miercuri, 7 ianuarie 2015

Din nou despre scoala romaneasca

"Uite, altă nebună! Uite, altă nebună de balamuc! Uite, altă nebună de balamuc!
sa nu vii la mine ca te si omor

Ce era aşa de complicat, mă? Voi n-aţi lucrat niciodată ce vă spun eu!!!!!!!! Dacă-ţi trag două perechi de palme...că deja nu mai suport! "
Sunt citate din inregistrarea pe care o veti gasi mai jos, de la scoala centrala din bucuresti.
  Inregistrarea pe care o gasiti in link are si o declaratie a presedintelui comitetului de parinti de la scoala centrala. Si abia acolo devine frumos. Caci doamna, presedinte si parinte, zice ca nu poti sa stapanesti 20 de copii daca nu ridici putin tonul. Sigur, nu e nicio diferenta intre a ridica putin tonul si a ameninta copiii ca ii omori. Sigur, ce e gresit in faptul ca un profesor ii spune unui copil de 6-7-8 ani ca il omoara...Nimic, bineinteles, e doar o vorba, ca doar n- o vorbi serios, e doar asa, o figura de stil. 
Va mai aduceti aminte poate de cazul de anul trecut, cand o invatatoare, tot pe aici prin centru, cerea in mod organizat spaga. Si cand un singur parinte a depus plangere, plangerea a fost respinsa, pentru ca nu a existat sustinere. Atunci primeam, ca mesaje private, zeci de semnale de la parinti care spuneau acelasi lucru, dar nu, nu vroiau sa vorbeasca despre asta public. Habar n am de ce, m am tot intrebat de atunci incoace. Gasiti o parte din mesaje aici. Doua dintre ele, mai jos
"Eu l-am mutat pe fiul meu de acolo dupa primul an de scoala acolo. Problema banilor solicitati este grava dar sunt si alte lucruri grave care afecteaza psihicul si personalitatea elevilor in sensul ca acestia sunt catalogati nu in functie de rezultatele scolare cat in functie de cati bani sunt dispusi parintii sa ofere. Copilul meu a fost ignorat si in plus destul de des criticat, toate lucrurile stea afectandu-l grav emotional. Invatatoarele au sistem de after school in locuinta personala, motiv pentru care respecta programa scolara in timpul orelor de scoala in proportie de 30% si favorizand copii care frecventeaza after schoolul personal"



"Fica mea a fost amenințată de către dirigintă ( Galați) că i se va scade nota la purtare dacă nu plătesc taxa de gardian( anul trecut) în acest an a fost amenințată că nu va participa la un carnaval ce se va desfășura în clasă."

Cazul de anul trecut e acesta.
 Nu s a schimbat nimic de atunci incoace. Recent, niste prieteni buni au fost sa vada scoala, ca eventual sa inscrie copilul acolo. Aceeasi scoala. Li s a spus direct ca va fi nevoie de dulapuri noi, de retroproiector, de si de si de si de. 

Sa ne aducem aminte si de cazul de acum doi ani. Cazul Veronica Bereanda, despre care am scris la momentul respectiv ca "Nu inteleg deloc lipsa de reactie. Nici aici, nici in alte cazuri. Nu inteleg pasivitatea. Nu inteleg de ce ne uitam in jur si acceptam lucrurile asa cum sunt. Nu cred ca sunt greaua mostenire, toti am fost crescuti in acelasi sistem si cu toate astea, unii reactioneaza, altii nu. Nu inteleg nici seninatea inspectorului sef de la educatie care spune ca acest comportament e mai putin ortodox...Nu inteleg nici reactia directorului scolii respective, care inteleg ca o tine bine de tot pe invatatoare in brate. Nu inteleg nici reactia parintilor care i-au brutalizat pe cei care au vorbit. Si nu inteleg nici de ce cei care au vorbit s-au razgandit. Habar n-am. Ma ingrijoreaza insa ca nu stiu deloc cum sa iau acest sistem de care vrand-nevrand ma voi lovi destul de curand."

Au trecut 2 ani. Nu, nu s-a schimbat nimic. Din pacate. Si cu jumatate de an inainte ca Smaranda sa inceapa scoala, cred ca sistemul a invins. Din pacate. 

6 comentarii:

roxana rosh spunea...

eu cred tot mai mult ca problema sunt parintii de fapt. cei carora li se pare ok un astfel de comportament si il sustin. probabil ca asa se poarta la randul lor acasa.

Mirela Dima spunea...

Sistemul a invins sau este pe masura sa invinga pentru ca societatea ii permite sa fie lipsit de transparenta.

Parintii au acces la metodele de predare doar prin intermediul a ceea ce reuseste sa povesteasca copilul acasa.

Orice sistem lipsit de un control public ajunge sa ne invinga. E dureros pentru ca de fapt ne invinge copiii, le frange aripile.
Dupa ce pana la varsta scolara depui suflet si pasiune in a incuraja creativitatea, imaginatia, empatia copiilor, ajungi la scoala unde parca intra intr-un clopot (dar nu sticla) in care habar nu mai ai ce influete primeste copilul. Am simtit asta pe copilul meu anul acesta cand a intrat la scoala. Si chiar daca nu s-a ajuns la cazuri grave ca cele de mai sus, tot dureros este.
Din pacate nu am idei, nu am solutii. Nu pot insa sa nu remarc ca in alte tari se poate. Prieteni din Suedia ne povestesc cum pot merge cand doresc la scoala sa asiste la orele copilului. La noi e nevoie sa ne transformam copiii in detectivi privati pentru a afla ce se intampla la scoala... Tindem spre transparenta in multe domenii...de ce nu si in scoala. Cui ii este frica de trasparenta?

