vineri, 30 octombrie 2015

Calendarul de Advent

De câţiva ani îmi tot propun să fac împreună cu Smaranda un calendar de Advent, dar sunt şi complet netalentată la manufacturi, plus că nu ştiu cum s-a nimerit, dar niciodată n-am apucat. E şi destul de mult de organizat. în fine, cert e că n-a ieşit, aşa că folosim diverse calendare cumpărate, pe care ni le personalizăm în fel şi chip. Am vrut să vă povestesc despre ele, acum, căutând pe blog mi-am dat seama că n- am apucat să scriu.
Ce e cu calendarul de advent de fapt? E o tradiţie începută acum vreo 200 de ani de germanii luterani şi se referă la perioada dinaintea Crăciunului. Oarecum, să zicem, similar cu postul ortodox, deşi diferă şi ca durată şi ca semnificaţie.Tradiţia în sine s-a schimbat şi ea, acum calendarele de advent sunt numerotate în mod convenţional între 1 şi 24 decembrie, indiferent de data la care începe de fapt Adventul.
În fine, pentru că eu v-am tot povestit cât de importantă mi se pare construirea amintirilor pentru copii, pentru noi Crăciunul e foarte important.. La 1 decembrie, noi, de obicei, facem urmatoarele.
Punem la geam casuta luminata, pana acum una singura, acum am mai luat una de la Ikea. Care il asteapta pe Mos Craciun si ii arata drumul spre casa noastra. Plus ca daca mai vin spiridusii la verificari, sa gaseasca si ei lumina, nu sa bajbaie si sa nu stie ce si cum. Tot de la 1 decembrie, citim seara doar povesti legate de Craciun. Anul ăsta ne-am apucat mai devreme de pregătiri, pentru că am găsit calendarul de advent de la Lego, pe care teoretic ar fi trebuit să îl facem cam într-o lună, aşa, dar din nefericire Smaranda l-a văzut în portbagaj şi s-a dus pe apa sâmbetei tot planul meu.




Obsesia pentru lego e una veche, avem practic  toate castelele, castelaşele, prinţii, printesele şi ce-o mai fi pe acolo. Acum câteva luni şi-a spart puşculiţa şi ne-am dus cu vreo 500 de lei în monede de 50 de bani ca să şi-o ia pe Elsa parcă, oricum, am numărat vreo oră la casă acolo. Calendarul de Advent are 24 de cadouri pe baza cărora poţi construi fel de fel de poveşti, un orăşel în miniatură în aşteptarea lui Moş Crăciun, unde cu un pic de imaginaţie putem aşeza explicaţii cam pentru toate tradiţiile.
Acum, că am depăşit momentul ăsta, tocmai mi-am dat seama că încă nu am gata listele de cadouri, ceea ce e uşor îngrijorător.

marți, 27 octombrie 2015

Supereroii de Halloween


Zi cu Fapte Bune pregateste o zi speciala pentru copiii de la Institutul Oncologic si de la Marie Curie O sa fie ateliere de sculptat dovleci si de facut decoratiuni, o sa fie o gramada de surprize, o sa fie costume autentice de Spiderman, Batman, printese, zane, fluturasi... Ca sa iasa bine trebuie, ca de obicei, bani, dar si implicare. Asa ca, daca esti la randul tau supererou si ne poti ajuta la organizarea petrecerii sau sa ducem aceste costume celor mici, da-ne de veste la alexandra.raureanu@spitalecurate.ro sau doneaza in contul Asociatiei Spitale Curate, RO46RZBR0000060016949927 lei, deschis la Raiffeisen Bank. 





Copiii acestia, cei mai multi dintre ei, si -au petrecut mare parte din viata in spital. Nu prea stiu ei cum e sa mearga la colindat, cum e sa alerge, cum e sa isi zdreleasca genuncii, nu prea stiu ce e copilaria de fapt. Atat putem face pentru ei, din pacate. Sa le oferim macar o bucata de copilarie.

marți, 21 iulie 2015

Cum am slăbit 10 kilograme în 2 săptămâni***

 Asociatia Spitale Curate (http://www.spitalecurate.ro/) organizeaza, in fiecare an, pe 31 iulie, o petrecere pentru copiii bolnavi de cancer, de la Marie Curie, Institutul Oncologic Bucuresti si Institutul Clinic Fundeni.
Anul acesta, pentru ca tot s-a lansat filmul, tematica o reprezinta minionii. 

 Este nevoie de bani, pentru pahare, servetele si farfurii cu minioni, plus confetti, coifuri, lumanari, baloane, trompete, 150 de jucarii minion, carti de colorat si creioane, tricouri cu minioni si orice i-ar mai putea ajuta pe acesti copii curajosi sa uite, pentru cateva ore, de locul si situatia in care se afla. Ca donati 1 leu sau 10 sau 100, e mai putin important. Nu va ganditi ca e putin sau ca n aveti sau ca e complicat. Nu e nici complicat si nu e nici putin. E pachetul de tigari pe care nu l fumati daca fumati cu 2 tigari mai putin pe zi, timp de 10 zile. E cafeaua pe care v-o luati de acasa intr-o dimineata, nu de la Starbucks. E benzina pe care n- o folositi daca parcati 50 de metri mai departe de intrarea de la birou.

Donatiile se pot face in contul RO46RZBR0000060016949927, beneficiar Asociatia Spitale Curate , deschis la Raiffeisen Bank.




