miercuri, 29 aprilie 2015

Material girl

Scena 1, seara, la culcare
S: eu sunt pisicuta ta indeplinitoare de dorinte. Spune repede ce dorinta ai
M: Imi doresc sa adormi in 30 de secunde
S: Dorinta respinsa. Nu se poate indeplini. Nu poti sa vrei si tu niste aur si niste bijuterii?


Scena 2
Context: ma tot chinui sa o duc pe la fel de fel de spectacole, sa si faca si ea niste cultura, sa nu isi construiasca mintea doar pe printesa Sofia si Elsa, Ana si alti Gheorghe si Papa Gheorghe, motiv pentru care am inceput sa mergem la Clasic e fantastic (sunt niste spectacole super ok in care invata despre copilaria marilor muzicieni). Acum cateva saptamani am fost la copilaria lui Chopin. Zilele trecute incerca sa mi aminteasca ceva de care eu nu mai stiam
- Pai mai, mami, e de atunci, de cand am fost la copilaria lui Shopping

Despre mirosul ploii si bineinteles, despre parfumuri

In ultimii ani, de cand am mai invatat eu cu parfumurile, au inceput sa imi placa cele curate, mono, ca sa zic asa. mi se trage de la aqua di salle, de la Profumum Roma, care miroase a mare, a alge si a sare, senzational parfum, l-am gasit acum 3 sau 4 ani credla Createur D Emotions . Pe asta, pentru ca il gasesc greu, il mai inlocuiesc cu salina de la Laboratorio Olfattivo, seamana, nu e la fel de concentrat, nu e la fel de proustian sa zicem.
 Imi mai place mirosul de iarba proaspat taiata, n-am gasit inca parfumul perfect pentru asta, mi am luat o perioada chevrefeuille de la annick gouttal, acum mi se pare prea dulce, mi am luat amazing green de la comme des garcons, dar nu sunt totusi chiar ceea ce vreau.
 Iarna ma dau cu unul care miroase a zahar, esenta de baza fiind vanilia, dar nu miroase vanilat, are si seminte de tonka, Versilia Aurum de la Profumi del Forte, am scris despre el aici. 
Tot vreau sa iau si Aqua di Zucherro, tot de la Profumum di Roma, dar nu s-a legat inca nimic. ZAharos e si Isis, de la Agonist.
Tot iarna ma dau in continuare, de ani buni, cu Orange Stare, care miroase a tamaie si portocale, tamaia ramane una dintre esentele mele preferate. V-am mai povestit aici
Si tot de iarna, e Eau D Hiver, de la Frederic Malle, miroase exact ca o zi geroasa de iarna
Si uite asa, aflu zilele trecute ca undeva in India se face un parfum care miroase a ploaie. Articolul e aici 
si vorbeste despre ploaia de oras, care miroase a asfalt incins, despre ploaia de la tara, care miroase a iarba sau despre ploaia de la Ocean.  Neaparat, neaparat va trebui sa descopar o cale sa vad cum e parfumul asta.

