duminică, 22 februarie 2015

Te iubesc romaneste

De Dragobete, Jurnalul National îţi aduce un tricou special, cu un mesaj la fel de special: Te iubesc romaneste!
Un tricou pe care să îl dăruieşti persoanei dragi sau, de ce nu, să îl porţi chiar tu.
Aşadar, nu pierde Jurnalul Naţional de marţi împreună cu tricoul de Dragobete, la preţul de numai 8,88 lei.
Sărbătoarea dragostei la români, concurată, de mai mulţi ani, de sărbătoarea de import a Sfântului Valentin, Dragobetele era odinioară aşteptat cu drag în lumea satului românesc. Băieţii şi fetele respectau întotdeauna sărbătoarea, pentru a fi îndrăgostiţi tot timpul anului. Se spunea că în situaţia în care, în această zi, o fată nu întâlneşte nici un băiat, tot anul nu va fi iubită.
În această zi, fetele, dar şi nevestele tinere obişnuiau să adune apă din zăpada netopită pe care o foloseau în anumite zile, spălându-şi ritualic faţa pentru ca tenul să le rămână frumos.

Din bătrâni se spune însă că Dragobetele ar fi fost fiu al Babei Dochia, numită şi Baba Marta, ale cărei zile sunt ţinute la început de Martie, timp ritual de nouă sau douăsprezece zile, egal cu durata urcuşului Babei Dochia cu oile, la munte, pe baza cărora se fac previziuni, numind, pentru fiecare zi, câte o femeie în vârstă şi, în raport cu vremea ­ frumoasă sau urâtă ­ este apreciată şi firea persoanei. 
Tot în ziua de Dragobete, pe lângă şnurul alb-roşu, fetele obişnuiau să poarte la gât un mărţişor confecţionat dintr-un bănuţ din argint. Obiceiul din 24 februarie a fost preluat, ulterior, şi în cea dintâi zi de martie, bănuţul protector fiind prins şi la gâtul sau la mânuţele copiilor.







vineri, 20 februarie 2015

Camasa mea de vreme rea


Camasa asta mi am cumparat o acum vreo 14 ani (14 ani, vai mie, cum trece vremea) dintr-un magazin din New York, la mai putin de o luna dupa atentate. Eu nu prea pastrez haine, ma apuca periodic sa dau, plus ca in astia14 ani ba m am ingrasat, ba am slabit, ba am fost gravida, ba am fost in perioade in care nu purtam camasi, si asa mai departe.
(poza asta are cam 10 ani cred)


E, camasa asta a ramas. O am in dulap la serviciu, n- o mai port atat de des, dar e intotdeauna acolo. Cand imi vars cafea pe sacoul alb. Cand ce am de purtat nu mi place. Cand pur si simplu am chef de ea. Si culmea, tot am chef de ea, in ciuda faptului ca e aproape vintage.

Flori si martisoare


Daca vreti flori pentru 1 si 8 martie, cautati o pe  Valentina. O gasiti aici . Face unele dintre cele mai frumoase, relaxate si naturale aranjamente florale pe care le stiu eu.




V am mai povestit despre Valentina aici, e fata cu nuntile si ardeii iuti
Daca vreti martisoare, ocoliti piata romana, v am povestit de ce. In schimb, eu cumpar de cativa ani de aici

joi, 19 februarie 2015

Totul incepe cu o intrebare

E ultimul ad al Tiffany' s. Campaniile lor de promovare sunt, din punctul meu de vedere, unele dintre cele mai frumoase. Acum ceva timp faceau un spot pentru primul inel de logodna pentru homosexuali.



miercuri, 18 februarie 2015

Amestecatura. Foarte amestecata

1. Despre viata de noapte din Tokyo, o galerie foto aici

2. Tot fotografii, dar din San Francisco, aici

3. Tot incerc sa scriu ceva despre site-ul asta, advanced style, dar pentru ca ma straduiesc de niste luni si tot nu apuc, intrati si vedeti. E despre doamne ceva mai in varsta, dar care arata senzational si se imbraca senzational. Si sunt cum as vrea sa fiu si eu la varsta lor. De exemplu
4. Nu uitati va rog ca e perioada de depunere a declaratiilor si ca puteti sa redirectionati 2% din impozit catre centrul B2B special. Gasiti formularele aici

luni, 9 februarie 2015

Red Carpet de la Bafta

Incepem invers, cu 2 mizerii

Adica am vazut multe rochii naspa pe covorul rosu, dar astea o sa ramana in top, sunt absolut convinsa.
Cuba Goodin Jr. Detaliile care fac diferenta
Rosamund Pike. E foarte frumoasa femeia asta. Si a nascut acum 2 luni.
Julianne Moore. E frumoasa rochia, dar nu inteleg de ce sa te imbraci in rosu pe fond rosu, ca dispari cu totul.
Monica Bellucci. Frumoasa, dar parca a imbatranit mult in ultima vreme
Si ultima, dar de fapt prima. Kristin Scott Thomas, aseara, la Bafta. Rochia a fost facuta de Balmain, acum 67 de ani. In 1948 de fapt. Pentru ca asta inseamna vintage in realitate, nu toate resturile pe care le vindem ca fiind cine stie ce comori.
Si uite asa mi am adus aminte de una dintre rochiile mele preferate. Si ca n am mai purtat o de vreun an si jumatate. O vedeti aici