**** N-am nici cea mai vagă idee despre cum puteţi slăbi 10 kilograme în 2 săptămâni. dacă aflaţi vreo metodă minune, anuntaţi-mă şi pe mine.

miercuri, 15 iulie 2015

Punem cartea- n cui

Asociația Edulier va organiza, în perioada 20 – 26 iulie 2015 a 6-a ediție a Săptămânii Magice, proiect care și-a propus educarea non formală a copiilor din Corbeanca și Periș în timpul vacanței de vară, incluziunea socială a copiilor proveniți din familii defavorizate și refacerea spiritului comunitar în județul Ilfov. Sub sloganul “Punem cartea-n cui”, organizatorii vor oferi celor 400 de copii, cu vârste între 4 și 13 ani, șapte zile pline de activități educative, într-o atmosferă de joacă și voie bună, menite să micșoreze distanța socială și culturală între copiii din această zonă, dar și să ofere celor mici o experiență inedita de vacanță

Săptămâna Magică își propune să stârnească pasiunea și curiozitatea copiilor fie că este vorba de știință, artă, literatură, participare civică sau sport. Astfel, fiecare zi va avea o temă creativă prin care copiii pot învăța și își pot dezvolta imaginația și creativitatea: Ziua inventiilor nepericuloase, Ziua verde, Ziua hartiei, Ziua jurnalismului, Ziua campionilor, Zilele pentru parinti si copii.

Proiectul este gândit ca o serie de ateliere de educație, în care învățarea se face în mod participativ, informal, experențial, ludic. Toate activitățile Edulierului sunt concepute ca “once in a lifetime opportunity” – atât temele atelierelor, cât și abordarea aducând ceva nou pentru copiii din cele două localități ilfovene care participă activ la proiect. Educația comunitară este o componentă foarte importantă a Edulierului: toleranța, respectul, compasiunea și implicarea sunt dobândite prin interacțiunea dintre copii proveniți din categorii sociale opuse.


În cadrul Săptămânii Magice, copiii vor face cunoștință cu doi ”dascăli” mai puțin obișnuiți. Este vorba de două cățelușe, Mimi și Nora, care sunt pregătite prin dresaj să devină profesori pentru copiii cu dificultăți de învățare. Echipa de profesori patrupezi, formată din Mimi și Nora, este pregătită să-și ofere ajutorul: vor duce cărți copiilor cu dislexie, vor număra lătrând pentru a veni în ajutor copiilor cu discalculie sau vor oferi un exemplu, participând, în liniștite, la terapia prin muzică.


”În cei șase ani de când organizăm proiectul Săptămâna Magică Edulier, cea mai mare provocare a muncii noastre nu a fost lucrul cu sutele de copii pe care i-am inclus în proiect sau implementarea atelierelor, ci convingerea opiniei publice că în satele bogate din jurul Bucureștiului există copii săraci care au nevoie de sprijinul comunității” a declarat Cristiana Ionescu, inițiatoarea proiectului.
 

Bazată 100% pe voluntariat, Asociaţia Edulier îi îndeamnă pe toți cei care vor să facă o faptă bună să susțină activitățile sale, lunar. Cu numai 50 de lei/lună putem dărui copilăria şi schimba viața unui copil care azi nu îndrăznește să viseze. Despre cum vă puteți implica în proiectele Edulier și schimba viitorul copiilor prin educație, aflați accesând pagina http://www.edulier.ro/ajuta-si-tu/

Cei care vor să se alăture campaniei, pot contacta echipa Edulier la telefon: 0758 933 341 sau la email: edulier.corbeanca@gmail.com. Mai multe detalii despre campanie găsiti pe pagina de Facebook Edulier
 
 Despre Edulier

EDULIER a început în anul 2010, ca un program extraşcolar pentru copiii săraci şi cei bogaţi din Corbeanca, desfăşurat în timpul vacanţei de vară. Proiectul şi-a propus, încă de la început, crearea unei punţi între cele două categorii sociale ale comunei, educarea părinţilor spre toleranţa şi implicare cât şi realizarea unui grup de iniţiativă cu cei ce pot ajuta la schimbare. Azi, EDULIER este o asociaţie care are ca scop implementarea, cu ajutorul voluntarilor, a unei serii de programe şi proiecte desfăşurate cu acelaşi scop, acela de a ajuta la dezvoltarea şi educarea comunităţii extinse din județul Ilfov.

luni, 22 iunie 2015

Proustiene de-ale mele. Sau despre cum funcționează memoria mea

(nu am părăsit blogul, doar că nu prea am timp și mă găsiți mai mult acolo, pe Mothers)
Sambata m-am dus la Pain Plaisir (evit locul, caci am o varsta si o greutate de aparat), unde aveau niște minunate sandvișuri cu rillettes (v-am mai povestit despre rillettes aici. De la sandvișul cu rillettes, pe care l-am mâncat în mașină, mi-am amintit de Tours și de cele mai bune sandvișuri din lume. Vă spuneam atunci cum vine lumea la coadă la pâine, la baghetele alea crocante ofofofof (citiți voi, eu pun link cu ochii închiși, voi muri altfel) și la mâncarea din zona aia. Ceea ce m=a dus cu gândul la Franța în general, ceea ce a provocat un salt spectaculos în partea cealaltă, la Saint Malo, la mormanele alea de scoici mâncate pe malul oceanului, cu 5 euro duzina de Saint Jaques. Și la caramelul sărat și la untul sărat. Și la lumina aia ciudată și spectaculoasă de la apus. Și la fluxul și refluxul de la Mont Saint Michel. Și pentru că ce-i mâncarea fără băutură m-am transportat brusc în Provence și la vinurile de acolo și dacă tot veni vorba despre vinuri, mi-am amintit de păcatele mele și de vinul roșu cel mai bun din lume, acela de anul trecut din Corfu (apropo, merge cineva anul acesta în Corfu?). Și dacă tot am ajuns în Corfu, mi s-a arătat și caracatița de la hamace din Lefkada și pe urmă am realizat că nu mai am telemea Peștera și că practic în primăvara asta nu am mâncat brânză cu roșii
Ați uitat presupun că v/am zis la începutul postării că am mâncat păcătosul ăla de sandviș cu rillettes în mașină? Și eu am uitat. Am ajuns de pe 1 mai, de unde l=am luat, în Tineretului, unde aveam treabă, nu se știe cum și când, dar moartă de foame. Plus cu o concluzie. Că (prea) multe dintre amintirile mele sunt legate de mâncare. Cum, frate, să ții minte saganaki-ul mai degrabă decât răsăritul?

