luni, 22 iunie 2015

Proustiene de-ale mele. Sau despre cum funcționează memoria mea

(nu am părăsit blogul, doar că nu prea am timp și mă găsiți mai mult acolo, pe Mothers)
Sambata m-am dus la Pain Plaisir (evit locul, caci am o varsta si o greutate de aparat), unde aveau niște minunate sandvișuri cu rillettes (v-am mai povestit despre rillettes aici. De la sandvișul cu rillettes, pe care l-am mâncat în mașină, mi-am amintit de Tours și de cele mai bune sandvișuri din lume. Vă spuneam atunci cum vine lumea la coadă la pâine, la baghetele alea crocante ofofofof (citiți voi, eu pun link cu ochii închiși, voi muri altfel) și la mâncarea din zona aia. Ceea ce m=a dus cu gândul la Franța în general, ceea ce a provocat un salt spectaculos în partea cealaltă, la Saint Malo, la mormanele alea de scoici mâncate pe malul oceanului, cu 5 euro duzina de Saint Jaques. Și la caramelul sărat și la untul sărat. Și la lumina aia ciudată și spectaculoasă de la apus. Și la fluxul și refluxul de la Mont Saint Michel. Și pentru că ce-i mâncarea fără băutură m-am transportat brusc în Provence și la vinurile de acolo și dacă tot veni vorba despre vinuri, mi-am amintit de păcatele mele și de vinul roșu cel mai bun din lume, acela de anul trecut din Corfu (apropo, merge cineva anul acesta în Corfu?). Și dacă tot am ajuns în Corfu, mi s-a arătat și caracatița de la hamace din Lefkada și pe urmă am realizat că nu mai am telemea Peștera și că practic în primăvara asta nu am mâncat brânză cu roșii
Ați uitat presupun că v/am zis la începutul postării că am mâncat păcătosul ăla de sandviș cu rillettes în mașină? Și eu am uitat. Am ajuns de pe 1 mai, de unde l=am luat, în Tineretului, unde aveam treabă, nu se știe cum și când, dar moartă de foame. Plus cu o concluzie. Că (prea) multe dintre amintirile mele sunt legate de mâncare. Cum, frate, să ții minte saganaki-ul mai degrabă decât răsăritul?

2 comentarii:

Filip Ghitoiu spunea...

M-a luat foamea :) !

Anonim spunea...

Nice tanned cleavage!