Doua recomandari pe scurt

Mai intai si mai intai ca s-a redeschis Simbio. Simbio, stiti, ala micul cu 3 mese de vizavi de Bordellos. Acum e mult mai mare, dar la fel de prietenos. Am fost week-end-ul trecut cu Smaranda, hamburgerul e parca mai bun sau poate mi a fost mie dor de el, dupa atata pauza (caci alt hamburger pe lumea asta nu mananc). I a placut chiar si micii sclifosite, care e in perioada in care nu incearca nimic, nu mananca nimic, nu gusta nimic. Traieste cu mere si oua Kinder (da, stiu, panica in tribune, oua Kinder)
Mai multe aici
Si mai apoi, ca s-a deschis un nou loc de pierzanie numit Le Grenier a Pain. Ceea ce pentru mine e o veste proasta, abia scapasem de dependenta de Pain Plaisir, ca mi se intampla asta. Care asta inseamna pe langa o bagheta minunata- care din nou ii place si micii sclifosite- si o gramada de altele de langa care nu poti sa pleci.  Nu folosesc niciun fel de conservant, merg pe metodele traditionale de coacere si nu folosesc deloc produse congelate (ceea ce, daca nu stiati se intampla la Paul, Brioche Doree, etc)Daca va duceti, sa nu uitati nici de mousse-ul de menta cu ciocolata. Ar fi pacat. Pe cuvant

sâmbătă, 7 februarie 2015

Pentru restul exista Mastercard

Intr -o seara oarecare, sa fi fost marti sau miercuri, Smaranda tot zicea cu obida asa ca ei nu i s a indeplinit niciodata nicio dorinta. Si ca de fapt care e treaba cu dorintele astea, de ce ti le mai pui daca ele nu se indeplinesc niciodata. Si ca nici alea pe care si le a pus la bunica nu s au indeplinit. Si nici alea cu fulgii de la plopi. Si nici alea cu stelele cazatoare. In fine, practic o mizerie de nedescris.
Zic sa ma bag in seama, o intreb care i dorinta aia asa arzatoare de o macina de atata vreme. Zice ca nu poate sa mi zica, pentru ca se distruge orice sansa de indeplinire. Mai insist si a doua zi, mai insist si a treia, pana cand azi cedeaza si marturiseste.
Nu, nu e vorba despre vreun ponei nemaivazut, despre vreo papusa ponei, despre vreo vreaufigurinaia, despre pisica Hideaway sau inca 4 pisici si 7 caini, dintre care unul roz. Nu, este vorba despre toate acestea la un loc, plus orice altceva si ar putea ea dori vreodata, in viata ei.
Asadar, dorinta neindeplinita de atata vreme, dar atat de necesara, este urmatoarea : sa aiba un goblin care sa indeplineasca- subliniat- un numar nelimitat de dorinte. Mai putin interesant, desigur, acest goblin e usor rotund, dar si triunghiular, e albastru deschis cu galben si portocaliu la urechi, are baza rotunda si nu merge, ci sare.
Daca cumva il vedeti pe undeva, vreau si eu unul. Poate i l imprumut si ei, intr-o buna zi.

joi, 5 februarie 2015

Fata care picteaza esarfe

Pe Maria Dermengiu am cunoscut o intr o dimineata ploioasa de sambata, cand intarziasem deja la o intalnire cu mai multe doamne, cu Smaranda dupa mine, caci trebuia sa mai ajungem in 4700 de locuri si cand practic nu intelegeam nimic din ce mi se intampla. Mai multe doamne, spuneam, dar mi a ramas in cap o fata roscata cu ochii albastri. Sigur ca nu ii retinusem numele, caci nu sunt capabila sa fac asta, dar cumva peste vreo 2 zile mi a iesit in cale pe Facebook. Si m am uitat ce face. Si am descoperit niste lucruri absolut minunate, pe care mi ar placea tare mult sa le descoperiti si voi.