marți, 2 iunie 2015

Mothers and the city. Cine suntem si cui ii multumim

Suntem 4, asta v-am mai spus deja. O jumatate de an ne-am chinuit sa facem site-ul acesta. PEntru ca suntem perfect atehnice si nu intelegem nimic din indexari, instagramuri, twitter-uri, si asa mai departe. Ideea a fost a Theodorei. Theodora despre Theodora
"Pianul. Cafeaua. Ciocolata, rujul (musai) roşu, perlele. Şi mănuşile de
catifea. Aş merge azi (şi oricând) la Traviata. Şi pe tobogan, cu Christi.
Şi la mare. Mă întreba cineva, odată, dacă sunt fericită. Habar n-am. Dar
sunt fericită când caut fericirea. "

Apoi, Bianca.
"Încăpăţânată până la cer şi înapoi. Cu capul în nori dar cu
picioarele pe pământ. Mereu în căutarea timpului pierdut. Mamă cu
normă-ntreagă. Pasionată de pantofi. Ai mei şi ai fiicei, mai nou. Detest
regulile. Uneori chiar şi pe ale mele… "

Apoi Laura
"Mamă de Matei. Mi-e bine la cald, foarte cald, nu contează cât de
cald. N-am bijuterii şi copilul este blond. Am meserie de bărbat şi creier
de femeie. Cu inima nu m-am lămurit încă. Doar nu credeaţi că o să vă spun
câţi ani am…"

Si desigur eu, dar pe mine ma cunoasteti deja. Pozele acelea minunate sunt facute de Marius Turlea, il gasiti aici
Site-ul in sine a fost  construit de Zana de la Crazy Designs, care a avut rabdarea sa inteleaga confuziile noastre maxime legate de online.
Ah, era sa uit. Mai avem si personajul anonim. Care scrie despre... Dar mai bine va las pe voi sa descoperiti

luni, 1 iunie 2015

Mothers and the city

Ce este Mothers and The City? Sau, mai exact, de ce mothers and the city? Pentru ca suntem 4. Nu locuim la New York, deci n- o sa va vorbim doar despre pantofi si cele mai cool locuri pentru petreceri. O sa va povestim despre ce ne place si ce nu ne place. O sa va vorbim despre copiii nostri (2 baieti, 2 fete, ei mai mari, ele mai mici). O sa va vorbim despre unde putem merge cu ei si unde e mai bine sa nu mergeti niciodata. O sa va spunem de unde ne luam haine in afara mallurilor, de ce nu ne a placut Razboiul Stelelor, despre cum e sa fii mama de baiat si sa trebuiasca, vrand nevrand, sa ti placa razboiul stelelor. Despre cum e sa fii femeie addicted to black si sa ai o fata addicted to pink. Despre unde iesim in oras si despre unde am vrea sa iesim, dar nu se poate. Despre cum supravietuiesti cu un copil, nestiind sa gatesti practic nimic, despre cum dam foc la cuptor si despre cum descoperim orasul in care locuim de o viata, inca odata, de la 30 plus. Ce n am stiut pana acum, dar ne ar fi placut sa stim, de ce nu credem in teoria potrivit careia poti sa nu te speli pe cap 3 saptamani, esti frumoasa asa cum esti. Adica o sa va vorbim despre tot ce ne trece prin cap. Va asteptam pe site, pe pagina de facebook si, desigur, pe canapea

joi, 21 mai 2015

Cannes, in spatele reflectoarelor. Despre misoginism, prostie, ignoranta

Cannes- ul e unul dintre festivalurile mele preferate (si pe bucket list), pentru eleganta, pentru stil, pentru pastrarea unor norme de comportament usor desuete, dar de care e bine sa ne amintim si de care e bine sa tinem cont. Insa anul acesta ceea ce s-a intamplat acolo, in spatele rochiilor perfecte si aparitiilor spectaculoase de pe covorul rosu e greu de explicat. Pe scurt, femeile care nu purtau tocuri nu au fost practic lasate sa intre, pentru ca eticheta vestimentara nu permitea asta.  Oficial, au negat ca tocurile ar face parte din codul respectiv, neoficial insa, aveti aici o stire a BBC, in care o doamna cu un picior amputat povesteste cum nu a fost lasata sa intre, desi efectiv nu poate sa poarte tocuri. E un articol si in Elle, care vorbeste despre misoginismul regulilor respective. Nu stiu daca e misoginism sau prostie. Cert e ca poate uneori ar trebui sa nu ne mai luam asa de in serios. Festivalul, ar trebui sa stie la fel de bine cei care il organizeaza, e despre filme. Sigur, si despre covorul rosu. Dar despre eleganta, nu despre un fel de sclavie vestimentara.
Cititi-o si pe Hadley Freeman, in Guardian

Si purtati tocuri. Daca vreti
(sursa foto: christian louboutin, tot de pe bucket list)

marți, 19 mai 2015

Ce mai face Kiki

In primul rand, de sub blana ei aparent de rasa a iesit la iveala pisica europeana hoata, motiv pentru care nu mai poti sa lasi nimic prin zona fara sa isi bage nasul. Fura inclusiv ceapa, dupa care se baga la sapat prin frigider.
In al doilea rand, se dovedeste a fi bipolara. Uneori i se pare ca e un fel de leu, regele junglei, stapanul animalelor, cel mai tare din parcare.
Alteori uita toata partea cu maretia si se crede Ferdinand, taurasul
Insa, desigur, cel mai des doarme, caci pentru toate actiunile astea iti trebuie energie. Si cand doarme, doarme, nu se incurca. 
Uneori insa i se pare ca e frig, asa ca se refugiaza. 
Kiki. De o obraznicie rara.