luni, 27 aprilie 2015

Scurt indreptar de supravietuire la Disneyland

Lasciate ogne speranza voi ch entrate


Introducere: din punctul meu de vedere Dsineyland e o chestie absolut mizerabilă, industriala, care scoate bani din emoțiile copiilor și pentru că știe că asta se vinde bine, îi speculează până la epuizare. Nici nu apucă să se bucure cum trebuie, tot timpul stau la cozi, de la micul dejun la hotel, la orice fel de lucru e de făcut prin parc. Tot timpul e  o luptă pentru un loc în carusel, un loc la paradă astfel încât să vezi ceva, un loc la locul de joacă, un loc la cumpărat apă, în fine, în principiu 80%din timp ți-l petreci așteptând. Pe de altă parte, Smarandei i-a plăcut la nebunie, așa că într-un fel sau altul merită făcută și asta. Pentru amintirile lor.
Acum, supraviețuirea e grea în jungle aia, și spun asta din perspectiva mea, care sunt destul de bine organizată, nu mă prea încurc în programări, etc. Ideal ar fi să plecați cu așteptări zero, dar să știți următoarele:
1.     mâncarea este excesiv de proastă și excesiv de scumpă. Și nu exagerez cu nimic. Nu mâncați la Steakhouse, nu mâncați la King Ludwig s Castle. Ordinar e puțin spus- șnitelul e o talpă arsă, care nu poate fi mâncată nici măcar de copiii fascinați de șnițel. Masa pentru 6 persoane a fost spre 200 de euro si a fost execrabilă.
2.     Singura mâncare cât de cât decentă este la Remy s Bistro, care e in Walt Disney Studios, dar acolo trebuie să vă faceți rezervare din timp, de obicei se face la recepția hotelului sau sunați din timp. La Mickey s Café mâncarea e tot ordinară, dar acolo vin personajele din Clubul lui Mickey Mouse, ceea ce e fascinant pentru copii. Bine, ca să vă asigurați că îl prindeți și pe Mickey trebuie să plătiți 27 de euro în plus, pentru o petrecere specială, căci altfel nu ai nicio garanție că nenorocitul de șoarece se oprește și la masa ta. La hotel (am stat la New York) micul dejun e ok, cina e sinistra. 
3.     Acceptabil e și Earl s Sandwich, cu sandvisuri, cum ii spune și numele, dar măcar se pot mânca, nu sunt dezastruoase.
În rest, cel mai bine e să aveți la voi snackuri- batoane, punguțe de goji, stafide sau ce-o mai fi, pentru că în parc nu găsești mare lucru în afară de chipsuri. E o tarabă cu fructe și una cu covrigi (la numai 4 euro covrigul), clătite (6 euro clatita) și gaufre, dar cozile sunt mari și aici.
4.     Există o aplicație pe telefon care îți arată timpii de așteptare pentru toate chestiile de făcut în parc. Noi am fost acum, la sfârșit de aprilie, când era aglomerat, dar nu omorul care e în lunile de vară. Cel mai mult am stat 45 de minute, la Big thunder mountain- un rollercoaster care te plimbă printr-o mina, eu nu m-am dat, Smarandei i-a plăcut la nebunie.
5.     Parada e la 17.30, ideal ar fi să mergeți sa prindeți loc pe aleea principal măcar cu vreo jumătate de oră înainte, pentru că e extreme de aglomerat. Pe de altă parte, dacă stați mai multe zile, perioada paradei e cea mai bună pentru a merge la cele mai aglomerate locuri, timpii de așteptare se reduc semnificativ.
6.     Zborul lui Peter Pan și It s a Small World au fost preferatele fetelor, la Peter Pan e coadă destul de mare, la it s a small world cam 10 minute. 
7.     Pirații din Caraibe, iarăși, merită mers, dar și acolo cozile sunt destul de mari.
8.     Căruciorul de închiriat e 15 euro pe zi, dar merită toți banii, măcar pentru că nu mai auzi iamăinbrate madorpicioarele amtalpitoza de 1 milion de ori pe zi. Distanțele sunt destul de mari, e mult de mers, am văzut și copii de 7=8 ani în cărucior, salvează niște nervi cu siguranță.

