza.
Ca sa le faci sa para speciale si sarbatoresti, le poti spune simplu, tagliatelle quattro formaggi. Quattro formaggi pentru ca ai in frigider circa 477 de feluri de branza si alte 356 de feluri de iaurt (artesana, mainly, pentru ca e noua pasiune)
Desigur, pui macaroanele la fiert, dupa care iei din frigider 4 feluri de branza la alegere. Sa zicem urda, sa zicem telemea Pestera (nu stiu daca v am mai spus, dar telemeaua Pestera se face pe gratar de un milion de ori mai bine decat haloumi-ul grecesc), sa zicem si cascaval, astea trei toate de la Casa cu Gemene. Asta e o pasiune veche, aparent nemuritoare. Al patrulea fel e de la magazinele consumeriste, sa zicem Camembert, ca se potriveste destul de bine la amestec. E, dupa ce le aduni pe felurile astea 4, razi ce e de ras din ele amesteci ce e de amestecat, bagi si un iaurt, niste sare, niste piper, amesteci o salata verde cu niste lamaie, mai deschizi o sticla de vin rosu si gata.
Zic sa cititi cu atentie aceasta reteta spectaculoasa, e prima si probabil ultima pe care o veti citi aici. Nu de alta, dar masterchef si a epuizat cu ea, cu sufle-ul de dovlecei si cu briosele cam tot ceea ce poate sa spuna despre gatit.

joi, 18 decembrie 2014

Despre ea, cinci ani mai tarziu

5 ani mai tarziu e in dreapta mea pe canapea, cam neimpresionata- inca- de faptul ca e ziua ei. Si a luat bomboane, sa duca la gradinita, maine are petrecere, deja se gandeste ca la anul o sa invite doar fete, caci baietii nu ii plac deloc. Prietenele ei au cate un iubit, ea n are, plus ca nu ii place cu sarutatul (i a vazut pe I si I pupandu se pe gura in clasa la grupa Fifi, dar i s a parut oribil)
5 ani mai tarziu deseneaza circa 470 de desene pe zi, are o viteza de productie ingrozitoare, nu ai cum sa tii ritmul cu ea. Deseneaza unicorni, zane, petreceri de acadele, deseneaza povesti pe care si le leaga apoi in carti, deseneaza pisici si soricei, deseneaza trandafiri cu inima, deseneaza intr o explozie de culoare de zici ca in mintea ei e un permanent curcubeu care se imprastie in toate partile
5 ani mai tarziu  imaginatia ei zboara in toate directiile, crede in spiridusi si zane, isi creeaza propriile magii, vrea sa zboare si nu intelege de ce nu poate, ii pune amulete pisicii ca sa se inteleaga cu ea
5 ani mai tarziu se imbraca doar cu ce vrea ea (bine, asta face demult, abia recent m am prins eu ca e inutil totusi sa ii iau ceva de imbracat de capul meu, pentru ca e inutil), se incalta doar cu ce vrea ea (adora uggii, mostenirea genetica exista, mare minune), face majoritar cam ce vrea ea, e cea mai curajoasa fetita (poate chiar persoana) pe care o cunosc si in acelasi timp cea mai fricoasa. Ii e frica in perioada asta de cam orice, in fiecare seara, obosita fiind, isi aminteste ca ii e frica, intr o ordine aleatorie, de cutremur, incendiu, uragan, furtuna, vant, gandaci, pasta de dinti, masini, nisip, mere, pisici  si unduiri de perdea, in schimb nu schiteaza un gest la dentist, strange din dinti cand are ceva important de facut si face, se duce la serbare ca la picnic, nu a incurcat vreodata un rand la serbarile astea si are ceva la activ, cu toate ca nu repeta niciodata pe acasa.
5 ani mai tarziu e obraznica si rautacioasa si razbunatoare si enervanta, dar atat de ea incat e dificil sa te superi mai mult de cateva minute
5 ani mai tarziu as putea sa scriu romane despre ea, dar in acelasi timp e atat de plina de viata incat e cumva greu sa scriu si 2 randuri.
5 ani mai tarziu, marturisesc, inca nu intorc capul cand aud copiii strigandu ma mamasmarandei, dar in acelasi timp mi e foarte greu sa mi amintesc cum era cand nu eram mama Smarandei.
La multi ani, iubita mea




miercuri, 17 decembrie 2014

Mama si fiica

Contrar asteptarilor, aia mica sunt eu. Cica sunt mai departe, de aia.

marți, 16 decembrie 2014

Dear Santa, episodul 4724

Am mai spus, stiu ca pare insistent, dar totusi, imi trebuie neaparat in viata asta o rochie de la Elie Saab.
Colectia de toamna iarna 2015-2016 o gasiti in intregime aici. Nu e neaparat preferata mea, colectia asta, dar tot mi as lua 2,3,5,9. Variantele lungi, nu variantele scurte, bineinteles.