Eu, aceasta inspiratie pentru Vogue, Elle si altii

Acum vreun an am descoperit in Berlin niste creme de corp absolut minunate, din care mi-am cumparat atunci cateva, dupa care am inceput sa le haituiesc pe unde le-am gasit. Cum plecam eu sau cum aflam ca se duce cineva prin strainatate, cautam repede magazine si pe urma ma rugam de diversii calatori sa mi cumpere si mie cate si mai cate. ( Asta cu lista de magazine o am de pe vremuri, de pe cand mergeam in deplasari cu putin timp liber si mergeam la shopping pe punct ochit punct lovit. Functioneaza foarte bine si eviti si cumparaturile inutile, o sa detaliez alta data)
E vorba despre cosmeticele de la Rituals, pe care le-am mai gasit ulterior in Amsterdam, in duty free, cu o selectie foarte mica si la noi in duty free (adica vreo 2 creme de maini), in Bruxelles samd. E, si azi, citind eu revistele aflu ca din Vogue cum ca mare deschidere mare de cele mai fitza cosmetice, cu opening la Paris
 Toate miros minunat, preferata mea e asta, stocuri mi-am facut, recunosc. 
Cremele de maini sunt si ele excelente. Dar ma bucur ca Vogue e de acord cu mine :))
Si doi. Ieri, pierzand eu timpul prin centru, din cauza de coada la Taxe si Impozite, mi-am cumparat aceste espadrile (ma feresc de espadrile de vreo 2 ani, dar cumva trebuie sa ies din logica converse-new balance- etc)
Eeeee, si ce scrie Vogue astazi? Cum ca "shoe of the week" sunt, ce sa vedeti, acestia
Si uite asa, ma transform intr o Sarah Jessica Parker. 
PS: vad ca despre O Bag inca nu scriu nimic, probabil ca se prind mai greu. Ea e


sâmbătă, 16 mai 2015

Emergency room

Acum exact un an va spuneam cel mai drag proiect al meu incepe sa functioneze. Povestea, inceputa cu ceva timp in urma, avea in sfarsit un final frumos. In septembrie s-a deschis centrul, cumva mi se luase o piatra de pe inima. Exista, functioneaza, ce se mai poate intampla. Gresit, bineinteles, pentru ca pentru a functiona, e in continuare nevoie de bani. Pana la sfarsitul anului cam 20.000 de dolari. Nu e mult, in aparenta, dar e foarte mult atunci cand bani astia nu exista.
Pentru a strange banii a inceput o campanie de crowdfunding, prin care se poate dona orice suma, inclusiv prin paypal. Aici puteti dona concret. Stiu ca putem sa o facem, am mai facut-o si alta data. Nu va cumparati astazi tigari sau cafea sau un tricou nou. Pentru voi nu va fi nicio diferenta. Pentru copiii cu paralizie cerebrala din Constanta, diferenta e vitala. Fara suma aceasta, centrul va fi inchis.

vineri, 15 mai 2015

Europa versus America

Ma tot uit, de ani buni, la aparitiile de pe covorul rosu de la diversele evenimente mari ale lumii si ma fascineaza fabuloasa diferenta de stil si eleganta intre ce se intampla in Europa si ce se intampla in America. Nu vom vedea vreodata la vreun eveniment american atmosfera aceea elegant-relaxata din Europa.


Sigur, evenimentele americane sunt foarte bine puse la punct, foarte glamour, foarte multe blitzuri. Dar lipseste ceva si va lipsi intotdeauna. Clasa.
Recent a fost gala Metropolitan (apropo, s-a vorbit mult prea putin despre expozitie in sine, se numeste China Through the looking glass, gasiti mai multe informatii aici) , tema aleasa a fost China, ceea ce a rupt covorul rosu in bucati la ce orori de rochii am vazut. Foarte putine vedete au reusit sa fie cat de cat ok.
Ceea ce nu se va intampla probabil niciodata la Cannes.
Exhibits 
Lupita Nyong'o la Met Gala
 si aceeasi Lupita Nyong'o la Cannes, doua saptamani mai tarziu
Toate fotografiile le gasiti pe pagina oficiala a festivalului

(rochia gri e Elie Saab, sa nu uitam asta va rog )





Cartea in asteptare

Un alt proiect frumos al celor de la All, dedicat celor care nu au bani să îşi cumpere cărţi.Cartea in asteptare este un proiect care incurajeaza lectura si cultivarea interesului pentru carti in randul tinerilor. Nu toti cei care vor sa citeasca au bani de carti. De aceea, Grupul editorial ALL le ofera cititorilor darnici prilejul de a-i ajuta pe elevi si studenti sa descopere bucuria lecturii. 
Eu am ales  Anticarul, pentru ca este despre carti, despre istorie si despre Barcelona, unul dintre cele mai frumoase orase din lume.
Cum puteti participa si voi? Cei care viziteaza standul ALL de la Bookfest pot cumpara o carte care le place, platind doar jumatate din pret, cu conditia sa o lase la raftul special amenajat, in asteptarea cititorului potrivit.

1. Alege o carte care iti place din standul ALL @Bookfest.
2. Plateste jumatate din pretul de stand la casa.
3. Las-o in raftul Cartea in asteptare special amenajat in standul ALL.
Elevii si studentii se vor bucura de cartile din acest raft.

.
La finalul Targului, cartile ramase in raftul Cartea in asteptare vor fi donate bibliotecii Colegiului National Gheorghe Lazar” din Bucuresti.

Mai multe detalii despre campanie gasiti pe allcafe.ro sau pe pagina de Facebook editura.all.


joi, 14 mai 2015

Sex and the City 3. A fi sau a nu fi

De la fotografia asta, postata de Sarah Jessica Parker pe Instagram, a inceput nebunia. Lumea buna a modei si filmului spune ca asta e confirmarea ca se filmeaza la Sex and The City 3. Comentariul postat de SJP s-ar putea referi insa si la colectia ei care va fi lansata la Bloomingdale si cel putin oficial nu a confirmat nimeni ca filmul se face. Niciuna dintre celelalte 3 actrite nu a spus nimic, asa ca misterul continua. Dar, daca gandim hollywoodian si pr-istic, asa se fac strategiile de comunicare.
Fotografia aceea a fost suficienta pentru ca toate marile reviste ale lumii, Harper s Bazaar, Vogue, si asa mai departe, sa resusciteze subiectul si sa umple online-ul de informatii.
Asa ca acum ne asezam linistite si asteptam. Eventual mai revedem seriile vechi.

miercuri, 13 mai 2015

V for Vintage Fiesta. Ne vedem acolo

Pe langa targul de bijuterie Autor, V for Vintage e unul dintre putinele la care inca mai merg, pentru ca gasesc o gramada de lucruri out of the box. De data aceasta are ca tema Fiesta Latina, aveti mai jos toate informatiile necesare. 