M-am lungit prea mult, asa ca poze si altele in alte postari

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Ma mere stupide

1. Ajunsă la Disney, Smaranda și-a dat seama că îi trebuie un vocabular minimal de franceză ca să se înțeleagă cu oamenii. motiv pentru care a întrebat cum se zic în franceză următoarele:
- bună ziua
- mulțumesc
- porc prost
- mama mea e proastă
Consecința poliglotismului de la vârsta de 5 ani a fost că de fiecare dată când nu îi convenea ceva urla pe stradă în limbi de circulație internațională ma mere stupide si my stupid mother. De preferat în franceză, ca să fie sigură că e înțeleasă de toată lumea. Și, desigur, când nu îi convenea ceva la un străin, urma replica, la fel de răstită, cochon stupid.
Bine, a mai întrebat și altele, din fericire se dăduse deja în fapt și n- a mai primit răspunsuri

2. Tot dumneai s-a prins că în poza de pașaport, făcută la 2 ani, nu arăta ca acum (de fapt era plânsă toată și cu părul scurt și vâlvoi), motiv pentru care se plasa la fiecare trecere de frontieră în fața ofițerului și își ridica părul, să pară scurt și vâlvoi. Inițial nu m am prins de ce îmi dă toate animalele pe care le căra mie, fix în momentul în care ajungea la granițe, ulterior s-a confesat că acesta era motivul.

3. Și mai nou a învățat niște bancuri. Circa 5 sau 6. Pe care le spune obsesiv de aproximativ 4 milioane de ori pe zi. Își începe ziua cu mami, vrei să îți spun un banc? Pe care. Ceea ce n-ar fi rău, problema e că se supără dacă nu râzi și când auzi a 540-a oară bancul cu Bulă și chiloții. Plus ca vrea să meargă la un spectacol. Nu să vadă, ci să spună ea bancuri pe scenă. Și uite așa se naște încă un stand up comedian

miercuri, 8 aprilie 2015

Despre incredere

disclaimer: nu fac parte dintre cei/cele care cred ca bolile se trateaza cu dragoste, nu cu medicamente, cred in vaccinare, cred in antibiotice, cred in medicamente in general, insa cu limita. sper ca cei care vor citi acest text vor intelege ceea ce vreau sa spun, nu vor porni intr-una dintre modernele cruciade, campanii anti sau pro vaccinare, etc.

In ultimele cateva luni am fost cu Smaranda la 2 doctori pediatri diferiti, doctorul ei fiind plecat o perioada mai lunga de timp. Prima data tusea rau, a doua oara avea febra 39 si se plangea ca o doar in gat (Smaranda nu prea se plange de nimic, plus ca e epidemie de scarlatina, se jucase cu copii care ulterior au facut scarlatina sau au iesit pozitiv la testul de streptococ)
Prima data am fost la un spital de urgenta, doctorita, foarte draguta, chiar mi a placut mult, a vrut sa imi dea antibiotic, i am zis ca eu nu cred, pentru ca o stiu pe Smaranda, dar ca revenim in 2 zile la control si daca nu a fost eficient tratamentul, ii da antibiotic. Am revenit, tratamentul functionase, doctorita a fost foarte fair, mi-a zis ca a coborat din garda practic cu reteta scrisa, pentru ca era sigura ca va fi nevoie, dar ca se bucura ca nu este asa.
A doua oara, acum, recent, am fost la o alta doctorita, cu multa experienta, care s-a uitat in gatul ei, mi -a spus ca e foarte inflamat si ca sa incercam un antibiotic. I-am spus si ei ca as prefera sa mai asteptam o zi doua sa vedem cum evolueaza si ca abia apoi sa decidem. Mi-a trecut antibioticul pe reteta, totusi, in caz ca era nevoie. N-a fost, nici de data aceasta, din fericire.
Ce vreau eu sa spun de fapt e ca intr-un fel pare ca nici doctorii nu mai au incredere in capacitatea organismului de a lupta singur. Sigur ca e nevoie de antibiotic- Smarandei i-am dat pana acum o singura data, la o otita- daca se dovedeste in urma analizelor ca e cazul de antibiotic. Sigur ca i-as fi dat, daca s-ar fi dovedit in ambele situatii ca este nevoie. Cred insa ca trebuie sa invatam mai multe despre organismul nostru si despre cum se apara el. Si cum il bombardam uneori cu medicamente, care repara pe o parte, dar te lasa descoperit pe alta parte.
Nu i-am dat Smarandei antibiotice, asta nu inseamna ca nu a fost expusa la ele si ca nu capata rezistenta la unele dintre ele. Da, in mare aducem carne de la tara sau de la furnizori bio, da, in general legumele pe care le luam sunt bio, da, in general mananca destul de controlat. DAr controlul asta se cam termina odata cu intrarea in comunitate, cu mancatul la gradinita, cu mersul la restaurante, samd. Nu poti sa verifici tot timpul ce provenienta au produsele, daca nu vrei sa te duci cu capul destul de repede. Si uite asa, un organism de copil, pe care tu stii ca l-ai ferit cat ai putut, are totusi probabil o destul de mare cantitate de antibiotice, sa spunem, pe care trebuie sa o proceseze. De aia e buna moderatia, de aia e buna atentia, de aia e bine sa avem incredere si in organism in sine. PEntru ca pana la un punct, poate singur.
Sunt de inteles medicii care prescriu rapid, e scoala pe care au facut-o, plus ca au o cantitate mare de pacienti, vor sa rezolve rapid, fiecare pe partea sa. Ar trebui insa poate privit organismul ca un intreg, nu doar ca parti care trebuie facute sa arate ca noi, in 2 timpi si trei miscari.
ps: alegeti-va cu atentie sursele de informare. Cititi pe site-urile acreditate, oms, etc, nu pe toate fituicile cu aparenta de medicina. alegeti-va cu atentie si pediatrul copilului. e extrem de important si va ajuta foarte mult. Smaranda a avut parte de 2 oameni minunati.