Despre colectia de primavara de anul viitor am scris aici

luni, 15 decembrie 2014

Wish list

Odata si odata in viata asta va trebui sa merg la un concert la Royal Albert Hall. 



Robbie Williams, cea mai frumoasa interpretare a My Way, macar pentru acel @mom, this is your son singing@, de aproape de final

Adele, Someone like you, la Albert Hall, fiti atenti si la reactia publicului
Florence and the machine, acum 2 ani parca. Merita sa va uitati, pentru ca sunt si scene din sala.

sâmbătă, 13 decembrie 2014

24 de copii fara Mos Craciun

Ajutoarele Moșului au fost foarte harnice toată săptămâna. Zeci de copii și-au găsit deja Moșul. Alții mai așteaptă încă.
Pe scurt căutăm în continuare Moși pentru:
- două dintre fetițele familiei Istrati (sunt fete care învață foarte bine, care merg duminică de duminică la biserică, sunt bine educate. mama fetițelor se ocupă foarte mult de educația lor. Flori merge cu dificultate și are nevoie de recuperare medicală. mama si-ar dori să le dea fetelor și niste meditatii)
- copiii familiei Olteanu - 4 - (niciunul nu merge la scoala. au avut o viață foarte grea. trăiesc mai mult pe stradă. isi schimbă mereu domiciliul. merg cu părintii la cersit. și cel mai grav.... sunt copiii care au suferit de multe ori de foame)
- copiii familiei Grigore - 5 - (doamna Mioara a fost profesoară de religie. a iesit din invatamant din cauza bolii. un cancer agresiv cu care a luptat cu toate resursele in ultimii ani. sotul a fost tot profesor. unul dintre copilasi are sindrom down. doamna Mioara a inceput un tratament foarte costisitor in America. in ultimele luni a fost internata de mai multe ori. i s-a scos apa de la plamani. sunt oameni extraordinari. doamna Mioara a scris o carte tulburatoare "Cancerul, dragostea mea" in care a vorbit despre boală ca despre un medicament pentru suflet. familia se descurcă greu pentru că nevoile sunt uriașe)
- copiii familiei Constantin - 2 - (doamna Constantin are cancer. cu metastastaze. a renuntat la tratamentul clasic, cu chimioterapie. si are nevoie de sume mari pentru tratamentul naturist pe care-l urmeaza, inclusiv alimentatia. lucreaza doar sotul, un venit mic, la un magazin de bricolaj. fata sta la camin, pentru ca este la liceu)
- copiii familiei Tudor - 2 - (Nicoleta, mama copiilor are ciroza. este in stare grava. am prezentat-o pe pagina asociatiei ca "mireasa in suferinta". dansa s-a cununat cu sotul de Sfanta Parascheva. acasa. de teama ca s-ar putea stinge necununata. nicoleta merge la doua, trei zile la spital pentru scoaterea lichidului din abdomen. se simte foarte rau. copiilor chiar le-ar prinde bine o mangaiere. familia locuieste intr-o casa de chirpici. cei patru stau toti intr-o singura camera. tavanul sta să cadă)
- Andrei Spulber și unul dintre frătiorii lui - 2 - (Andrei are cancer. medicii de la Bucuresti l-au trimis acasa. zilele astea era la spital, la Braila. se simte rau. are dureri. Andrei isi doreste mult un laptop. nu vrea unul nou. doar sa-l poata folosi pentru jocuri, pentru că sta numai la pat. pentru fratiorii lui orice este binevenit)
- copiii familiei Chirila - 5 - (familia traieste doar din alocatiile copiilor. in aceeasi familie sta si matusa, care are handicap grav, este in carucior. matusa ne-a cerut ajutorul)
- copiii familiei Dumitrache, ultimii intrati pe listă - 2 - (familia este foarte săraca. mama lor trebuie operata de urgenta de fibrom uterin. nu are nici asigurare, nici bani. parintii nu au nici macar ajutor social. nu au curent. copiii merg la scoala.)
Datele complete ale copiilor le găsiti in lista Mosului. Lăsăm lista deschisă până pe 17 decembrie. Până atunci ajutoarele Moșului să ne anunte unde vor pleca pachetele. Ideal ar fi ca darurile se ajungă la copii cel târziu până în ajun de Crăciun.