La V for Vintage Fiesta te asteapta designeri romani care au pregatit colectii capsula de fiesta, vintage autentic si prieteni loiali, mereu alaturi de V for Vintage: Molecule F & Friends, Band of Creators, Moja — cu totii intra in weekend-ul 16—17 Mai in ritmul de salsa, samba si Fiesta.
Un loc nou — Sala Palatului — devine scena ta pentru Fiesta: pregateste-te pentru un Olé! la fiecare descoperire pe care o vei face la V for Vintage.
Iar daca nu ai mai vazut vreodata o cafenea la Sala Palatului, ei bine nici noi si ne-am gandit sa fie acum, cu Pain PlaisirOrigo si fru fru.
Iar cum petrecerile tin si ziua si noaptea, Sambata, pe 16 Mai avem deschis pana la miezul noptii, ca o adevarata fiesta care se respecta, suntem parte a circuitului Noaptea Muzeelor cu doua expozitii:


 

marți, 12 mai 2015

Orasele fantoma din China

64 de milioane de case sunt nelocuite in China in momentul asta. Zeci de orase goale, ca in filmele despre sfarsitul lumii. Blocuri fara locatari, magazine fara clienti, o atmosfera ciudata si sumbra, ca de pe alta planeta. Unele dintre orasele acestea au fost construite ca sa poata sa acomodeze mai bine de un milion de persoane. Imaginati-va asadar o jumatate din Bucuresti unde nu se misca nimic. Nicio masina. Niciun copil. Niciun geam spart. Nimic. Au fost construite, cele mai multe dintre orasele acestea, pentru raportari economice spectaculoase, tip cincinalul in 3 ani, de pe vremea lui Ceausescu.  Informatii si fotografii spectaculoase gasiti aici

Cel mai ciudat oras fantoma este cel construit ca sa semene cu Parisul. Detaliile le gasiti aici
2.000 de oameni locuiesc intr-un oras proiectat pentru 100.000. Daily Mail are o selectie buna de fotografii. 





luni, 4 mai 2015

Viata in Thailanda si hainele libertatii



 Pe  Elena o cunosc de vreo 10 ani cred. Ne mai vedeam pe la petreceri ale prietenilor comuni, pe la cate o mare, tangential, ieseam prin aceleasi locuri. Pana intr o zi  cand am aflat ca pleaca in Thailanda. Am invidiat o un pic atunci, o invidiez un pic si acum. Insa acum s a gandit sa ne aduca si noua o bucata de Thailanda si nu numai. Motiv pentru care a deschis Windia Ce e Windia aflati daca cititi interviul de mai jos



Cand ai plecat in Thailanda, de ce ai plecat?
S-au implinit 5 ani acum in aprilie de cand am plecat. La momentul acela traiam de ceva vreme intr-un film in care simteam ca nu ma potrivesc dar nu reuseam sa vad mai departe, sa identific alta productie care sa mi se potiveasca mai bine. Din fericire pentru mine m-am indragostit. Rau. De un barbat care inainte de a incepe o relatie cu mine mi-a marturisit ca el se muta in Thailanda. Am simtit ca nu am alta varianta decat sa il urmez. Si asa s-a schimbat filmul si rolul.
2.     Cum e acolo fata de ce te asteptai sa fie?
Inainte de a ma muta am venit intr-o vacanta de trei saptamani. Sincer, a contat mai mult ca imi vedeam iubitul in vacanta respectiva (el s-a mutat cu sase luni inaintea mea) decat ca aveam in jur palmieri, ape turcoaz si nisip alb. Si cred ca asa a fost in continuare – ma asteptam sa fie bine pentru ca eram cu el si asa a fost si este indiferent de peisajele sau de oamenii din jur. Probabil ca pentru mine toata istoria cu mutatul si viata in Thailanda e mai mult o poveste de dragoste decat o poveste despre emigrare.

3.      De ce un magazin cu produse facute de diversi oameni, cum ti-a venit idea?
Am o admiratie si un respect nemarginit pentru oamenii talentati care reușesc sa creeze ceva si sa isi construiasca o viata pe baza talentului si muncii lor. Poate de unde am lucrat zece ani in publicitate si am avut de-a face numai cu iluzii. Oamenii astia sunt liberi iar eu vrea sa transfer libertatea lor la femeile din Romania.
Pe de alta parte, mi se pare ca se accentueaza tot mai mult trendul acesta in care femeile trebuie sa fie scoase din cutie indiferent de ocazie. Se promoveaza foarte mult tinute high end, elegante, machiaje impecabile. Ori femeia normala nu poate urma acesta directie decat rar spre foarte rar. Eu vreau ca Windia sa ocupe spatiul de zi cu zi, timpul liber, tipul personal in care femeile sa se simta bine, frumoase si in acelasi timp speciale pentru ca hainele pe care le poarta au o poveste in spate.

4.      Produsele au povesti in spate, care e cea mai interesanta poveste?
E dificil de ales una singura. Anul trecut cand m-am apucat sa caut haine si accesorii am dat peste un mic atelier in Bangkok al unei absolvente de design vestimentar. Mi s-au parut fenomenale hainele facute de ea. Foarte funky si departe de ceea ce se asteapta oricine sa gaseasca in Thailanda. Femeia asta gandeste hainele de la material – deseneaza ea imprimeurile pe care mai apoi le executa in India. Tot in India croieste hainele dar de cusut le aduce in Thailanda sa le coasa. Zice ca de la indieni nu a putut scoate calitatea pe care si-o doreste. Si dincolo de toate astea pe mine ma fascineaza cum reuseste sa tina totul intr-o linie extrem de comoda – rochiile si pantalonii ei sunt printre cele mai comode haine funky e care le-am vazut, probat si purtat vreodata.