marți, 7 aprilie 2015

N-am dispărut

Nu am dispărut de tot de aici. Doar m-am apucat de o gramadă de lucruri noi, în primul rând de scris la ziar, ceea ce pentru mine este o noutate absolută. Respectiv de scris zilnic, mă încurc în număr de semne, diacritice, nu mai sunt obișnuită să scriu în word, motiv pentru care uit să salvez și pierd tot ce am scris,  casete, interviuri, poze (niciodată in viața mea nu m-am gândit la rezoluția pozelor). Una peste alta, până intru într-un ritm o să fie ușor complicat. Oricum, e o provocare și mă bucur în special de pagina de cultură care apare în fiecare vineri și unde vă promit că o să găsiți de fiecare data subiecte interesante. Săptămâna trecută am vorbit despre teatrul independent,săptămâna aceasta o să fie vorba despre Opera Română și ce proiecte minunate sunt acolo. Scriu zilnic subiecte de social, mai scriu câte un editorial, pe primul îl găsiți aici.
Apoi, împreună cu alte 3 doamne punem la cale un alt proiect, un site despre care nu vă spun încă prea multe, vi le prezint doar pe ele, în fotografia de mai jos (o să vă povestesc și despre ședința foto și despre proiect, sper în foarte scurt timp)



Pe urmă mai sunt alte alergături diverse, mai multe parcă decât de obicei, e depășit și adhd-ul meu natural de caruselul de zilele astea. Mașina se strică cu o viteză de invidiat, copilul s-a apucat, din proprie inițiativă de șah (din proprie inițiativă pentru că eu tot zic că I mica și că să o mai las, biata, să copilărească) și de bine ce s-a apucat se dovedește a fi un fel de viitoare Elisabeta Polihroniade. Adică respective a bătut-o pe o colegă după doar 2 ore de șah. Două ore oficiale, că altfel acasă jucăm până îmi vine să arunc cu nebunii pe pereți. PE scurt lecția de aici e că ar trebui să îi lăsăm să facă și ce vor ei, că știu mai bine decât noi, adesea. Pe larg, tot lecția de aici e că unde am dus-o eu (respectiv balet), n- a mai vrut să meargă și unde a vrut să meargă ea (pian și acum șah și înot) e bine mersi. Acu vrea și la tenis, mare sportivă, ce să îi facem