Detalii gasiti aici

joi, 11 decembrie 2014

Negustorul de inceputuri de roman si un proiect pentru copii

Negustorul de inceputuri de roman, scris de Matei Visniec, a castigat anul acesta premiul Augustin Fratila, premiu de 10.000 de euro.
Pentru prima data, in 3 ani de cand am facut parte din din juriul de bloggeri, am acordat cel mai mare punctaj romanului care a si castigat.
Mi ar fi parut insa rau sa nu castige, cred ca e pentru prima data cand am pus primul loc fara nicio strangere de inima. E singurul roman romanesc pe care l am citit eu care ar face fata cu succes pe pietele inernationale. Pentru ca da, cred ca literatura acestor ani e cu totul alta decat cea a secolelor trecute si ca, ne place sau nu, trebuie sa ne adaptam. E un roman care se adapteaza fara sa faca vreo concesie stilului, fara sa faca vreo concesie limbii romane, fara sa faca vreo concesie in general.

Apoi, pe scurt, despre un alt proiect al editurii All, cel de promovare a lecturii pentru copii. Gasiti detalii pe pagina de Facebook Citeste Povesti


Mos Craciun pentru mamele copiilor bolnavi de cancer

De obicei, nimeni nu se gandeste la ele.
Le vezi acolo, cand mergi la spital, ca niste umbre, lipite de paturile copiilor, palide, anemice, triste, lipsite de speranta, haituite, obosite.
Si nu prea stii ce sa le spui.
Tu, care vii din viata ta normala, care te enervezi pentru ca era aglomerat in oras si pentru ca fii ta vorbeste non stop, de nu ti mai auzi gandurile.
Nu stii ce sa le spui, pentru ca nu iti poti imagina cum e sa stai acolo, inghesuita pe o jumatate de pat de spital, ani in sir, cu toata viata in 3 pungi bagate sub calorifer.
Nu stii cum e sa nu iti permiti o ora in care sa citesti sau sa stai cu ochii in tavan facand nimic.
Nu stii cum e sa gatesti pe un resou pe un hol de spital.
Nu stii cum e sa ai alti 1,2,3 copii lasati acasa, cu cine stie cine, pentru ca nu are cine sa stea cu cel bolnav in spital.
Nu stii cum e sa te speli pe apucate, sa mananci pe apucate, sa dormi pe apucate, sa traiesti pe apucate, in cele 10 minute in care copilul se simte mai bine
Nu stii cum e sa te uiti in fiecare dimineata cu teama in ochii medicului care vine la vizita, nestiind ce iti va spune despre copilul tau
Nu stii cum e ca aceluiasi copil al tau sa i se rupa piciorul in somn, de la o miscare mai brusca, pentru ca are o boala rara care il face extrem de vulnerabil
Nu stii multe.
Ce ai putea sa stii insa, tu, oricare citesti postul asta, e ca am putea, jumatate de ora, sa ne gandim si la ele. Motiv pentru care facem asa: Pana pe 18 decembrie, 60 de cadouri trebuie sa ajunga la Roxana Dumitru, de la Asociatia Pavel. Apoi, mamele vor trage la sorti cate un cadou si vor avea si o mica petrecere.
Detalii gasiti aici
Hai, ca putem

Teatru in ghetute

Teatrul Ion Creanga are o campanie frumoasa pentru luna decembrie, Teatru in ghetute. Initial a fost gandita doar pana la Mos Nicolae, dar, pentru ca a avut succes, au prelungit o pana la final de decembrie. Ca o motivatie in plus, copiii care merg sa doneze primesc un medalion si niste jucarele, Smaranda a fost incantata, vreo 3 zile a umblat cu medalionul la gat.
E o buna ocazie sa mai scapati de lucrurile inutile si sa ii invatati pe copii ca e important sa doneze.



"Am strâns, pe parcursul celor 3 zile de campanie, peste 100 de donații, multe dintre acestea rivalizând în dimensiune cu sacul plin de cadouri al Moșului

Și pentru că mulți dintre spiriduși ne-au întrebat dacă ne pot vizita și săptămâna aceasta, ne-am consultat cu Moșul și am extins perioada de pus teatrul în ghetuțe. Vă așteptăm pân-(aproape)-n Ajun, pe 23 Decembrie, pe Esplanada din Piața Amzei, pentru a pregăti împreună cadouri și surprize.

Donațiile strânse în această perioadă vor fi oferite celor peste 350 de micuți din satele Valea Plopului și Valea Screzii (județul Prahova), aflați în grija Asociației Pro Vita."