5.      Cum alegi produsele? Sunt si produse pe care nu le vrei in magazin?
Criteriile mele vin din instinct, din observatiile mele despre piata romaneasca si din comenatriile facute de diverse romance venite de-a lungul timpului aici in vacanta. In general aleg haine comode, croieli cat mai simple, produse iesite din mainile unui om sau a unui grup mic de oameni. Uneori fac produsele – am haine in magazin care sunt croite si cusute in Romania din materiale gasite de mine in Thailanda, Malaezia sau Hong Kong. Nu ma pot abtine sa nu cumpar mateialele cand le vad asa frumoase, colorate, fine. Si stiu ca la Bucuresti ma pot baza pe o buna prietena care stie sa croiasca si sa coasa impecabil.
Tot ce exista in magazin mi-a trecut prin mana, ba am si probat ca sa imi dau seama cum sunt marimile fata de cele europene. Nu vreau produse de umplutura, de facut profit si atat. Nu vreau haine si accesorii pe care eu nu le-as purta cu bucurie.





sâmbătă, 2 mai 2015

Printesa perfecta

Acum 4 ani, printul william se insura cu o fata obisnuita, exact ca in povesti.
Doi ani mai tarziu se nastea mostenitorul coroanei britanice, printul George
Inca doi ani dupa, se naste si printesa. Kate se interneaza la 6 dimineata, la ora 8 naste, peste inca 10 ore pleaca acasa, ca o familie fericita.
Informatiile par si sunt seci, dar ascund in spatele lor o poveste perfecta, pe care o iubeste o lume intreaga. Nunta lui Kate cu William a fost cel mai mediatizat eveniment din lume. Nasterile ce au urmat s-au apropiat si ele de recorduri. Nu stiu cat e pr si cat e natural in toate momentele astea, dar toata povestea acestei familii e minunat gestionata. O Anglie intreaga a asteptat cu sufletul la gura sa afle daca nou nascutul e baiat sau fata. Retelele de socializare au explodat efectiv in momentul nasterii. Regina Elisabeta s-a imbracat in roz, probabil avea pregatita si o tinuta albastra.
Printul George, fratele cel mare, si a facut si el aparitia in public
Iar mica printesa a fost si ea prezentata publicului
Si pentru ca evenimentul sa nu se consume totusi prea repede, ramane intrebarea. Cum o va chema pe printesa. Sa fie Alice, sa fie Charlotte, sa fie Diana...Pariurile sunt inca deschise si nu e o gluma. Chiar se pariaza pe asta




miercuri, 29 aprilie 2015

Material girl

Scena 1, seara, la culcare
S: eu sunt pisicuta ta indeplinitoare de dorinte. Spune repede ce dorinta ai
M: Imi doresc sa adormi in 30 de secunde
S: Dorinta respinsa. Nu se poate indeplini. Nu poti sa vrei si tu niste aur si niste bijuterii?


Scena 2
Context: ma tot chinui sa o duc pe la fel de fel de spectacole, sa si faca si ea niste cultura, sa nu isi construiasca mintea doar pe printesa Sofia si Elsa, Ana si alti Gheorghe si Papa Gheorghe, motiv pentru care am inceput sa mergem la Clasic e fantastic (sunt niste spectacole super ok in care invata despre copilaria marilor muzicieni). Acum cateva saptamani am fost la copilaria lui Chopin. Zilele trecute incerca sa mi aminteasca ceva de care eu nu mai stiam
- Pai mai, mami, e de atunci, de cand am fost la copilaria lui Shopping

Despre mirosul ploii si bineinteles, despre parfumuri

In ultimii ani, de cand am mai invatat eu cu parfumurile, au inceput sa imi placa cele curate, mono, ca sa zic asa. mi se trage de la aqua di salle, de la Profumum Roma, care miroase a mare, a alge si a sare, senzational parfum, l-am gasit acum 3 sau 4 ani credla Createur D Emotions . Pe asta, pentru ca il gasesc greu, il mai inlocuiesc cu salina de la Laboratorio Olfattivo, seamana, nu e la fel de concentrat, nu e la fel de proustian sa zicem.
 Imi mai place mirosul de iarba proaspat taiata, n-am gasit inca parfumul perfect pentru asta, mi am luat o perioada chevrefeuille de la annick gouttal, acum mi se pare prea dulce, mi am luat amazing green de la comme des garcons, dar nu sunt totusi chiar ceea ce vreau.
 Iarna ma dau cu unul care miroase a zahar, esenta de baza fiind vanilia, dar nu miroase vanilat, are si seminte de tonka, Versilia Aurum de la Profumi del Forte, am scris despre el aici. 
Tot vreau sa iau si Aqua di Zucherro, tot de la Profumum di Roma, dar nu s-a legat inca nimic. ZAharos e si Isis, de la Agonist.
Tot iarna ma dau in continuare, de ani buni, cu Orange Stare, care miroase a tamaie si portocale, tamaia ramane una dintre esentele mele preferate. V-am mai povestit aici
Si tot de iarna, e Eau D Hiver, de la Frederic Malle, miroase exact ca o zi geroasa de iarna
Si uite asa, aflu zilele trecute ca undeva in India se face un parfum care miroase a ploaie. Articolul e aici 
si vorbeste despre ploaia de oras, care miroase a asfalt incins, despre ploaia de la tara, care miroase a iarba sau despre ploaia de la Ocean.  Neaparat, neaparat va trebui sa descopar o cale sa vad cum e parfumul asta.