1. Cum ajunge o absolventa de drept sa picteze esarfe si abajururi-

Sunt una dintre aceia care au ales sa-si schimbe meseria 'serioasa' cu una nu mai putin serioasa, dar vazuta ca un hobby. Un downshift necesar care m-a asezat in pozitia incepatorului, a novicelui care descopera ca trebuie sa reinvete de la zero o alta meserie. 
Intotdeauna am fost fascinata de arta vizuala, de ilustratii, de tot ceea ce era creat de imaginatia cuiva si apoi transpus pe un suport accesibil celorlalti. Am devenit pictor, mi-am depus dosarul cu schite la University of Arts London unde am fost acceptata. Destinul a facut ca eu sa raman in tara si sa imi continui menirea si dezvoltarea ca artist aici. Am terminat Scoala de Arte, rastimp in care am gandit acest proiect de arta aplicata.
Pasiunea pentru arta s-a nascut firesc din nevoia ca lumea din jurul meu sa faca sens, sa fie armonioasa si sa exprime ceea ce simt adesea in labirintul meu interior. Sa fac arta a fost o nevoie de a transpune pe panza ceea ce nu mai putea fi continut inauntru. Sa imi exprim o latura a mea , o gandire si un sentiment care sa se alature imaginii mai clare a ceea ce sunt si cine doresc sa devin. 
Din dorinta de a fi cat mai aproape de iubitorii de arta, am creat Marie Nouvelle  acum un an si jumatate. Marie Nouvelle este un proiect de arta aplicata in primul rand, un brand ce incoropreaza arta in ritmul cotidian al vietii de zi cu zi. Am transpus in print tot ceea ce am creat pe panza. Esarfele cat si toate celelalte produse ce poarta semnaturaMarie Nouvelle nu sunt pictate manual, ci imprimate fiecare in proceduri specifice, in fabrica.
Consider ca pictura este destinata panzei , pentru a i se pastra valoarea de arta. 

2. din ce te inspiri

Inclinatia pentru forme si design am avut-o din frageda copilarie deoarece am calatorit mult si am avut ocazia sa vad o multime de locuri incarcate de cultura si istorie, am facut cunostinta cu marile muzee si galerii atunci cand simtul pentru estetic si frumos se contureaza in constiinta copilului ce devine adolescent. 
Inspiratia vine din interior. Incerc sa reproduc stari si nu realitatea imediata a ochilor, natura statica . De aceea nici nu fac research tematic inainte sa pictez. Vrand nevrand, ceea ce gasesti in albume sau pe internet iti fura din autenticitate.

3. care e mesajul pe care vrei sa il transmiti

Fiecare esarfa poarta cu sine o stare. Capteaza momentul din tablou. 
Arta, in toate formele ei, te scoate din cotidian si te reda vietii, emotiilor. Te strange in jurul ei si-ti sopteste sa nu-ti pierzi sufletul naiv. 'Omul ,cu o infinitate de posibilitati, prin arta alege sa fie el insusi o lume'. 
El doarme la marginea realitatii, creandu-si iarasi si iarasi propria sa viziune. Insa sentimentul este tot ceea ce conteaza si singurul care ramane. 
Un tablou ce-ti surade va avea intotdeauna ceva din tine.

4. care e publicul tau tinta

Sunt femei carismatice, delicate si boeme dar la fel de bine ancorate in mediul social urban, femei de cariera si suflet de artist.


5. e foarte mult albastru in picturile tale, care ar fi explicatia

Asa este , folosesc mult albastru, mai corect spus turcoaz- o combinatie intre albastru si verde, in diferite tonuri. Am o atractie irezistibila fata de aceasta nuanta. la fel ac pentru cercuri.
Explicatii or exista, eu nu le situ inca pentru ca totul vine dintr-o chemare interioara. Cu siguranta un psiholog ar descifra mai usor :))


6. esti una dintre primele bicicliste din Bucuresti, cum te ai intors la
bicicleta


Iubesc mersul pe bicicleta, mersul pe jos, miscarea in aer liber. Mult timp am ales sa stau fara masina si sa ma deplasez cu bicicleta, eu locuind in centrul orasului.
Bineinteles, am simtit utilitatea ambelor mijloace de transport si in consecinta m-am adaptat nevoilor :)

7. care sunt detaliile care definesc stilul unei femei. ce n ar trebui sa
facem niciodata


Stilul unei femei nu tine doar de tinuta ci si de atitudine. Stiu ca suna a cliseu, dar trebuie coroborate cele doua pentru a avea cu adevarat vreun efect 'social'.
Educatia si rafinamentul unei femei transpar prin conversatie si postura, la care se adauga mai apoi calitatea vestimentatiei alese. Din pacate, aceasta educatie incepe de cand suntem mici. Putine ajustari pe drum. 
Nu pot sa ma pronunt eu despre ce sa Nu faca cineva. Depinde mult cui se adreseaza si ce doreste sa transmita. Sa fii reala si autentica este cel mai important. 

8. folosesti foarte mult matasea. de ce matase si nu alt material

Matasea exprima cel mai bine doua calitati la care tin mult- delicatetea si calitatea. Pentru esarfe, nu-mi imaginez ceva mai prejos. 
Doar daca destinatia lor este alta- iarna sau weekend la munte , cerinte pentru un alt tip de material. 


O gasiti pe Maria aici sau aici