Detalii aici

miercuri, 10 decembrie 2014

Micul Print. Filmul

 Altceva decat ma asteptam eu, cel putin, dar  minunat.
 Filmul apare in 2015, in octombrie. Pana atunci, un fragment din poate cea mai frumoasa poveste pentru adulti din lume. Despre cum se creeaza legaturile.


"- Vino să te joci cu mine! o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist…
 - Nu pot să mă joc cu tine! zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
 - Ah, iartă-mă! Rosti micul prinţ.
Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:
- Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- Nu eşti de prin părţile locului – zise vulpea – ce cauţi pe-aici?
- Caut oamenii! zise micul prinţ. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
 - Oamenii – zise vulpea – au puşti şi vânează. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauţi găini?
- Nu! Zise micul prinţ. Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- E un lucru care prea e dat uitării! zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”…
 - A-ţi crea legături?
 - Desigur! zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. şi nici tu n-ai nevoie de mine. eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…
 - Încep să înţeleg! zise micul prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit…
 - Se prea poate! zise vulpea. Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri…
 - O! dar nu e pe Pământ! zise micul prinţ.
Vulpea se arătă foarte nedumerită:
- Pe altă planetă?
- Da.
- Pe planeta aceea sunt vânători?
- Nu.
 Interesant! Dar găini?
 - Nici.
 - Nimic nu e desăvârşit! suspină vulpea.
Vulpea însă se întoarse la gândurile sale:
  - Viaţa mea e veşnic aceeaşi. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă între ele, şi toţi oamenii se aseamănă între ei. Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de al altora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, priveşte! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-i de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Şi asta-i trist! Tu ai însă părul de culoarea grâului. Va fi, de aceea minunat, când tu mă vei fi îmblânzit! Grâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine. şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu…
Vulpea tăcu şi se uită îndelung la micul prinţ:
 - Te rog… îmblânzeşte-mă! zise apoi.
   - Bucuros aş vrea! răspunse micul prinţ - numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.
 - Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!



 - Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.
 - Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.
A doua zi, micul prinţ veni din nou.
 - Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră… zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor şi cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
 - Ce-i acela rit? zise micul prinţ. 
 - E şi el ceva cu totul dat uitării! zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile, o oră, de celelalte ore. Au un rit, spre pildă, vânătorii mei. Se duc să joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunată! Mă plimb şi eu, atunci, până la vie. Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-aş mai avea vacanţă niciodată.

Astfel micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape:
 - Vai! zise vulpea… Am să plâng…
 - Din vina ta – zise micul prinţ – eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci ai vrut să te îmblânzesc…
 - Aşa e! zise vulpea.
 - Dar ai să plângi! zise micul prinţ.
 - Aşa e! zise vulpea.
 - Atunci nu dobândeşti nimic din asta!
 - Ba dobândesc – zise vulpea – datorită culorii grâului. Apoi adăugă:
Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, spre a-ţi lua rămas bun, iar eu îţi voi dărui o taină.

Micul prinţ se duse, să mai vadă o dată trandafirii:
 - Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteţi nimic – le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni. Sunteţi precum era şi vulpea mea. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are-n lume seamăn."

luni, 8 decembrie 2014

Ne vedem maine seara

Maine seara, la Readers Cafe, editura Delfin lanseaza al doilea volum din trilogia Regele lupilor,  scrisa de George Cornila. Este vorba despre volumul Fierul Zeilor, iar incasarile vor fi donate in beneficiul Asociatiei Copii Suflete Sperante. 


Maine seara, la Readers Cafe,  la ora 18.30, o sa va povestesc cum acum 5 ani, pe cand citeam oarecum obsesiv forumuri de mame, ma uitam pe un grup de mame care au nascut cu cateva luni inaintea mea. Si cum acolo am citit pentru prima data povestea Raisei. Tot citeam ce povestea Cati, mama Raisei, pe urma i a venit termenul sa nasca si a cam disparut. N am mai citit nici eu, pentru ca am nascut si eu intre timp, iar cateva luni mai tarziu am aflat povestea nasterii Raisei, o poveste foarte trista, dar din pacate nu rara pentru sistemul medical romanesc. Raisa are paralizie cerebrala, in special din cauza medicilor care au asistat o pe CAti la nastere, si care pana acum nu au fost pedepsiti in niciun fel de justitie.
O sa va povestesc despre Calin, baiatul Ramonei, care are si el paralizie cerebrala.
O sa va povestesc cum parintii lui Calin si au propus sa faca si in Romania o clinica pentru copiii care sufera de aceasta boala, pentru ca din pacate la noi statul nu le ofera practic nicio sansa. Raisa, de exemplu, dupa ce s-a mutat in Anglia, a avut o evolutie absolut spectaculoasa.
O sa va povestesc cum s-a nascut centrul B2B, dupa zeci de incercari de a obtine finantari de la diverse fundatii si asociatii.
O sa va povestesc cum banii au venit de la Mihai Nesu, caruia nu cred ca ii voi putea multumi vreodata suficient.
Maine seara o sa va povestesc de ce e important sa donati pentru clinica asta. Va astept acolo.