luni, 27 aprilie 2015

Scurt indreptar de supravietuire la Disneyland

Lasciate ogne speranza voi ch entrate


Introducere: din punctul meu de vedere Dsineyland e o chestie absolut mizerabilă, industriala, care scoate bani din emoțiile copiilor și pentru că știe că asta se vinde bine, îi speculează până la epuizare. Nici nu apucă să se bucure cum trebuie, tot timpul stau la cozi, de la micul dejun la hotel, la orice fel de lucru e de făcut prin parc. Tot timpul e  o luptă pentru un loc în carusel, un loc la paradă astfel încât să vezi ceva, un loc la locul de joacă, un loc la cumpărat apă, în fine, în principiu 80%din timp ți-l petreci așteptând. Pe de altă parte, Smarandei i-a plăcut la nebunie, așa că într-un fel sau altul merită făcută și asta. Pentru amintirile lor.
Acum, supraviețuirea e grea în jungle aia, și spun asta din perspectiva mea, care sunt destul de bine organizată, nu mă prea încurc în programări, etc. Ideal ar fi să plecați cu așteptări zero, dar să știți următoarele:
1.     mâncarea este excesiv de proastă și excesiv de scumpă. Și nu exagerez cu nimic. Nu mâncați la Steakhouse, nu mâncați la King Ludwig s Castle. Ordinar e puțin spus- șnitelul e o talpă arsă, care nu poate fi mâncată nici măcar de copiii fascinați de șnițel. Masa pentru 6 persoane a fost spre 200 de euro si a fost execrabilă.
2.     Singura mâncare cât de cât decentă este la Remy s Bistro, care e in Walt Disney Studios, dar acolo trebuie să vă faceți rezervare din timp, de obicei se face la recepția hotelului sau sunați din timp. La Mickey s Café mâncarea e tot ordinară, dar acolo vin personajele din Clubul lui Mickey Mouse, ceea ce e fascinant pentru copii. Bine, ca să vă asigurați că îl prindeți și pe Mickey trebuie să plătiți 27 de euro în plus, pentru o petrecere specială, căci altfel nu ai nicio garanție că nenorocitul de șoarece se oprește și la masa ta. La hotel (am stat la New York) micul dejun e ok, cina e sinistra. 
3.     Acceptabil e și Earl s Sandwich, cu sandvisuri, cum ii spune și numele, dar măcar se pot mânca, nu sunt dezastruoase.
În rest, cel mai bine e să aveți la voi snackuri- batoane, punguțe de goji, stafide sau ce-o mai fi, pentru că în parc nu găsești mare lucru în afară de chipsuri. E o tarabă cu fructe și una cu covrigi (la numai 4 euro covrigul), clătite (6 euro clatita) și gaufre, dar cozile sunt mari și aici.
4.     Există o aplicație pe telefon care îți arată timpii de așteptare pentru toate chestiile de făcut în parc. Noi am fost acum, la sfârșit de aprilie, când era aglomerat, dar nu omorul care e în lunile de vară. Cel mai mult am stat 45 de minute, la Big thunder mountain- un rollercoaster care te plimbă printr-o mina, eu nu m-am dat, Smarandei i-a plăcut la nebunie.
5.     Parada e la 17.30, ideal ar fi să mergeți sa prindeți loc pe aleea principal măcar cu vreo jumătate de oră înainte, pentru că e extreme de aglomerat. Pe de altă parte, dacă stați mai multe zile, perioada paradei e cea mai bună pentru a merge la cele mai aglomerate locuri, timpii de așteptare se reduc semnificativ.
6.     Zborul lui Peter Pan și It s a Small World au fost preferatele fetelor, la Peter Pan e coadă destul de mare, la it s a small world cam 10 minute. 
7.     Pirații din Caraibe, iarăși, merită mers, dar și acolo cozile sunt destul de mari.
8.     Căruciorul de închiriat e 15 euro pe zi, dar merită toți banii, măcar pentru că nu mai auzi iamăinbrate madorpicioarele amtalpitoza de 1 milion de ori pe zi. Distanțele sunt destul de mari, e mult de mers, am văzut și copii de 7=8 ani în cărucior, salvează niște nervi cu siguranță.

M-am lungit prea mult, asa ca poze si altele in alte postari

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Ma mere stupide

1. Ajunsă la Disney, Smaranda și-a dat seama că îi trebuie un vocabular minimal de franceză ca să se înțeleagă cu oamenii. motiv pentru care a întrebat cum se zic în franceză următoarele:
- bună ziua
- mulțumesc
- porc prost
- mama mea e proastă
Consecința poliglotismului de la vârsta de 5 ani a fost că de fiecare dată când nu îi convenea ceva urla pe stradă în limbi de circulație internațională ma mere stupide si my stupid mother. De preferat în franceză, ca să fie sigură că e înțeleasă de toată lumea. Și, desigur, când nu îi convenea ceva la un străin, urma replica, la fel de răstită, cochon stupid.
Bine, a mai întrebat și altele, din fericire se dăduse deja în fapt și n- a mai primit răspunsuri

2. Tot dumneai s-a prins că în poza de pașaport, făcută la 2 ani, nu arăta ca acum (de fapt era plânsă toată și cu părul scurt și vâlvoi), motiv pentru care se plasa la fiecare trecere de frontieră în fața ofițerului și își ridica părul, să pară scurt și vâlvoi. Inițial nu m am prins de ce îmi dă toate animalele pe care le căra mie, fix în momentul în care ajungea la granițe, ulterior s-a confesat că acesta era motivul.

3. Și mai nou a învățat niște bancuri. Circa 5 sau 6. Pe care le spune obsesiv de aproximativ 4 milioane de ori pe zi. Își începe ziua cu mami, vrei să îți spun un banc? Pe care. Ceea ce n-ar fi rău, problema e că se supără dacă nu râzi și când auzi a 540-a oară bancul cu Bulă și chiloții. Plus ca vrea să meargă la un spectacol. Nu să vadă, ci să spună ea bancuri pe scenă. Și uite așa se naște încă un stand up comedian

miercuri, 8 aprilie 2015

Despre incredere

disclaimer: nu fac parte dintre cei/cele care cred ca bolile se trateaza cu dragoste, nu cu medicamente, cred in vaccinare, cred in antibiotice, cred in medicamente in general, insa cu limita. sper ca cei care vor citi acest text vor intelege ceea ce vreau sa spun, nu vor porni intr-una dintre modernele cruciade, campanii anti sau pro vaccinare, etc.