Anonim spunea...

O să vezi tu, pe pielea ta, ce a devenit şcoala românească. Acum îţi dă mâna, viteazo, vorbim peste 2-3 ani dacă mai acuzi aşa părinţii de lipsă de curaj.

Io spunea...

Am lucrat in invatamant. Parintii sunt primii care gresesc si impamantenesc o traditie stupida a mitei si cadourilor. In mintea lor, cine da mai mult are asigurata atentia educatorului/profesorului/invatatorului catre odrasla lor.

Am incercat sa fiu cat am putut de corecta cu toti copiii pe care i-am avut in grija, indeferent de "cadourile" oferite. Nu, nu am cerut NIMIC, ba chiar le-am zis de fiecare data parintilor ca nu e cazul sa vina cu ele (au fost cadouri simbolice, altfel nu le-as fi acceptat din capul locului).

Daca vreun parinte ar fi dorit sa asiste la lectii nu cred ca m-as fi opus. Nu cred ca ar fi fost deranjant pentru procesul de invatamant, iar pentru mine nu ar fi diferit cu nimic fata de inspectiile pe neasteptate pe care le mai aveam de la inspectorat sau de la directorii scolii.

Cel mai neplacut moment pentru mine a fost cand o mamica m-a acuzat ca dau note in functie de cadouri (desi nu era asa si s-a dovedit ca "puiul" nu era asa briliant pe cat il credea "cioara" - stiti voi expresia "cioara crede ca puiul ei e cel mai cel").

Am plecat din invatamant pentru ca salariul de $50/luna nu mi-ar fi permis un trai decent. Atat.

Anonim spunea...

"Nu inteleg nici reactia parintilor care i-au brutalizat pe cei care au vorbit" - eu inteleg reactia acestor parinti. Sunt fooooarte multi parinti care isi imagineaza ca ai lor copii sunt bagati in seama in functie de cadourile primite de profesori. Asemenea parinti nu isi incurajeaza copiii sa obtina ce au pe merit, ci pe manevre marunte. Nu zic ca nu sunt si invatatori sau profesori care cer, insa sa nu generalizam. In orice institutie (chiar si la Antene) sunt oameni care sunt extrem de profesionisti si oameni mai putin pregatiti, oameni care isi fac bine treaba pe 200 de euro si oameni incompetenti care lucreaza pe 2000 de euro.
Cazul meu e asa: am lucrat in invatamant o vreme, ca profesoara de engleza; nu a existat data in care sa dau o lucrare la copii sa nu vina cel putin un parinte sa imi spuna ca nu trebuia sa ii pun copilului nota X ca merita mai mult (nu stiu de unde ajunsese parintele la aceasta expertiza, dar asta e o alta discutie); m-am invatat in timp sa pastrez lucrarile cam 2 ani dupa ce le dadeam (evident lucrari date doar cu bareme de corectare clare astfel incat sa explic omului daca mai vine sa intrebe); veneau sa imi ceara sa maresc nota copilului, le spuneam sa vina la ora urmatoare a copilului si aduc lucrarea si ii explic de ce copilul a luat nota X, moment in care se ofereau sa imi aduca copilul la meditatii, imi dadeau cadouri (veneau cu ele pregatite multi dintre ei), ma intrebau cam ce nu am pe acasa, ce as avea nevoie etc. Nu am auzit pe unul care sa zica poate ar fi mai bine copilul sa invete mai mult, sa munceasca mai mult, sa stea mai putin pe jocuri etc.
Cred ca poti trage singura o concluzie din ce am spus ... si as putea spune mai multe; sistemul e facut tot din oameni ...

Mihaela spunea...

"Nu inteleg nici reactia parintilor care i-au brutalizat pe cei care au vorbit" - eu inteleg reactia acestor parinti. Sunt fooooarte multi parinti care isi imagineaza ca ai lor copii sunt bagati in seama in functie de cadourile primite de profesori. Asemenea parinti nu isi incurajeaza copiii sa obtina ce au pe merit, ci pe manevre marunte. Nu zic ca nu sunt si invatatori sau profesori care cer, insa sa nu generalizam. In orice institutie (chiar si la Antene) sunt oameni care sunt extrem de profesionisti si oameni mai putin pregatiti, oameni care isi fac bine treaba pe 200 de euro si oameni incompetenti care lucreaza pe 2000 de euro.
Cazul meu e asa: am lucrat in invatamant o vreme, ca profesoara de engleza; nu a existat data in care sa dau o lucrare la copii sa nu vina cel putin un parinte sa imi spuna ca nu trebuia sa ii pun copilului nota X ca merita mai mult (nu stiu de unde ajunsese parintele la aceasta expertiza, dar asta e o alta discutie); m-am invatat in timp sa pastrez lucrarile cam 2 ani dupa ce le dadeam (evident lucrari date doar cu bareme de corectare clare astfel incat sa explic omului daca mai vine sa intrebe); veneau sa imi ceara sa maresc nota copilului, le spuneam sa vina la ora urmatoare a copilului si aduc lucrarea si ii explic de ce copilul a luat nota X, moment in care se ofereau sa imi aduca copilul la meditatii, imi dadeau cadouri (veneau cu ele pregatite multi dintre ei), ma intrebau cam ce nu am pe acasa, ce as avea nevoie etc. Nu am auzit pe unul care sa zica poate ar fi mai bine copilul sa invete mai mult, sa munceasca mai mult, sa stea mai putin pe jocuri etc.
Cred ca poti trage singura o concluzie din ce am spus ... si as putea spune mai multe; sistemul e facut tot din oameni ...