duminică, 7 decembrie 2014

Craiasa Zapezii si alte treburi de copii

E unul dintre cele mai frumoase spectacole pentru copii pe care le am vazut eu in ultimii ani. Si le am vazut cam pe toate. Dureaza 2 ore, teoretic e pentru copii peste 6 ani, dar Smaranda s a uitat fara sa se miste, fara niciun fel de problema.
Regia apartine englezoaicei Rosamunde Hutt, e o regizoare care a facut zeci de spectacole pentru copii peste tot in lume. IAr Craiasa Zapezii chiar e minunata. De la costume la personaje, la actorii alesi, totul se leaga foarte frumos si foarte colorat si foarte pe intelesul copiilor.
Povestea e cea clasica, ceea ce e bine. Pentru ca din pacate in ultima vreme adaptarile povestilor clasice se duc foarte mult spre emisiuni tv si asa mai departe, asa ca le strica mult din farmec. E un pic dificil de inteles pentru copiii mai mici cum e cu anotimpurile si de ce ar fi altfel, dar mesajul e pastrat.
Actorii sunt cei de la Creanga, mi a fost un pic teama ca Smarandei n-o sa ii placa pentru ca sunt doar oameni mari si e prima piesa la care merge de genul asta, dar n- a avut nicio problema, a plecat indragostita de Gerda si de Craiasa Zapezii. Toate personajele sunt foarte bine conturate, mie mi -a placut Narcisa, ca sa stiti.
O stire de la Observator despre Craiasa Zapezii, aici

Apoi, de vreo 2 week -end -uri, ca tot e vreme urata, mergem la Artmosfera. Au mai multe ateliere, noi am fost la cele de facut turta dulce, biscuiti si la pictura. Locul e foarte frumos si luminos, atelierele dureaza 2 ore, dar copiii nu apuca sa se plictiseasca.

Despre regatul lui Mos Craciun presupun ca stie toata lumea, il gasiti aici. Am fost odata, probabil o sa mai mergem pana se termina sarbatorile.

joi, 4 decembrie 2014

Despre Mos Craciun

Aseara, in bucatarie, faceam briose pentru Mos Nicolae.


- Mami, nu e asa ca Mos Craciun care vine la serbare nu e fals ?
(stupoare in tribune, fuck off, faina se varsa pe jos)
- Nu, mami, cum adica sa fie fals?
- Adica sa fie un om imbracat si sa fi cumparat cadourile
- Nu, mami, cine ti a zis asa ceva?
- Ioachim a zis, dar eu nu cred ca e adevarat
( tribunele se mai linistesc, faina e maturata)
- Nu, sa ii spui lui Ioachim ca Mos Craciun nu e fals.
- Da, pai nici eu nu cred. De unde sa stie ce cadouri vrem, daca n-a primit scrisorile?

Faith in humanity restored, for the moment.
Bad days to come


luni, 1 decembrie 2014

Hai ca incepe

De fapt nu ca incepe, a inceput demult. Anul asta parca mai repede ca niciodata. Peste tot sunt brazi, peste tot sunt decoratiuni, peste tot se vorbeste despre Craciun…Sambata cand am cautat cu Smaranda cartile pentru Craciun deja eram in panica cum ca e tarziu si ca s dezorganizata si ca nu sunt gata cu cadourile si ca unde e bradul etc. Pana mi am dat seama ca e 29 noiembrie, totusi.
Asa. La 1 decembrie, noi, de obicei, facem urmatoarele.
Punem la geam casuta luminata, pana acum una singura, acum am mai luat una de la Ikea. Care il asteapta pe Mos Craciun si ii arata drumul spre casa noastra. Plus ca daca mai vin spiridusii la verificari, sa gaseasca si ei lumina, nu sa bajbaie si sa nu stie ce si cum. Tot de la 1 decembrie, citim seara doar povesti legate de Craciun.







Anul trecut hituri au fost cartile Christinei Butler, minunate, minunat ilustrate si cu povesti simple si frumoase (le gasiti aici), Cum si-au petrecut jucariile Craciunul, Tinutul fulgilor de nea si Ingerii Craciunului


Anul asta, din nefericire, n am gasit nimic nou interesant legat de Craciun. Asa ca ramanem cu cele vechi, vedem care vor fi hituri de data aceasta.