In ultimele cateva luni am fost cu Smaranda la 2 doctori pediatri diferiti, doctorul ei fiind plecat o perioada mai lunga de timp. Prima data tusea rau, a doua oara avea febra 39 si se plangea ca o doar in gat (Smaranda nu prea se plange de nimic, plus ca e epidemie de scarlatina, se jucase cu copii care ulterior au facut scarlatina sau au iesit pozitiv la testul de streptococ)
Prima data am fost la un spital de urgenta, doctorita, foarte draguta, chiar mi a placut mult, a vrut sa imi dea antibiotic, i am zis ca eu nu cred, pentru ca o stiu pe Smaranda, dar ca revenim in 2 zile la control si daca nu a fost eficient tratamentul, ii da antibiotic. Am revenit, tratamentul functionase, doctorita a fost foarte fair, mi-a zis ca a coborat din garda practic cu reteta scrisa, pentru ca era sigura ca va fi nevoie, dar ca se bucura ca nu este asa.
A doua oara, acum, recent, am fost la o alta doctorita, cu multa experienta, care s-a uitat in gatul ei, mi -a spus ca e foarte inflamat si ca sa incercam un antibiotic. I-am spus si ei ca as prefera sa mai asteptam o zi doua sa vedem cum evolueaza si ca abia apoi sa decidem. Mi-a trecut antibioticul pe reteta, totusi, in caz ca era nevoie. N-a fost, nici de data aceasta, din fericire.
Ce vreau eu sa spun de fapt e ca intr-un fel pare ca nici doctorii nu mai au incredere in capacitatea organismului de a lupta singur. Sigur ca e nevoie de antibiotic- Smarandei i-am dat pana acum o singura data, la o otita- daca se dovedeste in urma analizelor ca e cazul de antibiotic. Sigur ca i-as fi dat, daca s-ar fi dovedit in ambele situatii ca este nevoie. Cred insa ca trebuie sa invatam mai multe despre organismul nostru si despre cum se apara el. Si cum il bombardam uneori cu medicamente, care repara pe o parte, dar te lasa descoperit pe alta parte.
Nu i-am dat Smarandei antibiotice, asta nu inseamna ca nu a fost expusa la ele si ca nu capata rezistenta la unele dintre ele. Da, in mare aducem carne de la tara sau de la furnizori bio, da, in general legumele pe care le luam sunt bio, da, in general mananca destul de controlat. DAr controlul asta se cam termina odata cu intrarea in comunitate, cu mancatul la gradinita, cu mersul la restaurante, samd. Nu poti sa verifici tot timpul ce provenienta au produsele, daca nu vrei sa te duci cu capul destul de repede. Si uite asa, un organism de copil, pe care tu stii ca l-ai ferit cat ai putut, are totusi probabil o destul de mare cantitate de antibiotice, sa spunem, pe care trebuie sa o proceseze. De aia e buna moderatia, de aia e buna atentia, de aia e bine sa avem incredere si in organism in sine. PEntru ca pana la un punct, poate singur.
Sunt de inteles medicii care prescriu rapid, e scoala pe care au facut-o, plus ca au o cantitate mare de pacienti, vor sa rezolve rapid, fiecare pe partea sa. Ar trebui insa poate privit organismul ca un intreg, nu doar ca parti care trebuie facute sa arate ca noi, in 2 timpi si trei miscari.
ps: alegeti-va cu atentie sursele de informare. Cititi pe site-urile acreditate, oms, etc, nu pe toate fituicile cu aparenta de medicina. alegeti-va cu atentie si pediatrul copilului. e extrem de important si va ajuta foarte mult. Smaranda a avut parte de 2 oameni minunati.

marți, 7 aprilie 2015

N-am dispărut

Nu am dispărut de tot de aici. Doar m-am apucat de o gramadă de lucruri noi, în primul rând de scris la ziar, ceea ce pentru mine este o noutate absolută. Respectiv de scris zilnic, mă încurc în număr de semne, diacritice, nu mai sunt obișnuită să scriu în word, motiv pentru care uit să salvez și pierd tot ce am scris,  casete, interviuri, poze (niciodată in viața mea nu m-am gândit la rezoluția pozelor). Una peste alta, până intru într-un ritm o să fie ușor complicat. Oricum, e o provocare și mă bucur în special de pagina de cultură care apare în fiecare vineri și unde vă promit că o să găsiți de fiecare data subiecte interesante. Săptămâna trecută am vorbit despre teatrul independent,săptămâna aceasta o să fie vorba despre Opera Română și ce proiecte minunate sunt acolo. Scriu zilnic subiecte de social, mai scriu câte un editorial, pe primul îl găsiți aici.
Apoi, împreună cu alte 3 doamne punem la cale un alt proiect, un site despre care nu vă spun încă prea multe, vi le prezint doar pe ele, în fotografia de mai jos (o să vă povestesc și despre ședința foto și despre proiect, sper în foarte scurt timp)



Pe urmă mai sunt alte alergături diverse, mai multe parcă decât de obicei, e depășit și adhd-ul meu natural de caruselul de zilele astea. Mașina se strică cu o viteză de invidiat, copilul s-a apucat, din proprie inițiativă de șah (din proprie inițiativă pentru că eu tot zic că I mica și că să o mai las, biata, să copilărească) și de bine ce s-a apucat se dovedește a fi un fel de viitoare Elisabeta Polihroniade. Adică respective a bătut-o pe o colegă după doar 2 ore de șah. Două ore oficiale, că altfel acasă jucăm până îmi vine să arunc cu nebunii pe pereți. PE scurt lecția de aici e că ar trebui să îi lăsăm să facă și ce vor ei, că știu mai bine decât noi, adesea. Pe larg, tot lecția de aici e că unde am dus-o eu (respectiv balet), n- a mai vrut să meargă și unde a vrut să meargă ea (pian și acum șah și înot) e bine mersi. Acu vrea și la tenis, mare sportivă, ce să îi facem